Divort. Decizia 1463/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 1463/R-MF
Ședința publică din 22 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.40/ din 03 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat pentru recurentul-pârât, în baza împuternicirii avocațiale nr.62/2009, emisă de Baroul Argeș -Cabinet individual și intimata-reclamantă -, asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.613/2009, emisă de Baroul Argeș -Cabinet individual.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrelor judiciare în valoare de 0,30 lei și a chitanței de plata taxei judiciare în sumă de 3,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatei-reclamante depune borderou cu acte, pe care le-a prezentat și părții adverse și concluzii scrise.
Părțile prezente precizează pe rând că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-pârât, susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris și solicită admiterea lui, fără cheltuieli de judecată. Arată că înțelege să critice decizia tribunalului în ce privește modalitatea încredințării minorilor, apreciind că instanța, în mod greșit a interpretat probele din dosar. Precizează că dispoziția legală încălcată este cea prevăzută de dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă. Consideră că minorii trebuiau încredințați recurentului întrucât acesta este profund atașat de ei. Din adeverințele depuse astăzi de intimată rezultă că are un venit de 700 lei/lunar și că este angajată. Dacă are serviciu, își pune întrebarea cu cine stau minorii în acest timp; din câte a înțeles, minorii stau închiși în casă. Recurentul, la rândul său, este angajat dar locuiește împreună cu tatăl său, care ar putea avea grijă de minori. Cererea subsidiară, în care a solicitat să-i fie încredințat fie minora fie gemenii a fost, de asemenea, interpretată greșit; nu a existat intenția de a despărți minorii, recurentul și intimata locuiesc în aceeași casă și minorii nu ar fi separați.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-reclamantă solicită respingerea recursului ca inadmisibil, întrucât niciunul din motive nu se circumscriu celor prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, cu cheltuieli de judecată. Recurentul a invocat încălcarea dispozițiilor prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, însă, după părerea sa, nu este vorba de o interpretare greșită a probelor; de fapt, se încearcă o reapreciere a probelor.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată că:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung, la data de 21.03.2008, sub nr. 1018/2008, reclamanta --, a chemat în judecată pe pârâtul, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se desfacă căsătoria încheiată între părți la 29.07.2000, reclamanta urmând ca după desfacerea căsătoriei să poarte numele avut în timpul căsătoriei, acela de "", sa-i fie încredințați spre creștere și educare minorii -, născut la 9 aprilie 2005, -, născută la 9 aprilie 2005 și -, născută la 26 noiembrie 2001, cu obligarea paratului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că părțile s-au căsătorit la 29.07.2000, iar din căsătorie au rezultat minorii -, - în vârstă de 3 ani și -, în vârstă de 6 ani și La începutul căsătoriei părțile s-au înțeles bine, însă începând cu anul 2006, între părți au apărut neînțelegeri, din cauza pârâtului care trăiește în prezent cu altă femeie, a început să lipsească de acasă și să devină un om agresiv.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 37 al. 2, art. 42 al.1, art. 92 și art. 40 Cod familie.
La data de 20.06.2008, pârâtul a depus la dosar cererea reconvențională prin care solicită încredințarea spre creștere și educare a celor trei minori acestuia și obligarea reclamantei la plata unei pensii de întreținere, învederând instanței că are condiții pentru creșterea și educarea acestora.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și proba testimoniala, fiind audiați martorii, - și
Judecătoria Câmpulung, prin sentința civilă nr. 2130 din 24 octombrie 2008 admis acțiunea privind pe reclamanta -- și pe pârâtul, a declarat desfăcută căsătoria intervenită între părți la data de 29.07.2000 în comuna, județul A, act de căsătorie numărul 8/2000, din vina pârâtului, după desfacerea căsătoriei, reclamanta urmând să poarte numele avut înainte de căsătorie, acela de "". Au fost încredințați spre creștere și educare reclamantei pe minorii: -, născută la 26 noiembrie 2001, - născut la 9 aprilie 2005 și născută la 9 aprilie 2005. fost obligat pârâtul să plătească reclamantei în favoarea minorilor suma de 219 lei lunar, revenind fiecărui minor câte 73 lei lunar începând cu data introducerii acțiunii - 21 martie 2008 - și până la majoratul minorilor. A fost respinsă cererea reconvențională și, de asemenea a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 540,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 29 iulie 2000, iar din căsătoria părților au rezultat minorii -, născută la 26 noiembrie 2001, -, născut la 9 aprilie 2005 și -, născută la 9 aprilie 2005.
