Divort. Decizia 1484/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1499/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1484
Ședința publică de la 04.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Aurora Herold
JUDECĂTOR -
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant, împotriva deciziei civile nr.626 A din 04.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă () și cu Autoritatea Tutelară - PRIMĂRIA SECTORULUI 1
Cauza are ca obiect - divorț cu copii.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul-reclamant, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 10.06.2009, emisă de Baroul București - Cabinet de avocat și intimata-pârâtă, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.92513 din 02.09.2009, emisă de Baroul București - Cabinet de avocat, lipsind Autoritatea Tutelară - Primăria Sectorului 1
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că s-a depus, prin serviciul registratură, din partea intimatei-pârâte, întâmpinare, în două exemplare.
Apărătorul recurentului-reclamant depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei, consemnată cu chitanța nr.- din 01.09.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentului-reclamant solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței primei instanțe, ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Arată că hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura pricinii, atât timp cât în cauză nu s-a făcut dovada că intimata are domiciliul în Spania și nu există la dosar nici un înscris depus din care să rezulte domiciliul acesteia.
Apărătorul intimatei-pârâte solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de apel, ca fiind temeinică și legală, și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B la data de 10.12.2007 sub nr-, astfel cum a fost precizată la termenul din 26.05.2008, reclamantul a chemat în judecată pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 14.11.1998, înregistrată sub nr.2453 din 14.11.1998 în registrul stării civile al Primăriei Sectorului 2 B, din culpa exclusivă a pârâtei, revenirea pârâtei la numele avut anterior căsătoriei, încredințarea spre creștere și educare a minorului rezultat din căsătorie, născut la data de 27.12.2003, reclamantului și obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, calculată prin raportare la venitul minim.
Prin sentința civilă nr. 6942/26.05.2008, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis cererea de chemare în judecată precizată, formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta și Autoritatea Tutelară Primăria Sectorului 1 B, a dispus desfacerea căsătoriei din culpa pârâtei, a dispus ca pârâta să revină la numele anterior căsătoriei, acela de, a încredințat reclamantului spre creștere și educare, minorul -, născut la data de 27.12.2003, a obligat pârâta să plătească reclamantului, în favoarea minorului, lunar suma de 125 lei, cu titlu de pensie de întreținere, de la data de 01.01.2008, până la majoratul copilului și a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 14 noiembrie 1998 în B, pârâta luând la data căsătoriei numele de familie al soțului. Din căsătoria lor s-a născut la data de 27.12.2003, minorul -.
În acest sens, articolul 38 alin.1 fam. prevede desfacerea căsătoriei prin divorț, atunci când raporturile dintre soți sunt grav vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
Din declarațiile martorilor și, instanța de fond a reținut că părțile au locuit de la căsătorie împreună cu familia reclamantului și s-au despărțit în fapt la începutul anului 2008. După nașterea copilului pârâta nu s-a mai angajat și s-a implicat într-o relație extraconjugală, neglijându-și familia, de îngrijirea căreia s-au ocupat părinții reclamantului. Întrucât din cauza acestui comportament al pârâtei, viața de familie a soților s-a destrămat, iar căsătoria lor nu mai poate continua, instanța, în baza art.37 alin.2 coroborat cu art.38 alin.1 Codul Familiei, a admis cererea de divorț, formulată de reclamant și a dispus desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtei.
În ceea ce privește numele de familie al pârâtei, instanța, constatând că reclamantul solicită revenirea ei la numele avut înainte de încheierea căsătoriei, în baza art.40 alin.3 Codul Familiei, a dispus ca pârâta să reia numele avut anterior căsătoriei, acela de.
În ceea ce privește încredințarea minorului -, instanța, în baza art.42 alin.1 Codul Familiei, având în vedere referatul de anchetă socială realizat de serviciul de autoritate tutelară, din Primăria Sectorului 1 B și declarațiile martorilor și, a dispus ca acesta să fie încredințat spre creștere și educare reclamantului. Astfel sunt protejate cel mai bine interesele minorului, având în vedere vârsta fragedă a acestuia, precum și faptul că de creșterea și educarea lui s-au ocupat întotdeauna bunicii paterni, împreună cu care locuiește și reclamantul.
