Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 938/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 938
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de pârâtul, domiciliat în,-, Cod poștal -, Județ Pîmpotriva deciziei civile nr.275 pronunțată la 8 aprilie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în Câmpina,- C,. 3 C,. C,. 3,. 11, Cod poștal -, Județ P și cu intervenienta, domiciliată în,-, Cod poștal -, Județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 11 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea cauzei, dând următoarea soluție:
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr.608/20.02.2006, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul în cursul lunii aprilie 1976, după o relație de concubinaj ce a început din cursul lunii septembrie 1975 și s-au despărțit în fapt în aprilie 2004, divorțul pronunțându-se la data de 11 octombrie 2005, prin sentința civilă nr.2000/2005 a Judecătoriei Câmpina.
A mai susținut reclamanta că în perioada concubinajului și ulterior în timpul căsătoriei, soții au efectuat lucrări de îmbunătățire la imobilul proprietatea mamei pârâtului, constând în tencuit și zugrăvit interior 2 camere, montat dușumea la acestea, montat 4 uși și 3 ferestre.
Reclamanta a mai arătat că după mutarea soților în imobilul din orașul,-, au efectuat la acesta lucrări de tencuit în dormitor și bucătărie, zugrăvit toate camerele, montată dușumea în două camere, bucătărie și holul mare, turnat beton în holul mic, vopsit integral tâmplăria, refăcut instalația electrică, cu lucrări de separație atât la aceasta, cât și la instalația de gaz metan, introdus telefon,
vopsit tabla, construit beci și montat ușă din lemn la acesta, două copertine din fier forjat la scări, turnat alei de beton și mozaic în curte, vopsit gard la stradă.
Susține reclamanta că în curtea aceluiași imobil soții au renovat două anexe, transformându-le în bucătărie de vară și cameră de locuit, pe care le-a tencuit și zugrăvit în interior, montând dușumea în cameră și beton în bucătărie, efectuând instalație de curent electric și gaz metan, refăcând acoperișul integral din lemn nou și țiglă.
În anul 1990, arată reclamanta că a edificat o construcție compusă din cameră, baie, bucătărie cu pereți din BCA și acoperiș din și carton la aceeași adresă din,-, un garaj și o magazie cu pentru porc, construcție care reprezintă o investiție proprie, deoarece sumele utilizate au fost obținute în urma vânzării unui imobil bun propriu.
Celelalte lucrări de îmbunătățire a construcțiilor, arată reclamanta, au fost suportate de soți în cote de 75% reclamanta și 25 % pârâtul.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a negat contribuția diferențiată la dobândirea bunurilor comune, susținând o contribuție egală, deoarece reclamanta a folosit mai mult de 2/3 din sumele obținute prin vânzarea imobilului bun propriu la acoperirea cheltuielilor în urma unui proces civil.
De asemenea, pârâtul a negat efectuarea lucrărilor de îmbunătățire, detaliate de reclamantă în acțiune, atât la imobilul proprietatea mamei sale, cât și la imobilul situat în,-, susținând că lucrările existau în momentul dobândirii imobilului, iar singurele lucrări efectuate au fost acte de conservare constând în zugrăveli interioare necesare utilizării locuințelor.
Pârâtul a formulat cerere reconvențională, solicitând aducerea la masa de partaj a unui autoturism marca 1310, obiecte sanitare aferente utilizării băi, 5 covoare persane, cuverturi și lenjerie, o sobă menaj și butelie de voiaj, un televizor color marca, bunuri la dobândirea cărora a avut o contribuție personală de 75 % și care au fost luate de reclamantă în perioada judecării procesului de divorț.
Reclamanta a formulat cerere completatore a acțiunii, prin care a solicitat să fie dedusă în favoare sa contribuția personală la lucrările efectuate la imobilul proprietatea mamei pârâtului -, efectuate în perioada de concubinaj, cu o contribuție de 75%, cât și contravaloarea construcției nou edificate descrisă în acțiune.