Din depozițiile martorilor audiați în cauză s-a constatat că părțile s-au înțeles bine până când pârâtul a început o legătură cu altă femeie, iar din cauza acestei legături a început să se poarte violent cu reclamanta. S-a mai reținut că pârâtul este șofer iar atunci când pleacă în cursă, pleacă însoțit de această femeie.
Prima instanța, având în vedere depozițiile martorilor audiați în cauză, a constatat că există motive temeinice ce au vătămat grav raporturile dintre soți, continuarea căsătoriei nemaifiind posibilă și astfel, în temeiul art. 38 Cod familie a declarat desfăcută căsătoria, din vina exclusivă a pârâtului.
Potrivit dispozițiilor art.40 Cod familie, după desfacerea căsătoriei, s-a dispus revenirea reclamanta la numele avut înainte de căsătorie, acela de "".
Cu privire la minorii rezultați din căsătoria părților, s-a reținut ca au rămas în întreținerea reclamantei și sunt bine îngrijiți așa cum rezultă din ancheta socială întocmită în cauză și din depozițiile martorilor audiați.
Fiind în interesul minorilor să locuiască cu reclamanta și văzând și dispozițiile art. 42 Cod familie, prima instanță a încredințat minorii spre creștere și educare, reclamantei.
Obligația de întreținere existând pentru ambii părinți, potrivit dispozițiilor art. 86 și 94 Cod familie, instanța de fond a obligat pârâtul să plătească reclamantei, în favoarea minorilor o pensie de întreținere, în cuantumul menționat, în raport de veniturile realizate, începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul minorilor.
Pentru aceste motive prima instanță a respins cererea reconvențională formulată de pârât.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul-reclamant, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul încredințării minorilor, solicitându-se admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul încredințării celor trei minori, spre creștere și educare către, iar in subsidiar încredințarea minorilor si, sau a minorei.
În motivarea apelului, s-a arătat că instanța de fond în mod greșit a respins cererea reconvenționala și nu a luat nicio măsură privind audierea și a celuilalt martor,. Totodată, se invocă faptul ca prima instanță a interpretat greșit probatoriul administrat în cauză, întrucât nu a ținut seama de faptul că declarațiile martorilor propuși de reclamată sunt incerte, întrucât nu reiese dacă aceștia au constatat personal aspectele declarate. Apelantul se poate ocupa de minori, întrucât de o perioada de timp lucrează pe plan local, și nu s-a ținut seama de faptul ca pârâtul este singurul întreținător al familiei, întrucât reclamanta nu are serviciu. Întrucât chiar reclamanta recunoaște ca tatăl este atașat de minorul si ca se ocupa de copii, se solicita admiterea apelului in sensul celor de mai sus.
Se solicită administrarea probei testimoniale prin audierea martorului propus in fata primei instanțe.
În drept au fost invocate disp. art. 282.pr.civ.
La data de 10.01.2009, intimata a formulat cerere de aderare la apel, criticând sentința sub aspectul neobligării paratului la plata pensiei de întreținere în cote procentuale, ci la plata unei sume fixe lunare. În motivarea cererii de aderare la apel s-a arătat ca reclamanta a solicitat obligarea paratului la plata pensiei de întreținere în procente, însă nu s-a ținut seama de acest lucru.