În temeiul art.42 alin.3 și 4 raportat la art.86 alin.1 și 3 și art.94 alin.1 Codul Familiei, instanța, având în vedere că nu s-a probat faptul obținerii de venituri din muncă de către pârâtă, însă aceasta a prestat întreținere fiului său în cursul anului 2007, chiar și după părăsirea temporară a domiciliului conjugal, astfel cum au declarat martorii, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului lunar, în beneficiul minorului, suma de 125 lei, cu titlu de pensie de întreținere, de la data de 01.01.2008, până la majoratul copilului, sumă ce a fost calculată prin raportare la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, stabilit conform art.1 din Hotărârea Guvernului nr.1507/2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr-, la data de 04.12.2008, solicitând în principal repunerea în termenul de apel și, în subsidiar, să se constate că apelul a fost declarat în termen legal, admiterea apelului, desființarea sentinței civile atacate rejudecarea cauzei și, în baza art.37 alin. 2 Codul Familiei, desfacerea căsătoriei înregistrată sub nr.2453 din 14. 11.1998 la B, sector 2 din culpă comună, fără motivarea hotărârii ce se va pronunța, conform art.617 alin 2 Cod procedură civilă, în baza art.42 fam. să se încuviințeze reclamantei să-i fie încredințat spre creștere și educare copilului minor -, născut la data de 27.12.2003, conform certificatului de naștere nr.23 înregistrat la B sectorul 1; în baza art.42 alin.3 Codul Familiei, obligarea intimatului să contribuie la cheltuielile de creștere, învățătură, educare și pregătire profesională a minorului, potrivit dispozițiilor art.94 Codul Familiei; în baza art.40 fam. reluarea numelui avute înainte de căsătorie, iar, în conformitate cu dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, obligarea intimatului la plata cheltuielile de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că datorită actelor de violență fizică și verbală ale soțului îndreptate împotriva sa chiar și în prezența copilului, datorită relațiilor extraconjugale ale acestuia, în luna octombrie 2007 s-au despărțit în fapt, fiind nevoită să plece de acasă și să muncească în Spania, fiindu-i imposibil să mai locuiască împreună în condițiile în care într-una din zile acesta s-a târât de la ușă până la fereastră, încercând să se arunce de la etajul 4.
Înainte să plece în Spania s-a înțeles cu socrii să se îngrijească de copil, știind că pe soț nu-l interesează copilul, acesta fiind mai mult plecat de acasă.
După ce a ajuns în Spania a ținut permanent legătura la telefon cu socrii și cu copilul, a trimis periodic sume de bani, îmbrăcăminte și alimente pentru creșterea copilului. Chiar și cu soțul a vorbit la telefon, acesta chiar și după ce a ajuns în Spania a continuat să sune și să o jignească.
În ultimul timp, datorită amenințărilor soțului că dacă mai sună va schimba numărul de telefon și datorită faptului că soacra sa și-a schimbat în mod inexplicabil comportamentul și se face că nu o aude la telefon și refuză să-i dea copilul să vorbească cu el, a introdus acțiune de divorț împotriva soțului.
Apelanta-pârâtă fiind de bună credință a sunat acasă la soțul care locuiește împreună cu socrii pentru a-i informa că a introdus acțiune de divorț și pentru a-i comunica termenul de judecată.
Atunci, soacra sa, i-a spus pe un ton ironic că este deja divorțată oficial chiar și în lipsa sa întrucât nu avea cum să afle de proces deoarece toate citațiile adresate acesteia au ajuns pe adresa lor și nu a informat-o despre proces.
Aceste fapte i-au fost confirmate și de către soțul său, apelanta-pârâtă având domiciliul legal în cartea de identitate la adresa socrilor care locuia împreună cu soțul său. De asemenea socrul care a fost martor în proces a declarat fals cum că de la separarea în fapt, apelanta-pârâtă s-a întors acasă pentru a-și lua obiecte personale.