De asemenea, a solicitat aducerea la masa de partaj a bunurilor imobile rămase în posesia pârâtului, nominalizate în cererea completatoare, reprezentând obiecte de mobilier, veselă, materiale de construcție.
S-a solicitat și restituirea bunurilor personale ale reclamantei rămase în posesia pârâtului sau plata contravalorii acestuia: mobilă de dormitor completă, mobilă sufragerie și mobilă de bucătărie.
Instanța a admis cererea de introducere în cauză a mamei pârâtului -, în calitate de intervenientă.
Prin întâmpinarea formulată de pârât la cererea completatoare, s-a precizat acordul acestuia cu admiterea parțială a capătului de cerere privind restituirea bunurilor personale ale reclamantei, cu excepția a 2 fotolii și mobila de bucătărie despre care s-a susținut că sunt bunuri comune.
Reclamanta a formulat o nouă cerere completatoare, prin care a solicitat scoaterea de la masa de partaj a autoturismului, în principal, iar în subsidiar deducerea în favoarea sa a lucrărilor de îmbunătățire la autoturism după pronunțarea divorțului, lucrări detaliate în cerere. De asemenea a solicitat un drept de superficie asupra terenului din orașul,-, proprietatea pârâtului, motivat de clădirile construite de părți în timpul căsătoriei și dorința sa de a-i fi atribuit un lot în natură în urma partajului.
La data de 18.06.2007 a fost pronunțată încheierea interlocutorie, prin care a fost admisă în parte acțiunea civilă completată și în parte cererea reconvențională formulată de pârât, constatând că părțile s-au căsătorit la data de 03.04.1976 și s-au despărțit în fapt în luna aprilie 2004, iar în drept la 11 octombrie 2005, conform sentinței civile nr.2000/2005, după o relație de concubinaj ce a durat între septembrie 1975-aprilie 1976.
S-a constatat că în perioada concubinajului și a căsătoriei părțile au realizat, în cote de 70% reclamanta și 30% pârâtul, îmbunătățiri la imobilul construcție situat în,-, jud. P, respectiv: lucrări de separație instalație electrică și gaze naturale; montat instalație telefon; acoperiș din fier forjat la două scări; turnat beton în holul mic; montat dușumele în 2 camere și hol; vopsit tablă și gard; turnat alei de beton și mozaic în curte; construit garaj și magazie, cu pentru porc; înlocuit doi pereți din lemn cu pereți din zid; construit la aceeași adresă construcția compusă din cameră, baie, bucătărie din BCA, acoperită cu carton, în care s-a introdus curent electric; transformare magazie în cameră și bucătărie din BCA, acoperită cu carton; reparații și extindere beci existent iar ca bunuri mobile: autoturism 1310 (fabricat 1985), din care se vor deduce lucrările de îmbunătățiri - reparații: înlocuit faruri, mască de față, aripi și contra-aripi de față, praguri, podea față uși, aripi și contra-aripi spate, vopsit, schimbat radiator, furtune motor, bascule, instalația electrică, înlocuit cauciucuri; obiecte sanitare: cadă, 2 chiuvete, l WC cu rezervor și baterie - în posesia reclamantei; 4 covoare persane, o cuvertură, o lenjerie, 2 sobe menaj, un TV marca, 9 perdele, o masă TV, un recamier, un șifonier cu 2 uși, o toaletă, un frigider Arctic, un aragaz cu 4 ochiuri, o masă și 2 scaune, mobilă de dormitor compusă din șifonier cu 3 uși, studio, masă cu 2 scaune tapițate, o toaletă; o mașină de spălat A, 2 lustre, o sobă Vesta, 3 paturi, o plapumă, un radiocasetofon, o oală de 5 litri, 2 crătiți, 3 pahare, o mașină de tocat carne, un ibric, 2 castroane, o damigeană de 25 litri, 6 borcane de 5 litri, 2 taburete, un covor iută, un covor persan, materiale de construcție, l,7 mc cherestea.
