Divort. Decizia 321/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR. 321
Ședința publică din data de 7 aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 2: Eliza Marin
JUDECĂTOR 3: Marilena Panait
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în P,-,.15,. C,.54, județul P, împotriva deciziei nr. 3/7 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în, sat,-, județul
Cerere de recurs timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 19,00 lei potrivit chitanței fiscale cu nr. -/2009, timbru judiciar de 0,50 lei, atașate și anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-reclamant personal și asistat de avocat conform împuternicirii avocațiale /2009 din Baroul Prahova, intimata-pârâtă reprezentată de avocat conform împuternicirii avocațiale cu nr. 32/2009 din Baroul Prahova.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul depune la dosar un set de înscrisuri cu opis, comunicate și părții adverse. Alte cereri nu mai are de formulat.
Avocat având cuvântul arată că nu are cereri de formulat.
Curtea, ia act că alte cereri nu mai sunt de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul arată că înțelege să critice decizia pronunțată de tribunal, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod pr. civilă, când instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori, înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Prin criticile aduse deciziei civile nr. 3/7 ian. 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, recurentul înțelege să invoce dispozițiile art. 40 alin.2 din Codul Familiei, care arată că " instanța pentru motive temeinice poate să încuviințeze acest drept chiar în lipsa unei învoieli între soți".
Instanța de fond s-a mărginit a afirma că aceste " motive temeinice" se aplică numai în cazul când soțul s-a afirmat în viața culturală, publică, științifică, cu alte cuvinte este numai o persoană publică - reținând că recurentul nu se încadrează în aceste cazuri fiind un simplu angajat, respectiv " contabil".
Mai susține avocat că este adevărat că recurentul-reclamant nu este o persoană publică, însă fiind apreciat și respectat în domeniul în care lucrează prin contribuția pe care și-a adus-o în cadrul unității unde își desfășoară activitatea a dus la avansarea acestuia în profesie, în prezent ocupând un post la nivel central în cadrul societății unde gestionează activitatea economică în domeniul furnizării energiei electrice pe întreaga rază de activitate a Regionalei B, fiind cunoscut în prezent sub numele de " ", iar față de complexitatea activității pe care o desfășoară la nivel central, cât și la nivel de țară solicită a-i fi încuviințat păstrarea numelui dobândit prin căsătoriei.
De asemenea recurentul-reclamant are relații de colaborare cu firme și persoane fizice de pe raza mai multor județe,fiind singura persoană la nivel central al Regionalei B, care gestionează întreaga activitate economică, având dreptul de a încheiat acte în numele societății sub semnătură și ștampilă.
Referitor la critica pârâtei că recurentul s-ar fi folosit în mod abuziv de numele dobândit prin căsătorie pentru a încasa c/val. alocației copilului ei din altă căsătorie, nu este reală, recurentul nu a semnat vreun act prin care să-i fie trimisă alocația pe numele său, pârâta-intimată fiind aceea care prin intermediul Inspectoratului Școlar unde lucrează a informat Direcția despre acest fapt.
Mai susține avocat că recurentul-reclamant este și o persoană bolnavă, chiar a suferit o intervenție chirurgicală la inimă într-o clinică din Austria.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate iar pe fond menținerea sentinței civile nr.7333/26 aug. 2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul arată că din dispoz. art. 40 alin.2 Codul Familiei rezultă că păstrarea numelui dobândit prin căsătorie se încuviințează numai cu acordul soțului. Recurentul-reclamant este un simplu angajat la o societate, respectiv la Regionala B, nu este o persoană publică, este doar " contabil" în cadrul societății sus amintite și nu este nici un impediment ca să își reia numele avut anterior de căsătorie și anume acela de " ".
Solicită respingerea recursului ca nefundat, menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Prahova. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei P la data de 21.03.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta solicitând instanței ca prin hotararea ce o va pronunța sa dispună desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a acesteia, urmând să își păstreze numele dobândit prin căsătorie și partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 30.12.2006 și, în ciuda perioadei scurte a căsătoriei, au apărut neînțelegeri între soți datorită opticii diferite asupra vieții, datorită diferențelor de opinie cu privire la relațiile de familie, datorită nepotrivirilor de caracter, motive pentru care relațiile dintre părți sunt grav și iremediabil vătămate iar conviețuirea cu pârâta devenind imposibilă. Reclamantul a mai arătat că din căsătorie nu au rezultat copii minori.
In drept se invoca prevederile art. 37, alin. 2 și art. 40 din Codul Familiei.
În dovedirea cererii a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și martori.
La cererea legal timbrata, reclamantul a anexat în copie certificatul de casatorie Seria -, nr. - eliberat de Consiliul Local al Municipiului P (fila 8).
Pârâta a depus întâmpinare dar a arătat că este de acord desfacerea căsătoriei dar din culpa exclusivă a reclamantului, apreciind că acesta este vinovat de destrămarea relațiilor de căsătorie.