Data exactă la care s-a separat în fapt de soț coincide cu data la care a plecat din țară - 03.10.2007 - pe care și intimatul a menționat-o în cererea de divorț iar după această dată nu mai venea din Spania pentru a-și lua niște obiecte personale.
Astfel,apelanta-pârâtă a solicitat în principal, repunerea în termenul de apel și în subsidiar să se constate că apelul a fost introdus în termen legal.
Conform art.103 - (1) Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. (2) În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării".
Apelanta-pârâtă a mai arătat că potrivit art.85 Cod procedură civilă: "Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel. ".
În cauzele care au ca obiect acțiuni de divorț și mai sunt și copii minori rezultați din căsătorie, dată fiind importanța acestor pricini, reglementările referitoare citarea părților cunoaște o exigență sporită.
Potrivit art. 6161Cod procedură civilă, "Dacă procedura de chemare a soțului pârât a fost îndeplinită prin afișare, iar acesta nu s-a prezentat la primul termen de judecată, instanța va cere dovezi sau va dispune cercetări pentru a verifica dacă pârâtul își are domiciliul la locul indicat în cerere și, dacă constată că nu domiciliază acolo, va pune citarea lui la domiciliul său, precum și, dacă este cazul, la locul său de muncă".
Instanța, în acest caz nu a cerut dovezi și nu a dispus cercetări pentru a verifica dacă domiciliază efectiv la locul indicat în cerere și nu a dispus nici citarea la locul de muncă.
Mai mult decât atât, are părinți cu care s-a înțeles și se înțeleg foarte bine, instanța în temeiul principiului rolului activ și al aflării adevărului putea să pună în sarcina reclamantului să indice adresa părinților săi spre a fi citată, iar dacă acestea nu-și îndeplinea obligația putea să suspende cauza.
Prin faptul că procesul s-a desfășurat în lipsa sa deoarece așa a dorit soțul și socrii săi i-a fost încălcat dreptul la apărare și de asemenea a fost încălcat un principiu fundamental al procesului civil - principiul contradictorialității.
Mai mult decât atât, dacă și ar fi fost de rea credință așa cum au fost ei, instanța ar fi pronunțat două hotărâri distincte în două dosare diferite având aceleași părți, obiect și cauză.
De asemenea, s-a arătat că potrivit art.284 alin 1 Cod procedură civilă: "Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel" iar potrivit alin.3 - "Dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socotește comunicată la data depunerii cererii de apel".
Conform art.619 (1) Cod procedură civilă "Termenul de apel, precum și cel de recurs este de 30 zile și curge de la comunicarea hotărârii".
Apelanta-pârâtă a arătat că nu a cerut divorț din vina exclusivă a soțului, deși acesta este adevărul, a considerat că și ea este vinovată că l-a luat de soț, de aceea a cerut divorț din culpă comună.
Vinovat pentru deteriorarea relațiilor de familie este soțul care i-a produs suferințe prin agresiunile fizice, verbale, îndreptate împotriva sa chiar și în prezența copilului, a relațiilor extraconjugale ale acestuia, iar într-una din zile a târât-o până la ușă până la fereastră, încercând să o arunce de la etajul 4.
Din ceea ce declară reclamantul și martorii nimic nu este adevărat, apelanta-pârâtă a lucrat cu carte de munca și a beneficiat astfel de ajutorul pentru creșterea copilului.
Este adevărat că s-a ocupat și soacra sa de copil, deoarece apelanta trebuia să asigure banii necesari pentru creșterea copilului, ocupându-se singură de propria afacere: contabilitate, bănci, furnizori, clienți, raportul zilnic de gestiune, etc.
Totodată, s-a solicitat încuviințarea reclamantei să-i fie încredințat spre creștere și educare copilul minor - deoarece s-a preocupat de copil și înainte să plece în Spania și după aceea trimițând în mod constant sume de bani în acest sens, a păstrat legătura cu copilul vorbind la telefon, i-a trimis pachete cu îmbrăcăminte și jucării, are un loc de muncă stabil și o locuință decenta în Spania, astfel că întrunește cerințele prevăzute ce lege pentru a-și putea crește și educa fiul și, de asemenea, s-a solicitat a se avea în vedere vârsta acestuia (4 ani și 10 luni).