Prin aceeași încheierea interlocutorie s-a dispus obligarea pârâtului la restituirea, către reclamantă, a bunurilor personale, respectiv: mobilă de dormitor, compusă din șifonier cu 3 uși, studio, masă de 12 persoane, 4 scaune tapițate și toaletă, mobila de sufragerie (recamier, masă TV, servantă mare, servantă mică, masă de 12 persoane), mobila de bucătărie, asupra capătului de cerere privind dreptul de superficie instanța urmând a se pronunța odată cu fondul.
Au fost numiți expert constructor, pentru identificarea și evaluarea lucrărilor reținute, expert merceolog, pentru identificarea și evaluarea bunurilor comune și cele personale, precum și expert auto, pentru evaluarea autoturismului, după deducerea lucrărilor reținute ca fiind efectuate de reclamantă.
Prin sentința civilă nr. 1988/16.06.2008 a Judecătoriei Câmpinas -a admis în parte acțiunea completată formulată de reclamantă și s-a dispus partajarea bunurilor coachizite și a bunurilor comune, conform variantei unice din expertiza, modificată de instanță prin reținerea valorilor expertizei construcții depusă la 22.10.2007.
S-a dispus obligarea pârâtului să restituie reclamantei bunurile personale ale acesteia rămase în posesia pârâtului sau să plătească contravaloarea acestora, astfel: mobilă de dormitor tip compusă din șifonier cu 3 uși, pat studio, masă de 12 persoane, toaletă, 4 scaune tapițate, în valoare de 980 lei; mobilă sufragerie compusă din recamier, masă TV, servantă mare, vitrină, masă de 12 persoane, în valoare de 1.050 lei; mobilă bucătărie compusă din dulap mare, dulap mic, masă, 4 scaune taburet, în valoare de 560 lei.
De asemenea, s-a instituit un drept de superficie în favoarea reclamantei asupra terenului în suprafață de 209 mp identificat prin expertiza tehnică judiciară topometrică între punctele 2-6, a-g, 2, parte din terenul situat în intravilanul or.-, în suprafață de 1.022 mp conform planului de situație din același raport de expertiză, cu acces din strada -.
S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a apreciat ca fiind cea mai judicioasă partajarea bunurilor comune conform variantei unice de lotizare propusă de expertul tehnic topometru, dar modificată de instanță, în sensul preluării datelor expertizei tehnice construcții inițiale întocmită de expertul tehnic, cu valori ce asigură echitatea în formarea loturilor.
Astfel, refăcând calculele expertizei lotizare cu menținerea celorlalte expertize tehnice efectuate în cauză, inclusiv varianta a doua din expertiza merceologică, a rezultat o valoare totală a bunurilor de împărțit de 19.934 lei, din care cu respectarea cotelor reținute prin încheierea interlocutorie s-a conchis că reclamanta are dreptul la un lot în valoare de 13.953,8 lei, iar pârâtul la un lot în valoare de 5.980,2 lei.
La formarea și atribuirea loturilor, instanța de fond a ținut seama și de susținerile părților, de contribuția acestora diferențiată la efectuarea lucrărilor de îmbunătățire a construcției și la edificarea anexei, respectiv de natura acestor bunuri, lucrările la construcții fiind efectuate în regie proprie, cu acordul ambelor părți, pe terenul situat în,-, proprietatea pârâtului, conform mențiunilor din autorizația de construcții nr.130/25.10.1991.
Cunoscut fiind faptul că dreptul de superficie se creează prin lege sau hotărâre judecătorească, în scopul utilizării anexei ce i se atribuie reclamantei, instanța de fond a dispus instituirea acestui drept în favoarea sa asupra terenului în suprafață de 209 mp, așa cum a fost identificat prin expertiza tehnică topometrică.
S-a reținut că ridicarea anexei a avut loc în timpul căsătoriei părților cu acordul pârâtului proprietar al terenului, astfel că, dreptul de proprietate asupra construcției aflată pe terenul proprietatea pârâtului atrage și dreptul de folosință asupra terenului de sub construcție, cele două drepturi constituind însuși conținutul dreptului de superficie.
