Plasament. Decizia 132/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 132/
Ședința publică din 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
JUDECĂTOR 3: Claudia Rohnean
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului G împotriva sentinței civile nr. 1517/09.12.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C-S și (), având ca obiect plasament.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru pârâta intimată Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C-S, lipsă reclamanta recurentă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului G și pârâta intimată ().
Din partea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, s-a prezentat procuror.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul pârâtei intimate depune la dosar delegația de reprezentare și întâmpinare, pe care instanța, în raport de data depunerii, o califică ca fiind concluzii scrise, și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului, și menținerea sentinței civile recurate, ca temeinică și legală.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, și de menținere a hotărârii primei instanțe, ca temeinică și legală.
R T E A,
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1517 din 9 decembrie 2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul C-S respins acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului G în contradictoriu cu pârâtele () și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C-S, jud. C-
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Galați sub nr. 4937/121/15.10.2009 scutită de taxă de timbru, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a chemat în judecată pe pârâții () și Direcția Generală de Asistență Socială și Copilului C-S, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună încetarea măsurii de plasament în Complexul de Servicii - Centrul de Plasament nr. 3 G și instituirea unei măsuri de protecție pe raza teritorială a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului C-S, pentru copilul, născută la 05.06.1992 în localitatea G, jud.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, copilul s-a născut la data de 05.06.1992, în localitatea G, jud. G și provine din relația de concubinaj a pârâtei () cu paternitate necunoscută.
Copilul a intrat în sistemul de protecție (Leagănul de copii) în data de 21.09.1992, conform Hotărârii CPC nr. 119/21.09.1992, deoarece fusese abandonat de către mama sa în data de 18.08.1992 la domiciliul numitei.
Ulterior prin Hotărârea CPC nr. 59/16.01.2001 s-a dispus instituirea măsurii de plasament în Centrul de plasament nr. 3 G, pentru copilul.
Prin Hotărârea CPC nr. 1671/31.11.2001 s-a dispus transferul din Centrul de plasament nr. 3 G în Centrul de reabilitare și reintegrare socială a copiilor Casa -.
De asemenea, prin Hotărârea CPC nr. 29/22.01.2002 s-a dispus transferul din Centrul de reabilitare și reintegrare socială a copiilor Casa - în Centrul de plasament nr. 3 G, iar ulterior prin Hotărârea CPC nr. 862/19.07.2005 s-a dispus menținerea măsurii de plasament la Centrul de plasament nr. 3 pentru copilul.
Relațiile dintre mamă și fiică au fost întrerupte până în anul 2005, când pârâta a contactat telefonic reclamanta solicitând informații despre copil. De atunci și până în prezent mama a menținut în permanență legătura cu copilul său, atât telefonic cât și prin vizite, dar sporadic datorită distanței și lipsei de posibilități financiare.
De asemenea, mama a făcut mai multe cereri, prin care își exprima dorința dea avea o legătură mai apropiată cu copilul, solicitând transferul copilului într-o unitate de tip rezidențial din jud. C-S, deoarece din cauza problemelor de sănătate a copilului nu-l poate lua acasă.
Minora, este înscrisă la mediul de familie dr., are diagnosticul " psihic sever". Este încadrată într-o categorie de persoane cu handicap grav conform Certificatului de handicap nr. 1143/23.09.2009 și beneficiază de tratament corespunzător.
În prezent, mama copilului, pârâta este căsătorită din anul 2007 și și-a stabilit domiciliul în municipiul Reșița, jud. C-S, locuind împreună cu soțul într-un apartament compus din 2 camere, bucătărie, baie întreținut corespunzător.
Reclamanta susține că interesul copilului este de a beneficia de protecție în cadrul instituțiilor din apropierea domiciliului mamei, pentru a se crea cadrul necesar păstrării legăturilor personale părinte-copil, în încercarea de redare a acestuia familiei din care a provenit.
În drept, cererea este întemeiată pe disp. art. 14 alin. 1, alin. 2, art. 61 alin. 2lit. a, art. 66 alin. 2 și art. 137 din Legea nr. 272/2004.
S-a reținut că prin sentința civilă nr. 1332 din 21.09.2009, Tribunalul Galația declinat competența teritorială de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului C-
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului C-S la data de 15.10.2009.
Pârâta (), prezentă în instanță la termenul de judecată din 11 noiembrie 2009 arătat că este de acord cu admiterea acțiunii.
Pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C-S, prin consilier juridic -, prezentă la termenul de judecată din data de 09 decembrie 2009, solicitat respingerea acțiunii.