Nu este în interesul superior al copilului atitudinea soțului și a socrilor de a-l îndepărta pe minor de propria mamă.
De asemenea, s-a solicitat a se avea în vedere vârsta minorului (4 ani și 10 luni) vârstă care copilul are nevoie mai mult de mamă decât de un tată care nici măcar nu se grijește de copil, iar bunicii nici măcar nu realizează cât rău îi pot face copilului prin faptul că încearcă să-l îndepărteze de propria mamă.
Apelanta-pârâtă a solicitat obligarea intimatului-reclamant la plata unei pensii lunare pentru întreținerea minorului în cuantum de 25% din veniturile sale.
De asemenea, a solicitat reluarea numelui avut înainte de căsătorie, urmând ca în viitor, să se numească "".
La data de 07.04.2009, intimatul-reclamant, a formulat în temeiul dispozițiilor art.115-118 Cod procedură civilă, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de repunere în termenul de apel ca fiind nelegală și nedovedită, urmând ca pe cale de consecință, să fie respins apelul ca fiind tardiv. În cazul în care se va considera că apelul este introdus în termenul legal, s-a solicitat ca în baza art.296 Cod procedură civilă, respingerea apelului ca fiind netemeinic și nelegal și menținerea ca legală și temeinică a soluției instanței de fond.
În motivare, s-a arătat că apelul este declarat peste termenul legal; solicitarea apelantei în ceea ce privește repunerea în termenul de apel pe motivat pe art.103 alin.1 Cod procedură civilă, raportat la art. 6161Cod procedură civilă, sunt total nedovedite și nefondate.
Astfel, intr-adevăr la primul termen de judecată din dosarul de fond, procedura pârâtei a fost îndeplinita prin afișare, însă instanța a cerut dovezi și a dispus cercetări pentru a verifica ca pârâta își are domiciliul la locul pe care reclamantul l-a indicat; astfel a fost obligat de către instanță să meargă la Direcția Informatizată a Persoanei pentru a demonstra că domiciliul apelantei-pârâte este cel pe care l-a indicat în acțiunea de divorț.
Mai mult instanța a dispus ca citarea pârâtei să se facă prin publicitate.
În concluzie nu se poate reține că instanța de fond nu a dispus cercetări în acest sens.
Susține apelanta că nu a exercitat calea de atac întrucât a fost împiedicata de o împrejurare mai presus de voința ei, întrucât a fost în Spania, or acest lucru nu indică faptul că împrejurarea a fost peste voința ei, din contra ceea ce a făcut dovedește că asta a fost voința apelantei să plece în Spania și să-i lase minorul.
În ceea ce privește repunerea în termenul de apel solicită respingerea apelului, întrucât nu a dovedit că s-a aflat într-o împrejurare mai presus de voința sa.
după atâta timp - 2 ani, când acesta domiciliază în Spania și când nu are un domiciliu stabil în România, solicita încredințarea, unui minor care are vârsta de 5 ani și
Astfel, intimatul-pârât solicită respingerea capătului de cerere referitor la încredințarea minorului întrucât art.6 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului stabilește mai multe principii potrivit cărora se realizează respectarea și garantarea drepturilor copilului.
Printre acestea se numără și principiul asigurării stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea și educarea copilului, ca atare nu este indicată scoaterea acestuia din mediul în care a trăit și s-a dezvoltat armonios până la această vârstă.
În creșterea și îngrijirea fiului s-au implicat în mod special părinții intimatului-reclamant, respectiv bunicii paterni; mama sa, respectiv bunica paternă a copilului era cea care îi dădea să mănânce, care stătea și dormea cu el.
Atunci când copilul era mic și când ar fi avut nevoie de atenția și îngrijirea mamei, fosta soție îl lăsa în grija mamei intimatului și pleca sub pretextul că își căuta de munca, însa venea acasă destul de târziu.
