Divort. Decizia 148/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 148
Ședința publică din data de 18 februarie 2009
PREȘEDINTE: Elena Costea
JUDECĂTORI: Elena Costea, Constanța Pană Adriana Maria C -
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta domiciliată în P,str. - nr.16 A,. 141 D,.2,.11, județul P, împotriva deciziei civile nr. 389 din 3 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în P,str. - nr.16 A,. 141 D,.2,.11, județul
Recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei conform chitanței nr. -/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta pârâtă - personal, lipsind intimatul reclamant .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează că nu s-a depus timbru judiciar în cuantum de 0,30 lei, iar prin serviciul registratură s-a depus din partea intimatului reclamant întâmpinare, înregistrată sub nr. 2282/13.02.2009.
Recurenta pârâtă - având cuvântul arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în fond, iar timbru judiciar în cuantum de 0,30 lei îl va depune până la sfârșitul ședinței de judecată.
Curtea ia act de declarația recurentei - pârâte, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond, sub sancțiunea anulării recursului ca insuficient timbrat.
Recurenta pârâtă - având cuvântul susține oral motivele de recurs arătând în esență că nu se consideră vinovată de destrămarea familiei, este nemulțumită că instanța de apel nu a avut în vedere probele administrate în cauză și relațiile de familie nu sunt grav și iremediabil vătămate, dorind a se împăca cu soțul său. Cu cheltuieli de judecată.
Recurenta pârâtă - depune timbru judiciar în cuantum de 0,30 lei.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr- reclamantul chemat in judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtei, iar pârâta să-și reia numele avut anterior căsătoriei acela de.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 29.05.1976, din căsătoria părților nu au rezultat copii minori în prezent și s-au despărțit în fapt în urmă cu un an, datorită comportamentului pârâtei care pe fondul geloziei și a lipsei de afecțiune au apărut neînțelegeri, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune în sensul celor solicitate.
In dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu un martor.
Pârâta, în temeiul disp.art. 115.pr.civ. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii de divorț formulată de reclamant, iar în apărare a solicitat instanței proba cu înscrisuri și proba testimonială cu un martor.
Judecătoriei Ploiești, prin sentinta civila nr. 11894/18.12.2007, admis în parte acțiunea reclamantului și dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 29.05.1976 în fața delegatului de stare civila al Primăriei municipiului P, căsătorie înregistrată în Registrul stării civile al aceleiași primarii sub nr. 801/29.05.1976 din culpă comună, urmând ca parata să-și reia numele avut anterior căsătoriei acela de "".
Pentru pronunta această hotărâre, instanța de fond retinut că între soți au existat neînțelegeri, fiind îndeplinite cerințele art. 38.. vinovati de desfacerea căsătoriei facandu-se atât pârâta care a refuzat să fie alături reclamantului în sensul îngrijirii mamei acestuia care s-a îmbolnăvit și avea nevoie de ajutor, fiind o fire dificilă provocând scandal în familie și în prezența altor persoane și manifestând lipsă de respect față de aceștia, cât și reclamantul care nu a reușit să fie suficient de tolerant pentru a depăși aceste neînțelegeri, astfel cum au relatat martorii audiați în cauză.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat apel parata precizand ca motivele invocate de sotul său nu sunt reale, ci de circumstanta, intrucat pe soacra sa o respecta in mod deosebit, care a fost permanent ingrijita de mai multe persoane.
De asemenea, motivul invocat de intimat referitor la faptul ca ar fi geloasa nu este valabil, precizand ca a plecat in B la cererea sotului său, deoarece copiii lor erau studenti.
Apelanta parata a mai aratat ca a demisionat de la locul de munca avand aprobarea sotului, care insa a fost cel ce a hotarat sa plece de acasa fara sa-i spune absolut nimic, dar si ca solicita pensie de intretinere de la parat pentru ca nu are salariu, pensie sau ajutor de somaj, in suma de 1000 lei.
Intimatul a formulat întampinare prin care a solicitat respingerea caii de atac exercitate, ca fiind nefondata, intrucat este despartit in fapt de apelanta de la data de 18.04.2006 si nu va reveni asupra deciziei de a divorta, motivele reale ale actiunii fiind cunoscute in principal de parti si de copiii lor.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr.389 din 3 septembrie 2008, respins ca nefondat apelul, reținând următoarele:
Astfel, potrivit declaratiilor martorilor si G (69 si 70 dos.fond) intre soti a intervenit despartirea in fapt in anul 2006, neintelegeri intre acestia existand cu mult timp inaintea acestui moment, accentuandu-se in anul 2005 cand mama reclamantului s-a imbolnavit si parata a refuzat sa o ajute.
Din depozitiile acelorasi martori, rezulta ca parata are o fire dificila, facand mult scandal, in vreme ce reclamantul a depasit de mai multe ori situatiile conflictuale pentru a mentine o familie organizata.