Tribunalul C-S a respins acțiunea, cu motivarea în esență, că deși are un domiciliu stabil, pârâta, prin declarația sa înregistrată la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C-S sub nr. 30511/14.09.2009, această persoană a învederat că nu beneficiază de condițiile necesare creșterii și îngrijirii fiicei sale, exprimându-și totodată dorința ca minora să rămână în continuare, în cadrul Complexului de Servicii -Centrul de Plasament nr. 3
De asemenea, din conținutul anchetei sociale nr. 63931/18.07.2008 a Consiliului Local Reșița, reiese faptul că pârâta nu dispune de condițiile materiale și garanțiile morale necesare îngrijirii fiicei sale.
S-a reținut că, minora este încadrată în gradul de handicap grav, potrivit certificatului de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecție specială nr. 1143/23.09.2008, eliberat de Comisia pentru Protecția Copilului G și, în consecință, copilul în cauză trebuie să beneficieze de îngrijire specială.
Potrivit raportului de anchetă socială nr. 31559/21.09.2009întocmit de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C-S reiese că Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C-S se află în imposibilitatea de a asigura minorei o ocrotire corespunzătoare, întrucât unitatea rezidențială de profil destinată să asigure ocrotirea copiilor cu handicap, din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului C-S funcționează, în prezent la capacitate maximă.
S-a apreciat că în raport de declarația pârâtei, de faptul că minora a beneficiat de protecție specială încă din anul 1992 în cadrul unor centre de profil de pe raza județului G, precum și împrejurarea că minora în cauză are nevoie în continuare de o îngrijire specială, este în interesul superior al copilului ca el si fie ocrotit în mediul în care a crescut și pe care îl cunoaște.
În termen, împotriva sentinței civile nr. 1517 din 9.12.2009 pronunțată de Tribunalul C-S a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului G, care a solicitat casarea sentinței recurate și trimiterea spre rejudecare la instanța competentă, Tribunalul Galați, Secția civilă, cu motivarea că a fost pronunțată de către o instanță necompetentă, cu încălcarea unor norme de competență de ordine publică ce prevăd în mod imperativ competența de soluționare a prezentei cauze pentru instanța de la domiciliul copilului (art. 124 alin. 1 coroborat cu art. 59 din Legea nr. 272/2004).
În speță, competent să soluționeze cererea este Tribunalul Galați și nu Tribunalul C-S, deoarece minora se află în sistem de protecție de tip rezidențial, domiciliul copilului aflându-se la Complexul de Servicii - Centrul de plasament nr. 3 din
Arată că este incidentă norma specială ce reglementează o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul copilului, iar părțile nu pot investi o altă instanță de judecată cu soluționarea acestei cauze.
Pe fondul cauzei arată că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, întrucât nesocotește principiul ce trebuie să prevaleze, acela al respectării și promovării interesului superior al copilului.
În acest sens, invocă dispozițiile art. 15 din Legea nr. 272/2004, care reglementează modalitatea de a se realiza scopul acestui principiu prin întâlniri ale copilului cu părintele ori cu altă persoană ce are dreptul la relații personale cu copilul.
Arată că instanța Europeană în jurisprudența sa a statuat sfera obligațiilor ce revin semnatare ale Convenției Europene a Drepturilor Omului în temeiul art. 8 din aceasta, raportată la toate valorile pe care le-a determinat ca fiind apărate de textul Convenției, și a subliniat faptul că autoritățile statale sunt ținute să dea posibilitatea unei mame să-și vadă copilul (fiica) plasată de ele într-o instituție publică de ocrotire (Convenția Europeană a Drepturilor Omului - comentarii pe articole, parg. 596 alin. 11, 22 iunie 1989, Hotărârea Ericksson contra Suediei, Seria A nr. 156 paragraf 71).
Susține că prin respingerea cererii formulată de reclamantă, s-ar reduce practic posibilitatea mamei de a-și stabili și dezvolta o relație cu copilul ei, relație pentru care și-a manifestat în mod liber dorința în fața reclamantei și a Tribunalului Galați, cu atât mai mult, cu cât HG nr. 1434/2004 privind atribuțiile și regulamentul cadru de organizare a publicat în Monitorul Oficial nr. 869/2004, a prevăzut la art. 3 "obligația principală a de a realiza la nivel județean măsuri de asistență socială în domeniul protecției copilului, familiei, precum și de a acorda asistență și sprijin părinților copilului separat de familie".
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 3, 7 și 9. pr. civ. art. 15 și 127 -129 din Legea nr. 272/2004, art. 8 din CEDO și nr.HG 1434/2004.