Fosta soție și-a părăsit fiul la o vârsta destul de fragedă, lăsându-l așa cum și recunoaște în grija intimatului-reclamant și a părinților săi.
In prezent copilul este la intimat, în domiciliul unde a crescut și cu care este și obișnuit; este alături de persoanele care-l iubesc, îl pot întreține și care i-au fost aproape în vreme ce mama sa era plecată în Spania să facă banii, este foarte bine îngrijit și educat, este sănătos și fericit în mediul în care se află.
În tot acest timp, de când este plecată, nu i-a de copil dacă a fost sau nu răcit și cine i-a stat alături, cine a pierdut nopțile cu el, cine i-a gătit, cine l-a înscris la grădiniță; apelanta nu a fost interesată și nu știe la ce grădiniță este înscris fiul sau, nu a participat la nici o serbare, ci s-a mulțumit să trimită 2-3 pachete amărâte, crezând că doar de asta este nevoie pentru a crește un minor; aceasta nu este o mama în adevăratul sens al cuvântului, este doar o mamă biologică și atât; copilul nici nu mai știe cum arată mama sa.
Când se pune problema încredințării unui minor se are tot timpul în vedere interesul superior al minorului, astfel încât măsura dispusă să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului în special prin îngrijirea acestuia, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, prin menținerea copilului într-un mediu cât mai aproape de cel în care a fost crescut.
Intimatul-reclamant a arătat că în speță este vorba de o mama care domiciliază în Spania într-un imobil pe care nu-l descrie (garsoniera, apartament, etc.), nu indică numărul de persoane care locuiește în acel imobil, nu prezintă nici un contract de muncă pe perioadă nedeterminată, care să fie valabil la momentul actual, întrucât criza financiară a cuprins și acea zonă, nu arată nici o adeverință cu veniturile pe ultimele 6 luni dar și cu programul de muncă pe care îl are; de asemenea mai trebuie avut în vedere și faptul că este vorba de o mama care nu și-a crescut personal propriul copil, nici atunci când era mic, întrucât minorul a fost crescut în totalitate de bunicii paterni și de intimatul-reclamant.
La termenul din data de 13.04.2009 a fost admisă cererea apelantei-pârâte privind repunerea în termenul de apel.
Prin decizia civilă nr. 626 din 04.05.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis apelul formulat de apelanta - pârâtă, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, referitor la critica vizând greșita citare a acesteia în domiciliul situat În B,-, sectorul 1- care este domiciliul intimatului-reclamant, că reclamantul a arătat că începând cu data de 03.10.2007 apelanta-pârâtă a părăsit domiciliul conjugal, indicând totuși domiciliul acesteia în vederea citării pentru soluționarea acțiunii de divorț ca fiind la fostul domiciliu comun al părților.
Pe de altă parte această situație de fapt rezultă din declarația tatălui intimatului-reclamant, iar în plus conform înscrisurilor atașate în apel d e către pârâtă rezultă că aceasta locuiește în prezent și la data introducerii acțiunii în Spania, cu forme legale, neavând cunoștință în mod real de introducerea acestei acțiuni, simplele susțineri ale intimatului-reclamant în sensul contrar fiind lipsite de relevanță și nedovedite privind o eventuală cunoaștere de către apelanta-pârâtă a existenței prezentului dosar de divorț.
Având în vedere dispozițiile art. 85, 107 Cod procedură civilă raportate la art.95 alin. 4 și art.6161Cod procedură civilă, tribunalul constată că apelanta-pârâtă nu a fost citată legal pentru soluționarea în primă instanță a cererii de divorț, aceasta având domiciliul în fapt în Spania, fiind lipsită de dreptul de apărare, împrejurare care determină în acord cu dispozițiile art.297 alin.1 Cod procedură civilă - față de lipsa părții nelegal citată la dezbaterea acțiunii în primă instanță - soluția admiterii apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecarea cauzei cu respectarea principiului contradictorialității, prima instanță urmând a analiza inclusiv cererea formulată în apel d e către pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate și menținerea soluției instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că în mod greșit instanța de apel a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă, desființând sentința apelată și trimițând cauza spre rejudecare primei instanțe, motivat de faptul că apelanta-pârâtă nu ar fi fost citată legal pentru soluționarea în primă instanță a cererii de divorț, întrucât avea domiciliul în Spania.