Practic, coroborarea celor doua mijloace de proba, conduce la concluzia indubitabila ca raporturile dintre soti sunt grav vatamate, iar continuarea casatoriei lor este vadit imposibila, motiv pentru care solutia adotata de instanta de fond, pronuntand divortul, este legala si temeinica.
Se impune precizarea ca apelanta parata nu a solicitat incuviintarea probei cu martori nici in primul ciclu procesual dar nici in apel, pentru a-si dovedi sustinerile, in sensul art.1169 civ. fara a produce alte mijloace de proba susceptibile a infirma sustinerile martorilor reclamantului.
Sub aspectul cererii apelantei de obligare a paratului la plata unei pensii de intretinere, tribunalul a constatat ca potrivit art.41 al.2 din Codul familiei, sotul divortat are dreptul la intretinere daca se afla in stare de nevoie din pricina unei incapacitati de munca survenite inainte de casatorie ori in timpul acesteia.
In cauza, apelanta parata nu a dovedit imprejurarea ca starea sa de nevoie a fost generata de incapacitatea de munca, astfel incat intimatul reclamant nu poate fi obligat la plata unei pensii de intretinere in favoarea sa.
Împotriva deciziei sus-menționate a declarat recurs pârâta -, criticând-o pentru nelegalitate după ce face un scurt istoric amplu al situației de fapt dedusă judecății, o reapreciere a probatoriilor administrate, susține că reluarea numelui dinainte de căsătorie nu poate fi posibilă deoarece de peste 33 de ani toată lumea o cunoaște cu numele de familie.
Arată în continuare recurenta - pârâtă că dacă se revine la numele avut anterior căsătoriei acela de " " își va pierde dreptul de proprietate asupra mașinii și apartamentului.
Se descrie de asemenea perioada de la începutul căsătoriei și până în prezent, cu aspecte legate de copii rezultați din căsătorie, relațiile de familie, relațiile cu părinții, respectiv soacra recurentei - pârâte, făcându-se în esență un istoric al căsătoriei părților, arătând că motivele de divorț invocate de soțul său nu sunt reale.
Recurenta - pârâtă a solicitat admiterea recursului sau modificarea celor două hotărâri în sensul respingerii acțiunii de divorț și menținerea căsătoriei.
Intimatul - reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, făcând o serie de precizări cu privire la relațiile dintre părți, la faptul că nu va reveni asupra deciziei de a divorța, nu este de acord ca aceasta șă-și păstreze numele de, și că prin revenirea la numele avut anterior căsătoriei, aceasta nu are cum să-și piardă dreptul de proprietate asupra mașinii și apartamentului în care locuiește în prezent.
Curtea examinând decizia apelată prin prisma criticilor invocate actelor și lucrărilor dosarului, dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Este știut că potrivit dispozițiilor art. 38 Codul familiei, căsătoria poate fi desfăcută prin divorț atunci când datorită unor motive temeinice raporturile dintre soți sunt grav vătămate ceea ce duce la imposibilitatea continuării căsătoriei.
Chiar dacă Codul familiei nu definește ce se înțelege prin motive temeinice, doctrina și jurisprudența au stabilit că temeinicia motivelor de divorț implică existența unor neînțelegeri dintre soți care au avut o durată de timp și au fost de o gravitate ridicată.
Așa cum corect au stabilit cele două instanțe de judecată, din probele administrate la instanța de fond a rezultat că între soți au existat neînțelegeri care au dus la destrămarea relațiilor de familie și în final la divorțul lor.
Cu ocazia desfacerii căsătoriei instanța de judecată potrivit dispozițiilor art. 40 alin.3 Codul familiei dispune și cu privire la reluarea numelui avut anterior căsătoriei, în ceea ce o privește pe recurenta - pârâtă, acela de "".
Menținerea numelui dobândit prin căsătorie, respectiv acela de " " se poate face cu acordul intimatului - reclamant, ceea ce în speță nu s-a dat, ba mai mult în cuprinsul întâmpinării făcute la motivele de recurs, acesta arată că nu este de acord ca recurenta - pârâtă să mențină numele avut în timpul căsătoriei.
Rezultă așadar că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă care să afecteze legalitatea deciziei recurate, motivele invocate de recurenta - pârâtă sunt mai degrabă aspecte de netemeinicie care nu mai pot fi analizate pe calea acestui recurs.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, Curtea în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta domiciliată în P,str. - nr.16 A,. 141 D,.2,.11, județul P, împotriva deciziei civile nr. 389 din 3 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în P,str. - nr.16 A,. 141 D,.2,.11, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Elena Costea, Constanța Pană Adriana Maria
- - C - - -
Grefier,
Red.CP
Tehnored.CN
26.02.2009
2ex.
f- Judecătoria Ploiești
a- Tribunalul Prahova
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Elena CosteaJudecători:Elena Costea, Constanța Pană Adriana Maria
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Încheierea 88/2009. Curtea... | Divort. Decizia 321/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