Reținând și disp.art.480 cod civil, instanța de fond a obligat pârâtul să restituie reclamantei bunurile personale menționate prin încheierea interlocutorie sau să
plătească acesteia contravaloarea lor, conform expertizei merceologice.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și pârâtul.
În motivarea apelului, reclamanta a criticat sentința sub aspectul lotizării,
respectiv a contravalorii lucrărilor de construcții îmbunătățiri realizate.
S-a arătat că în mod incorect a procedat instanța atunci când a avut în vedere, la efectuarea lotizării, valorile din expertiza inițială efectuată în cauză, întrucât s-au admis obiecțiunile la raportul de expertiză și s-a făcut de către expert o nouă evaluare.
În motivarea apelului, pârâtul a criticat atât încheierea interlocutorie din data de 11.06.2007, cât și sentința pronunțată în cauză.
S-a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut contribuția sa de numai 30% pe motiv că reclamanta a folosit bani rezultați din împrumuturi Câmpina și din vânzarea unui imobil proprietate personală a reclamantei.
S-a arătat de către pârât că, anterior contractului de vânzare cumpărare amintit, reclamanta mai încheiase un antecontract de vânzare-cumpărare care viza același bun, iar ca o consecință, prin sentința civilă pronunțată în dosarul nr. 2029/1990 al Judecătoriei Câmpina, fosta sa soție a fost obligată la plata unei sume de peste 50.000 lei persoanei care plătise avansul pentru acel imobil.
Totodată, s-a mai arătat că a fost adusă la masa de partaj o magazie și terenul aferent acesteia, care nu sunt proprietatea pârâtului, ci a moștenitorilor lui G, sentința nefiind opozabilă acestor moștenitori.
O a treia critică a pârâtului se referă la împrejurarea că, prin omologarea raportului de expertiză cu variantă unică de lotizare i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, întrucât a depus cu mult înaintea reclamantei varianta sa de lotizare, care nu a fost luată în calcul de către expert și instanță.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr.275 din 8 aprilie 2009, respins apelurile declarate de reclamanta și de pârâtul, ca nefondate, pentru următoarele considerente:
În privința apelului declarat de pârât, Tribunalul a constatat neîntemeiată critica referitoare la reținerea prin încheierea interlocutorie a unei contribuții diferențiate, de 30% în favoarea pârâtului și 70% în favoarea reclamantei, deoarece prima instanță a apreciat în mod corect probatoriul administrat, reținând că reclamanta a contribuit la achiziționarea bunurilor comune cu sume rezultate din vânzarea unui bun propriu, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 461/1990, transcris sub nr. 421/1990 și cu sume rezultate din împrumuturile din partea Câmpina, cum reiese din adeverința nr. 712/2006.
Aceste sume de bani, cu care reclamanta a contribuit la dobândirea bunurilor, dovedesc posibilitățile sale materiale sporite, care o îndreptățesc la atribuirea unei cote de 70% din masa bunurilor.
Se mai arată că este adevărat că reclamanta a fost obligată, împreună cu numita, să plătească numitelor și suma de 30.000 lei, însă obligarea reclamantei s-a făcut prin sentința civilă nr. 73/17.01.1991 a Judecătoriei Câmpina, deci obligația de plată s-a născut la nivelul anului 1991, ulterior achiziționării autoturismului (1985) și ulterior efectuării lucrărilor de construcție (anul 1990).
Astfel, această obligație nu a influențat cu nimic contribuția reclamantei la achiziționarea bunurilor.
În privința celui de al doilea motiv de apel, respectiv greșita instituire a dreptului de superficie, hotărârea nefiind opozabilă moștenitorilor lui G, tribunalul a constatat că este nefondat, deoarece din actele dosarului reiese că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 3405/1975, pârâtul a achiziționat de la Goc asă de locuit, formată din lemn și acoperită cu tablă, situată pe un teren în suprafață de 875 mp, teren care a urmat regimul prevăzut de art. 30 din Legea nr. 58/1974, trecând în proprietatea statului, pârâtul dobândind un drept de folosință.