Arată că soluția instanței fiind nelegală întrucât intimata nu are și nici nu a dovedit că are domiciliul în Spania, domiciliul ei fiind în România. La dosarul de apel nu există nici un înscris care să probeze susținerile instanței de fond. Este de notorietate faptul că atunci când își schimbi domiciliul, trebuie să informezi organele abilitate despre această situație de fapt, pe care o probezi cu acte. . în cazul de față domiciliul probat cu acte este în România, nu în alta țară.
În fata instanței de fond a fost urmată procedura legală de citare prevăzută în România de Codul d e procedura civilă. Astfel, întrucât la primul termen de judecată din dosarul de fond, procedura soțului pârât a fost îndeplinită prin afișare, instanța în baza art.6161Cod procedură civilă, a cerut dovezi și a dispus cercetări pentru a verifica dacă pârâta își are domiciliul la locul pe care l-a indicat; astfel a fost obligat de către instanță sa meargă la Direcția Informatizată a Persoanei pentru a demonstra că domiciliul pârâtei este cel pe care l-a indicat în acțiunea de divorț. În concluzie, a adus dovezi de unde a rezultat că pârâta își are domiciliul la locul indicat în cerere. Mai mult pentru a întări procedura de citare cu pârâta instanța a dispus ca citarea pârâtei să se facă prin publicitate.
Pentru a fi în concordanță cu prevederile art.297 Cod procedură civilă este obligatoriu ca judecata să se fi făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, însă în cazul de față, procedura a fost perfect legală, respectându-se în totalitate normele codului d e procedură civilă.
Nu este absolut nici o dovadă că pârâta își are domiciliul în Spania. La dosarul de apel nu se află decât procura data avocatului.
Un alt motiv pentru care recurentul consideră că hotărârea instanței de apel este netemeinică și nelegală este faptul că fără a avea vreo dovadă reala, ci doar susținerile făcute în motivarea apelului, instanța de apel reține pe baza înscrisurilor că pârâta își are domiciliul în Spania, încălcându-se astfel dispozițiile art.1169 cod civil (cel ce face o propunere înaintea judecații trebuie să o dovedească).
Referitor la aceste înscrisuri la care instanța de apel face referire în considerentele hotărârii, recurentul consideră că hotărârea cuprinde motive străine (art.304pct.7 Cod procedură civilă) de natura pricinii, atât timp cât nu există nici un înscris depus la dosar care sa dovedească domiciliul intimatei-pârâte.
Dispozițiile art.1169 Cod civil nu s-au respectat nici în ceea ce privește repunerea în termenul de apel, întrucât apelanta nu a dovedit că s-a aflat într-o împrejurare mai presus de voința sa. Prin împrejurări mai presus de voința părții, legiuitorul a înțeles acele împrejurări obiective, care se aseamănă cu forța majoră sau starea de necesitate și care împiedica partea să-și exercite dreptul în termenul prescris de lege.
A susținut apelanta că nu a exercitat calea de atac întrucât a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința ei, întrucât a fost în Spania (deși nu a dovedit acest lucru), or acest lucru nu indică faptul că s-a aflat într-o împrejurare peste voința ei, asemănătoare forței majore sau stării de necesitate. Plecarea în Spania (care nu este dovedită) nu întrunește elementele de obiectivitate cerute de art.103 Cod procedură civilă.
Instanța de apel, prin încheierea din 13.04.2009, a reținut că pârâta a fost citată prin publicitate, astfel că nu a avut cunoștința de existența procesului de divorț, decât în data de 06.11.2008, când a solicitat eliberarea unor copii xerox. Motivul care îndrituiește instanța de apel să considere că o parte ia cunoștință de existența unui dosar este eliberarea unor copii xerox, fiind lipsite de relevanță juridică faptul că procedura de citare în fața instanței de fond a fost îndeplinita conform dipozilor legale în vigoare.