În drept au fost invocate disp. art. 293, 274.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată la aceeași dată, intimata a solicitat respingerea cererii de apel, apreciindu-se sentința primei instanțe ca fiind legala și temeinică. În motivarea întâmpinării s-a arătat ca materialul probator a fost corect interpretat de instanța, întrucât din probele administrate a reieșit ca reclamanta este cea care se ocupa de minori, apelantul având o relație constanta cu o alta femeie, fiind plecat tot timpul in curse în străinătate si având un comportament violent față de șotie și de minora. Totodată se arată că apelantul nu ar avea posibilitatea să se ocupe de minori, care sunt foarte mici, trebuind să se țină seama de interesul copiilor, care sunt bine îngrijiți de către mamă.
Totodată se apreciază ca se impune respingerea probei testimoniale, întrucât la fond au fost acordate mai multe termene in acest sens, insa paratul nu a înțeles să prezinte martorul în vederea audierii.
În apel a fost administrată proba testimoniala, fiind audiat sub prestare de jurământ religios martorii, si, ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosar, precum și proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-a depus la dosar și referat de ancheta socială.
Prin decizia nr.40//03.03.2009, Tribunalul Argeș - Secția civilă a espins, ca nefondat, apelul principal declarat de pârâtul, a respins cererea de aderare la apel formulata de intimata-reclamanta - și a fost obligat apelantul la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în apel, în cuantum de 300 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
În ceea ce privește apelul principal, se constată ca pârâtul-reclamant critică sentința în ce privește soluționarea cererii reconvenționale referitoare la încredințarea minorilor către mamă.
Tribunalul a reținut că din relația parților s-au nascut la data de 26.11.2001, minora, iar la data de 9.04.2005, minorii și.
Așa cum reiese din probatoriul administrat în cauză, atât in prima instanță, cat și în fața instantei de apel, mama a fost cea care s-a ocupat în permanență de cei trei copii, iar tatal mai puțin având în vedere că acesta lucreaza ca și șofer.
În ceea ce priveșște încredințarea minorilor, tribunalul a constatat că trebuie sa se seama în primul rand de interesul superior al copiilor, urmand a fi incredintati aceluia dintre parinti care le asigura conditii optime de crestere si dezvoltare.
În ceea ce îl privește pe tată, s-a constatat că acesta lucrează ca șofer și deși susține că nu mai efectuează decât curse interne în prezent, venind în fiecare zi devreme acasă, conform declarației martorului audiat în apel, apelantul a efectuat curse și până la C, motiv pentru care se apreciază ca apelantul nu are suficient timp pentru a se ocupa de minori.
Totodata, conform declarațiilor bunicului patern, care este văduv, acesta nu s-ar putea ocupa de minori decat o ora-doua pe zi, în condițiile în care minora, fiind în clasa a doua ar avea nevoie de ajutor la teme.
În ceea ce o priveste pe mama, se constată ca aceasta nu lucrează, întrucât nu avea cine sa se ocupe de copii și ea a fost cea care s-a ocupat permanent de creșterea și educația lor, existand posibilitatea de a fi ajutata și de bunica maternă, potrivit declarației martorei.
Faptul ca apelantul este singurul părinte care lucrează, nu constituie un motiv suficient pentru a se dispune încredințrea minorilor catre tată, având în vedere că lipsa resurselor financiare ale mamei poate fi acoperită prin plata pensiei de intrețienre în favoarea celor trei minori, precum și faptul că intimata nu s-a întors la serviciu tocmai pentru a se dedica copiilor. Prin urmare nu i se poate reprosa acesteia lipsa veniturilor în condițiile în care a ramas acasă pentru a ingriji pe copii.
Totodata, nici argumentele în sensul că, în mod greșit, a reținut instanța de fond că apelantul pleacă în curse însoțit de femeia cu care are o relație, nu este întemeiat, întrucât aceste aspecte reies indubitabil din declaratiile martorilor audiați în prima instanță, chiar a celui propus de apelant, deci cu un mai mare grad de credibilitate-fila 63 dosar fond.
În consecință, față de cele reținute mai sus, se apreciază că mama se poate ocupa mai bine de minori, putându-și dedica mai mult timp acestora și, având în vedere și varsta copiilor gemeni, tribunalul a constatat că prima instanță a pronunțat o sentință legală și temeinică sub aspectul încredintarii copiilor către mamă.