S-a mai reținut că, potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 republicată, terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor <LLNK 11974 58 10 702 30 29>art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor.
În privința ultimului motiv de apel al pârâtului, respectiv omologarea variantei de lotizare, Tribunalul a constatat că aceasta s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 6739.proc.civ. potrivit cărora la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama de mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților.
Faptul că, potrivit susținerilor pârâtului, acesta a depus varianta proprie de lotizare la dosar, nu îl îndreptățește, automat, la omologarea acesteia, instanța fiind cea care trebuie să decidă, urmărind toate criteriile legale, iar prin aceasta nu se aduce atingere dreptului la un proces echitabil, așa cum s-a susținut.
Referitor la apelul declarat de reclamantă, tribunalul a apreciat că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a criticat hotărârea primei instanțe pentru faptul că au fost avute în vedere la stabilirea valorii masei bunurilor comune valorile din expertiza tehnică construcții civile, așa cum a fost depusă inițial, pentru termenul din 22.10.2007.
Potrivit acestui raport de expertiză, valoarea lucrărilor de îmbunătățire la casa de locuit a fost de 4.093 lei, la construcția anexă de 8.215 lei, iar la exteriorul construcțiilor de 1.831 lei, toate aceste îmbunătățiri având astfel o valoare totală de 14.139 lei.
Ulterior, în urma admiterii obiecțiunilor părților, expertul a refăcut raportul de expertiză, pentru termenul din data de 10.03.2008, reieșind noi valori, respectiv valoarea îmbunătățirilor la casa de locuit a fost de 5.743 lei, la construcția anexă de 26.737 lei, la exteriorul construcțiilor de 3.839 lei, iar valoarea magaziei și cotețelor a fost stabilită la suma de 320 lei. În total, valoarea acestor îmbunătățiri a fost de 36.639 lei.
Prima instanță a avut în vedere, așa cum s-a arătat, valorile din primul raport de expertiză, reieșind o valoare a masei bunurilor de împărțit de 19.934 lei.
S-a mai arătat că, nu se poate proceda la refacerea loturilor, pentru a nu înfrânge principiul de ordine publică al neagravării situației în propria cale de atac, principiu stabilit prin dispozițiile art.296 Teza II Cod procedură civilă (apelantului
nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată).
Față de aceste considerente, s-a apreciat că, deși critica reclamantei este, în principiu, justificată, nu poate fi valorificată prin intermediul propriului său apel.
Împotriva acestei decizii declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive:
O primă critică este că la judecarea în fond a pricinii instanța a reținut în mod greșit cotele în care părțile au contribuit la achiziționarea și edificarea bunurilor comune, pe motiv că intimata-reclamantă a depus în dovedirea cotei diferențiate o adeverință de la Câmpina, din care rezultă că a făcut o serie de împrumuturi, precum și un contract de vânzare-cumpărare al unui imobil bun propriu din.
În dezvoltarea motivului de recurs, recurentul arată că, deși a arătat instanței de fond că reclamanta a trebuit să restituie, urmare a unei promisiuni de vânzare-cumpărare anterioară contractului, suma de cca 50.000 lei, nu a putut face dovada cu acte a susținerilor sale, pentru putea reduce contribuția acesteia, însă, în fața instanței de apel, a depus sentința civilă a Judecătoriei Câmpina din anul 1990, din care rezultă că reclamanta a restituit în cursul anului 1990 J din banii pe care i-a obținut din vânzare.
Apreciază recurentul că nu se mai justifică cota majorată a reclamantei, situație ce rezultă din depozițiile martorilor, răspunsurile reclamantei la interogatoriu din care rezultă că pârâtul a lucrat toată perioada în care a fost căsătorit și că lucrările de construcție din anul 1990 au fost făcute, efectiv, de acesta.
O altă critică este că, la judecata în fond, i s-au încălcat două drepturi fundamentale recunoscute de Constituția României și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului, respectiv dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.