La data de 27.08.2009, intimata () a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate.
În dezvoltarea motivelor întâmpinării, intimata - pârâtă a arătat că instanța de apel a admis cererea sa privind repunerea în termenul de apel, a admis apelul, dispunând desființarea sentinței civile apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, prima instanță urmând a analiza inclusiv cererea formulată în apel privind desfacerea căsătoriei și capetele accesorii ale cererii.
Datorită actelor de violență fizică și verbală ale soțului intimatei îndreptate împotriva sa chiar și în prezența copilului, datorită relațiilor extraconjugale ale acestuia (una din aceste relații nici nu s-a jenat să i-o mărturisească), în luna octombrie 2007 (mai precis 03.10.2007) s-au despărțit în fapt, intimata fiind nevoită să plece de acasă și să muncească în Spania, fiindu-i imposibil să mai locuiască împreună cu el, în condițiile în care într-una din zile recurentul a târât-o de la ușă până la fereastră, încercând să o arunce de la etajul 4.
Înainte ca intimata să plece în Spania, aceasta s-a înțeles cu socrii săi să se îngrijească de copil, știind că pe soț nu-l interesează copilul, acesta fiind mai mult plecat de acasă. După ce intimata a ajuns în Spania, aceasta a ținut permanent legătura la telefon cu socrii săi și cu copilul, a trimis periodic sume de bani, îmbrăcăminte și alimente pentru creșterea copilului. Chiar și cu soțul său a vorbit la telefon, acesta chiar și după ce intimata a ajuns în Spania a continuat să o sune și să o jignească.
În ultimul timp, datorită amenințărilor soțului că dacă mai sun va schimba numărul de telefon și datorită faptului că soacra intimatei și-a schimbat în mod inexplicabil comportamentul și se face că nu o aude la telefon și refuză să-i dea copilul să vorbească cu el, a introdus acțiune de divorț.
Intimata arată că, fiind de bună credință, a sunat acasă la soțul său care locuiește împreună cu părinții lui pentru a-i informa că a introdus acțiune de divorț și pentru a-i comunica termenul de judecată.
Atunci, soacra intimatei, i-a spus pe un ton ironic că este deja divorțată oficial chiar și în lipsa sa, întrucât nu avea cum să afle de proces deoarece toate citațiile adresate intimatei au ajuns pe adresa lor și de ce să mă informeze despre proces ca să le ia copilul?
Aceste fapte i-au fost confirmate și de către soțul său, intimata având domiciliul legal în cartea de identitate la adresa socrilor săi care locuiesc împreună cu soțul.
Intimata solicită să se observe faptul că a declarat apelul în termenul legal de 15 zile de la data încetării împiedicării, aceasta aflând de numărul dosarului în data de 06.11.2008 când apărătorul său a consultat dosarul și a cerut o copie legalizată a hotărârii pentru aod epune la dosarul nr.19175/- pentru ca instanța să nu pronunțe două hotărârii în două dosare având același părți, obiect și cauză.
Conform Art. 85 Cod procedură civilă "Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel".
În cauzele care au ca obiect acțiuni de divorț și mai sunt și copii minori rezultați din căsătorie, dată fiind importanța acestor pricini, reglementările referitoare la citarea părților cunoaște o exigență sporită.
Potrivit art. 6161: "Dacă procedura de chemare a soțului pârât a fost îndeplinită prin afișare, iar acesta nu s-a prezentat la primul termen de judecată, instanța va cere dovezi sau va dispune cercetări pentru a verifica dacă pârâtul își are domiciliul la locul indicat în cerere și, dacă constată că nu domiciliază acolo, va dispune citarea lui la domiciliul său, precum și, dacă este cazul, la locul său de muncă".
Instanța în acest caz nu a cerut dovezi și nu a dispus cercetări pentru a verifica dacă domiciliez efectiv la locul indicat în cerere și nu a dispus nici citarea la locul de muncă.
Mai mult decât atât, intimata are părinți cu care s-a înțeles și o înțeleg foarte bine, instanța în temeiul principiului rolului activ și al aflării adevărului putea să pună în sarcina reclamantului să indice adresa părinților săi spre a fi citată, iar dacă acesta nu-și îndeplinea obligația putea să suspende cauza.