La termenul de judecată din 26.08.2008 instanța a pus în discuție necesitatea disjungerii capătului de cerere privind divorțul de capătul de cerere privind partajul bunurilor comune, sens în care a fost format un dosarul nr-, iar părțile au precizat că solicită desfacerea căsătoriei din culpă comună și pronunțarea unei hotărâri fără motivarea capătului de cerere privind divorțul și a încuviințat pentru ambele părți administrarea probei testimoniale în cadrul căreia a fost audiat martorul.
Prin sentința civilă nr.7333/2008, Judecătoria Ploieștia admis acțiunea precizata formulată de reclamantul, domiciliat în P,-,. 15,. C,. 3,. 54, județ P în contradictoriu cu pârâta domiciliată în comuna Tg., sat,-, județ P, a desfăcut căsătoria încheiata intre parți, din culpa comuna, fără motivare, dispunând ca după desfacerea căsătoriei, reclamantul sa isi păstreze numele purtat în timpul casatoriei, acela de .
Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut ca părțile s-au căsătorit la 30.12.2006, din casatoria lor nerezultând copii, iar intre soți au intervenit neînțelegeri care au determinat despărțirea lor definitiva in fapt după numai câteva luni de la casatorie, de când soții locuiesc la adrese diferite fără a mai încerca sa se împace si sa-și reia conviețuirea.
Astfel, din probele administrate în cursul judecății, respectiv declarația martorului, audiat in cauza, rezultă că cererea reclamantului privind desfacerea căsătoriei este întemeiată. Astfel, instanța a dispus desfacerea căsătoriei încheiate de părți la data de 30.12.2006 înregistrată în registrul de stare civilă a Primăriei P sub nr 1788/30.12.2006 din culpa comună a părților, făcând aplicarea art. 617 al. 2.proc.civ. în sensul că nu va motiva capătul de cerere privind divorțul, atât reclamantul cât și pârâta solicitând acest lucru.
Cu privire la capătul de cerere privind păstrarea de către reclamant a numelui avut in timpul căsătoriei, instanța, în temeiul art. 40 al. 2.fam a dispus păstrarea de către acesta a numelui purtat in timpul casatoriei, acela de "".
Împotriva hotărârii mai sus menționate parata a declarat apel, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Astfel, pârâta a criticat soluția instanței de fond sub aspectul capătului de cerere privind păstrarea numelui dobândit in timpul casatoriei de către reclamant, întrucât apreciază aceasta nu sunt motive temeinice care sa justifice admiterea acestei cereri, reclamantul fiind in cadrul societății un simplu angajat, respectiv contabil.
De asemenea s-a mai arătat de către aceasta ca reclamantul s-a folosit abuziv de numele dobândit in timpul casatoriei, încasând c/valoarea alocației copilului al cărui nu este, încercând intimidarea acesteia pe parcursul procesului de divorț, aducându-i injurii și acuzând-o de lucruri neadevărate, formulându-i plângeri penale fără suport si șicanând-
In combaterea motivelor de apel, reclamantul a formulat întâmpinare, arătând ca se impune păstrarea numelui dobândit in timpul casatoriei, întrucât schimbarea acestuia i-ar afecta relațiile de serviciu, implicând efecte juridice asupra activității desfășurate, de natura sa afecteze relațiile Companiei Naționale CF CFR SA, cu clienții și furnizorii in probleme de ordin economic, întrucât este cunoscut in prezent sub acest nume, prin complexitatea activității desfășurate la nivel central, cat si la nivel de tara, prin cele 8 regionale CF aparținând companiei, așa cum rezulta din adresa depusă la dosar.
De asemenea, s-a mai arătat că schimbarea numelui creează un blocaj financiar, urmând sa schimbe toate cardurile, inclusiv permisul de conducere și cel de persoana cu handicap.
De asemenea, mai arata reclamantul ca susținerile apelantei că aș fi încercat pe parcursul procesului de divorț să o intimideze prin injurii, acuze, acestea sunt neadevărate, in primul rând pentru ca nu e omul care sa se poarte astfel, iar in al doilea rând el a fost cel care a promovat acțiunea de divorț si este o persoana cu handicap fiind operat pe inimă, starea sănătății nepermițând-i nici un fel de enervare și stres.
In dovedirea celor susținute apelantul a depus la dosarul cauzei adresa nr-.
Prin decizia civilă nr. 3/7 ian. 2009, Tribunalul Prahovaa admis apelul declarat de apelanta-pârâtă, împotriva sentinței civile nr. 7333/26.08.2008, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
A schimbat in parte sentința in sensul că a respins cererea intimatului reclamant privind păstrarea numelui dobândit la încheierea casatoriei, urmând ca acesta sa revină la numele avut anterior, respectiv acela de "". S-a menținut în rest sentința atacată.