Susține recurentul că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că pârâtul depusese la dosarul cauzei, spre a se întocmi lotizarea, o variantă echitabilă din punctul acestuia de vedere, variantă care nu a fost transmisă expertului și nici luată în seamă la deliberare, deși s-au formulat obiecțiuni
Al treilea motiv de recurs se referă la faptul că judecata la fond s-a produs într-un cadru procesual incorect, în condițiile în care terenul pe care sunt construite dependințele aduse la masa de partaj și pe care s-a constituit dreptul de superficie în favoarea reclamantei sunt pe terenul altei persoane, așa cum rezultă din actele depuse în fața instanței de apel, respectiv contractul de vânzare-cumpărare dintre G, zis și numitul, precum și sentința prin care acest contract s-a desființat.
Arată recurentul că instanța de fond a apreciat că diferența dintre suprafața măsurată de expert -de 1022 mp- și suprafața de 875 mp pe care este proprietar de drept, este tot a sa și a dobândit-o conform Legii nr. 18/1991, iar intimata s-a apărat că ar fi uzucapat terenul, deși nu are nicio hotărâre în acest sens.
De asemenea, recurentul apreciază că i s- emis, într-adevăr, titlu dar pe suprafața de 875 mp, cât a cumpărat, și nu pentru suprafața de 1022 mp existentă pe teren, diferența aparținând fie moștenitorilor vânzătorilor, fie statului.
Se solicită casarea și trimiterea dosarului spre rejudecare.
Intimații nu au formulat întâmpinări până la data judecății.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale c incidente, Curtea va reține că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Este nefondată prima critică, ce vizează reținerea greșită a cotei de contribuție la masa de partaj, întrucât această critică este întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 11 pr.civilă, respectiv când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt decurgând din aprecierea eronată a probelor, text de lege ce a fost abrogat prin OUG nr. 138/2000.
Recurentul critică hotărârea instanței de fond cu privire la cota de contribuție, analizând probele, respectiv depoziții de martori, răspunsuri la interogatoriu, înscrisuri, ceea ce nu este admisibil, întrucât textul de lege ce permitea analiza probelor administrate la instanța de fond, a fost abrogat potrivit OUG nr. 138/2000.
Se va respinge și critica recurentului că i-au fost încălcate dreptul la apărare și la un proces echitabil, întrucât recurentul nu a explicat în ce constă încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil.
Susținerea recurentului că instanța de fond nu a luat în considerare cererea sa privind întocmirea unei variante de lotizare, nu echivalează cu încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil, deoarece dispozițiile legale referitoare la întocmirea expertizei, prevăzute de art. 201-214 pr.civilă, nu prevăd posibilitatea ca părțile să întocmească variante de lotizare care să fie luate în considerare de expert sau de instanță.
Este fondată, însă, cea de-a treia critică, referitoare la dreptul de superficie, întrucât, din expertiza efectuată la instanța de fond, nu rezultă dacă dreptul de superficie a fost instituit pe terenul proprietatea recurentului, care este în suprafață de 875 mp, conform autorizației nr. 130/1991 ( fila 104 dosar fond), și nu de 1022 mp pe care s-a instituit dreptul de superficie de către expertul.
Ca atare, se impune efectuarea unei noi expertize topografice care să stabilească dreptul de superficie pe terenul proprietatea recurentului, în suprafață de 875 mp, și nu pe terenul de 1.022 mp.
În baza dispozițiilor art. 312 alin. 3 pr.civilă, teza referitoare la necesitatea administrării de probe noi, va admite recursul, va casa decizia și va trimite cauza, spre rejudecare, la Tribunalul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul, domiciliat în,-, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei civile nr.275 pronunțată la 8 aprilie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în Câmpina,- C,. 3 C,. C,. 3,. 11, Cod poștal -, Județ P și cu intervenienta, domiciliată în,-, Cod poștal -, Județ
Casează decizia și trimite cauza, spre rejudecare, la Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- - - - - -
Grefier,
Red. ES
Tehnored.PJ
6 ex/23.11.2009
608/2006 Judecătoria Câmpina
a- Tribunalul Prahova
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
| ← Divort. Decizia 1484/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