Prin faptul că procesul s-a desfășurat în lipsa intimatei deoarece așa a dorit soțul și socrii acesteia, i-a fost încălcat dreptul la apărare și de asemenea a fost încălcat un principiu fundamental al procesului civil - principiul contradictorialității.
Mai mult decât atât, dacă și intimata ar fi fost de rea credința așa cum au fost instanța ar fi pronunțat două hotărârii distincte în două dosare diferite având aceleași părți, obiect și cauză.
Intimata mai arată că începând cu data de 03.10.2007 apelanta-pârâtă a părăsit domiciliul conjugal, indicând totuși domiciliul acesteia în vederea citării pentru soluționarea acțiunii de divorț ca fiind la domiciliul comun al părților.
Pe de altă parte această situație de fapt rezultă din declarația tatălui intimatului reclamant, iar în plus conform înscrisurilor atașate în apel d e către pârâtă rezultă că aceasta locuiește în prezent și la data introducerii acțiunii în Spania, cu forme legale, neavând cunoștință în mod real de introducerea acestei acțiuni, simplele susțineri ale intimatului reclamant în sensul contrar fiind lipsite de relevanță și nedovedite privind o eventuală cunoaștere de către apelanta-pârâtă a existenței prezentului dosar de divorț.
În același sens, intimata arată că scopul citării unei părți în proces este acela ca partea să ia cunoștință în mod real de existența procesului, iar nu de a "proba" cu acte domiciliul intimatei-pârâte, așa cum recurentul s-a exprimat în cererea de recurs.
Recurentul nu a probat nimic, în afară de un domiciliu al soției sale care coincide cu domiciliul conjugal, domiciliu la care știa că soția sa nu mai locuiește efectiv, încălcându-se în acest mod dreptul la apărare.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente.
Cum dispozițiile art. 85 Cod procedură civilă prevăd că judecătorul nu poate hotărî decât după citarea sau înfățișarea părților, iar dispozițiile art. 107 Cod procedură civilă obligă la amânarea judecății pricinii dacă se constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulității și cum procedura de chemare a pârâtei în fața instanței de fond nu a fost îndeplinită, întrucât la adresa acesteia, astfel cum a fost indicată în acțiunea introductivă, pârâta nu domicilia în fapt, fiind plecată în Spania urmează a se constata că recursul este nefondat.
Curtea nu poate primi susținerile recurentului referitoare la depunerea tuturor diligențelor necesare pentru a se indica adresa reală a pârâtei, întrucât, prin chiar cererea de chemare în judecată, recurentul a arătat că pârâta a părăsit domiciliul comun, astfel că citarea acesteia la fostul domiciliu comun nu este legală. De altfel, urmează a fi înlăturată susținerea sa în legătură cu lipsa dovezilor cu privire la domiciliul pârâtei din Spania, întrucât la fila 15 din dosarul de apel, este depusă procura dată avocatului, în cuprinsul acesteia fiind inserată mențiunea referitoare la " adeverința de înregistrare a cetățeanului la Uniune, eliberată de Registrul Central de al Comisariatului Local, conform căreia este rezident comunitar cu caracter permanent în Spania de la 26.11.2007".
Prin urmare, este cert că pârâta nu mai domicilia pe teritoriul României la data introducerii acțiunii de divorț, 10.12.2007, astfel că citarea sa prin publicitate nu poate acoperi în nici un caz viciul de procedură din fața primei instanțe.
Pentru aceste considerente apreciind că decizia instanței de apel este legală și temeinică, în baza art. 312.pr.civ. Curtea respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul - reclamant împotriva deciziei civile nr.626 A din 04.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă () și cu Autoritatea Tutelară - Primăria Sectorului 1
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact./
2ex./03.12.2009
Secția a V-a Civ. -
-
Jud. sector 1. - -
Președinte:Andreea Doris TomescuJudecători:Andreea Doris Tomescu, Ioana Aurora Herold
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