A fost obligat intimatul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecata către apelanta.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, în ceea ce privește păstrarea numelui dobândit in timpul căsătoriei,potrivit disp.art.40 alin.2 familiei, aceasta este condiționata de acordul celuilalt soț al cărui nume este purtat, sau in acordului sau de motive temeinice,
Potrivit practicii judiciare, sintagma "motive temeinice" evoca orice interes de natura morala ori materiala primejduit prin faptul reluării numelui avut la data încheierii căsătoriei. De exemplu, când soțul s-a afirmat in viata in viata culturala, publică, științifica, sub nume comun, pretenția sa asupra acestui nume este îndreptățită.
In speța instanța a reținut că situația intimatului reclamant nu se încadrează in cazul prevăzut mai sus, mai exact, acesta a desfășurat activități salariale normale, nefiindu-i periclitate in nici un fel afirmarea in lumea științifica, culturala, publică, prin reluarea numelui purtat anterior căsătoriei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cererea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24 febr. 2009.
În motivarea cererii, recurentul a arătat că înțelege să critice decizia pronunțată de tribunal, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod pr. civilă, când instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori, înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Prin criticile aduse deciziei civile nr. 3/7 ian. 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, recurentul înțelege să invoce dispozițiile art. 40 alin.2 din Codul Familiei, care arată că " instanța pentru motive temeinice poate să încuviințeze acest drept chiar în lipsa unei învoieli între soți".
Instanța de fond s-a mărginit a afirma că aceste " motive temeinice" se aplică numai în cazul când soțul s-a afirmat în viața culturală, publică, științifică, cu alte cuvinte este numai o persoană publică- reținând că recurentul nu se încadrează în aceste cazuri fiind un simplu angajat, respectiv " contabil".
A mai susținut recurentul că, este adevărat că nu este o persoană publică, însă fiind apreciat și respectat în domeniul în care lucrează prin contribuția pe care și-a adus-o în cadrul unității unde își desfășoară activitatea a dus la avansarea lui în profesie, în prezent ocupând un post la nivel central în cadrul societății unde gestionează activitatea economică în domeniul furnizării energiei electrice pe întreaga rază de activitate a Regionalei B, fiind cunoscut în prezent sub numele de " ", iar față de complexitatea activității pe care o desfășoară la nivel central, cât și la nivel de țară solicită a-i fi încuviințat păstrarea numelui dobândit prin căsătoriei.
De asemenea recurentul-reclamant mai arată că are relații de colaborare cu firme și persoane fizice de pe raza mai multor județe,fiind singura persoană la nivel central al Regionalei B, care gestionează întreaga activitate economică, având dreptul de a încheiat acte în numele societății sub semnătură și ștampilă.
Referitor la critica pârâtei că s-ar fi folosit în mod abuziv de numele dobândit prin căsătorie pentru a încasa c/val. alocației copilului ei din altă căsătorie, nu este reală, nu a semnat vreun act prin care să-i fie trimisă alocația pe numele său, pârâta-intimată fiind aceea care prin intermediul Inspectoratului Școlar unde lucrează a informat Direcția despre acest fapt.
A mai susținut recurentul că are probleme de sănătate chiar a suferit o intervenție chirurgicală la inimă într-o clinică din Austria.
A solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate iar pe fond menținerea sentinței civile nr.7333/26 aug. 2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, cu cheltuieli de judecată.
Intimata-pârâtă prin apărătorul său a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
Curtea, examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform art. 304 rap. la art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Din examinarea motivelor de recurs, rezultă că însuși recurentul este de acord cu faptul că nu este o persoană publică și că nu intră în categoria celor care să justifice în baza legii, mai exact prevederilor art. 40 alin.2 Codul familiei, motivele temeinice pentru păstrarea numelui din timpul căsătoriei, în lipsa acordului expres al celuilalt soț.
În speța de față nu s-a probat sub nicio formă prejudiciul moral ori material pe care l-ar suferi dacă în continuare se va numi "", adică va relua numele anterior căsătoriei.
Din multitudinea de adeverințe, adrese, note, etc. depuse la dosar, chiar și cu ocazia soluționării recursului, rezultă că nu este o persoană care s-a afirmat în viața științifică sau culturală sub numele din timpul căsătoriei, iar acum după divorț să îi dăuneze reluarea numelui dinaintea căsătoriei.
Motivele invocate nu sunt de legalitate, nu contravin art. 40 alin.2 Codul familiei, ci mai degrabă dorința recurentului de a evita formalitățile impuse de schimbarea documentelor care să coincidă cu noul nume.
Concluzionând, curtea va aprecia că s-a dat o justă interpretare prevederilor art. 40 alin.2 Codul familiei, iar conform art. 304 rap. la art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, domiciliat în P,-,.15,. C,.54, județul P, împotriva deciziei nr. 3/7 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în, sat,-, județul P, ca nefondat.
Obligă recurentul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 aprilie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./
Tehnored./grefier
2 ex./ 14 aprilie 2009.
f-- Judecătoria Ploiești
-
a-- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin, Marilena Panait
| ← Divort. Decizia 148/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Divort. Decizia 452/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