În ceea ce priveste cererea subsidiară a apelantului, în sensul încredințării, fie a copiilor gemeni, fie a minorei, tribunalul a apreciat că nici aceasta nu poate fi primită, întrucât nu este în interesul minorilor ca aceștia să crească separat, în acest fel putându-se aduce atingere sentimentelor și afecțiunea specifică dintre frați.
De aceea, atâta vreme cât nu există alte motive temeinice, se impune ca frații să fie încredințați aceluiași părinte.
, în conformitate cu disp. art. 43 alin. 3.fam. ărintele p. divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, în baza art. 296.pr.civ. tribunalul a respins ca nefondat apelul principal.
În ceea ce privește cererea de aderare la apel formulata de către intimată, în baza art. 293.pr.civ. s-a constatat că aceasta critică sentința sub aspectul stabilirii pensiei de întreținere în sume fixe, în favoarea minorilor, în loc de cotă procentuală din veniturile pârâtului.
În ceea ce privește pretenția reclamantei, in sensul ca pensia de întreținere sa fie stabilita într-o cotă procentuala fixa din veniturile apelantului, tribunalul a constatat că aceasta nu poate fi admisă, in condițiile in care aprecierea echilibrului dintre nevoile minorilor si posibilitățile pârâtului de a presta întreținerea reprezintă o operațiune de evaluare concreta, ce nu poate fi înlocuita printr-o reglare automată, realizată prin oprirea de către unitatea angajatoare a unui procent stabilit de către instanță.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
În motivarea recursului se susține că în mod nelegal s-a dispus încredințarea celor trei minori, spre creștere și educare, în favoarea mamei reclamante, reținându-se greșit că aceasta este cea care s-a ocupat în permanență de copii, tatăl lucrând ca șofer, motivându-se că acesta nu ar avea suficient timp pentru a se ocupa de minori.
Cu totul greșit, instanța a apreciat că bunicul patern nu se poate ocupa de minori decât o oră, două pe zi, iar lipsa resurselor financiare ale mamei poate fi acoperită prin plata pensiei de întreținere la care recurentul este obligat.
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, în baza art.312 Cod pr.civilă și pentru următoarele considerente, nefiind îndeplinite cerințele art.304 pct.9 Cod pr.civilă, instanța de apel pronunțând o decizie legală, dată fără încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, instanța de apel a avut în vedere interesul superior al minorilor, încredințându-i spre creștere și educare mamei reclamante, care se ocupă de creșterea și educarea acestora, cei doi gemeni având vârsta de 4 ani, iar minora, vârsta de 8 ani, cei trei frați având nevoie de afecțiunea și priceperea unei femei, mai mult a mamei acestora în procesul de creștere, educare și pregătire profesională.
Faptul că mama nu realizează venituri nu îi este imputabil, fiind posibil ca oricare mamă să renunțe la serviciu pentru a-și crește trei minori.
Pe de altă parte, cei trei frați nu pot fi separați, având în vedere că doi dintre ei sunt gemeni, precum și faptul că aceștia au vârste apropiate, iar separarea de domiciliu și de mediul în care au fost crescuți ar putea să conducă la modificări de comportament.
Se reține faptul că tatăl este șofer și chiar în situația în care efectuează curse interne timpul liber al acestuia ar fi foarte scurt, încât nu i-ar permite să se ocupe de cei trei minor sau chiar de unul singur, în situația în care i-ar fi încredințați.
În baza art.274 Cod pr.civilă, recurentul va fi obligat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli de judecată, către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul, cu domiciliul în, sat, județul A, împotriva deciziei civile nr.40/ din 03 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind -, domiciliată în, sat, județul
Obligă pe recurent la plata sumei de 300 lei, reprezetând cheltuieli de judecată, către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red./30.10.2009
/EM/4 ex
Jud apel;;
Jud. fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Corina Pincu Ifrim, Veronica
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 217/2010. Curtea de... | Plasament. Decizia 132/2010. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