Prin întâmpinare pârâta C - Sas olicitat respingerea recursului, cu motivarea că în ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului C-S, în urma sesizării Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului G, Tribunalul Galați și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C-S, apreciind că această instanță este competentă să soluționeze cauza
Pe fondul cauzei arată că în raport de declarația pârâtei, mama minorei, din care rezultă că nu dispune de condiții materiale și garanțiile morale necesare îngrijirii fiicei sale, precum și de faptul că minora a beneficiat de o măsură de protecție specială încă din anul 1992 în cadrul unor centre de profil de pe raza județului G, luând în considerare și împrejurarea că minora este încadrată în categoria persoanelor cu handicap și are nevoie de îngrijire specială și este în interesul superior al acesteia să fie ocrotită în mediul în care a crescut.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate și de întreg probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, referitor la prima critică adusă hotărârii atacate ce vizează excepția de necompetență teritorială a Tribunalului C-S investit cu soluționarea prezentei cauze, se constată că prin sentința civilă nr. 1332 din 21.09.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Galați și-a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C-
Cum, împotriva acestei hotărâri nici una din părți nu a declarat recurs (ce putea fi exercitat în termen de 5 zile de la pronunțare), în mod corect, făcând aplicarea dispozițiilor art. 158 alin. 3. pr. civ. după rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri, Tribunalul Galați, considerându-se necompetent, a trimis cauza instanței competente, Tribunalul C-S, norma enunțată având de altfel caracter imperativ.
Nefiind astfel infirmată de instanța superioară hotărârea declinatorie de competență a dezinvestit Tribunalul Galați și a investit astfel cu dreptul de judecare a prezentei cauze, instanța în favoarea căreia s-a dispus declinarea de competență, respectiv Tribunalul C-
Față de considerentele arătate, se constată că nu este întemeiată critica adusă hotărârii atacate sub acest aspect.
Pe fondul cauzei, se constată că prin respingerea cererii de încetare a măsurii de plasament în Complexul de Servicii - Centrul de Plasament nr. 3 G și instituirea unei măsuri de protecție pe raza teritorială a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului C-S pentru copilul, nu a fost nesocotit interesul superior al minorei, ci, dimpotrivă, hotărârea atacată a fost dată cu respectarea acestui principiu, care trebuie să prevaleze în toate demersurile și deciziile ce privesc pe copii, întreprinse de autoritățile publice, de organizațiile private autorizate și în cauzele soluționate de instanțe.
În acest sens, se constată că din Raportul privind situația copilului întocmit de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului G - Serviciul pentru protecție în regim rezidențial a copiilor, rezultă că minora abandonată de mama sa (pârâta din prezenta cauză, la două luni de la naștere) a beneficiat de măsura de protecție în Complexul de Servicii - Centrul de Plasament nr. 3, urmare a faptului că mama nu are posibilități să-și crească copilul.
S-a reținut prin același raport că, având în vedere diagnosticul copilului "retard mintal sever", fiind încadrată în gradul cu handicap grav, necesită protecție specială și că în urma programului de recuperare s-a observat faptul că aceasta a făcut progrese, în sensul că se deplasează singură, își cunoaște numele și răspunde la el.
Întreruperea programului de recuperare al minorei stabilit în baza planului individualizat de protecție, monitorizat și supus unei supravegheri permanente, prin încetarea măsurii de plasament din Centrul de Plasament nr. 3 G și instituirea acestei măsuri la un centru de pe raza teritorială a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului C-S, este în contradicție cu dispozițiile art. 53 și 54 din Legea nr. 272/2004, având în vedere că toate măsurile dispuse în baza planului individualizat trebuie să urmărească integrarea copilului separat de familia sa într-un mediu familial stabil.
Este adevărat că în raport de dispozițiile art. 5, 6, 30 - 33 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul să crească alături de părinții săi, iar măsura plasamentului are caracter de excepție și temporar, însă în cauza dedusă judecății, nu rezultă că pârâta a formulat vreo cerere către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului G în vederea reintegrării copilului în familie, mai mult, din conținutul raportului de anchetă socială (fila 30 dosar fond), rezultă că pârâta a declarat că nu dispune de condiții materiale necesare creșterii fiicei sale.
Nu este incidentă cauzei hotărârea Ericksson contra Suediei - pronunțată de CEDO - având în vedere că nu s-a făcut dovada că pârâtei, mama minorei, i s-a interzis să-și viziteze minora, respectiv să aibă un contact permanent cu aceasta, iar CEDO în jurisprudența sa a prevăzut că dacă autoritățile au obligația de a lua toate măsurile pentru reunirea familiei, realizarea contactelor dintre membrii săi, aceste obligații sunt totuși limitate în mod necesar de interesul superior al copilului (cauza Bronda contra Italiei).
Față de considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 (1) pr. civ. va respinge recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului G împotriva sentinței civile nr. 1517/09.12.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului G împotriva sentinței civile nr. 1517/09.12.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /24.02.2010
Tehnored. 6 ex./25.02.2010
Prima instanță:
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Daniela Calai, Claudia Rohnean
| ← Divort. Decizia 1463/2010. Curtea de Apel Pitesti | Divort. Decizia 158/2009. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
