Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1660/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1660/R/2008
Ședința publică din 12 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
JUDECĂTOR: -- -
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamantul A, împotriva deciziei civile nr.253/A din 13 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, privind și pe intimații intervenienți în interesul reclamantului, și pârâta intimată -, precum și intimații intervenienți în interesul pârâtei, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantului recurent A, avocat, intimata intervenientă, persona, intimatul intervenient, asistat de avocat, care se prezintă și în reprezentarea intimaților și, care depune împuternicire avocațială la dosar-fila 19, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că recursul este la primul termen de judecată, a fost declarat în termen și a fost comunicat intimatei.
Reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 1667,9 lei și 5 lei timbru judiciar, aspect față de care, la termenul de azi, recursul este legal timbrat.
Se constată că la data de 3 septembrie 2008, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea intimaților și, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentantul reclamantului recurent, care solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea lecturării acesteia.
Reprezentantul intimaților arată că nu se opune lăsării cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal, la a doua strigare, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent A, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Pentru a da posibilitatea reprezentantului intimaților de a se prezenta, se lasă cauza la a treia strigare.
La apelul nominal, la a treia strigare, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent A, avocat, intimata intervenientă, intimatul intervenient, asistat de avocat, care se prezintă și în reprezentarea intimaților și, care depune împuternicire avocațială la dosar-fila 19, lipsă fiind celelalte părți.
Reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar o adresă de la Banca Comercială Română din care rezultă cursul valutar al mărcii germane la data de 11.11.1996, respectiv la data de 12.11.1996, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1505 din 30.10.2007, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1119 din 24.02.1998, prin care tinde să arate că bunica reclamantului, numita a vândut și respectiv a cumpărat imobilul situat în C-N,-, având nr. top 24524/S/.
Reprezentantul intimaților invocă excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate.
Reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Curtea, apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent A, solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei recurate și pe cale de consecință admiterea acțiunii introductive de instanță, în sensul partajării apartamentului bun comun în cote părți egale, prin atribuirea către pârâtă cu plata unei sulte către reclamant sau vânzarea acestuia și împărțirea sumei de bani între fostii soți, precum și respingerea cererii de intervenție accesorie în favoarea intimatei, cu cheltuieli de judecată.
Solicită respingerea excepției inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii recurate.
Reprezentantul intimaților, - și -, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea în totalitate a deciziei civile nr. 253/A/2008 a Tribunalului Cluj, ca fiind legală și temeinică, pentru motivele invocate în scris și pe care le susține și oral, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Solicită admiterea excepției inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii recurate.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.9258 din 22.11.2007 a Judecătoriei Cluj N, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta - împotriva reclamantului A.
S-a admis cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei formulate de intervenienții și.
S-a constatat că imobilul înscris în cf 56891 C nr top 24109/S/XXXIII este bun propriu al pârâtei -.
S-a dispus rectificarea înscrierilor de sub B3 în sensul radierii mențiunii de bun comun și al numelui reclamantului cu înscrierea calității de bun propriu al pârâtei. Reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei suma de 2027,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul A împotriva pârâtei -.
S-a respins cererea de intervenție în interesul reclamantului formulată de intervenienții și.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că potrivit sentinței civile nr 11505/2005 a Judecatoriei Cluj Ns -a desfăcut prin divorț căsătoria încheiată de părți la data de 22.08.1996 așa cum reiese din decizia civila nr. 307/A/2006 a Tribunalului Cluj prin care s-a admis în parte apelul declarat de pârâtă.
Din copia cf 56891 C reiese ca părțile au dobândit în timpul căsătoriei ca bun comun apartamentul nr. 33 situat in C N- identificat la nr. top 24109/S/XXXIII.
Din interogatoriul luat reclamantului reiese ca după nuntă soții au rămas cu 36 milioane de lei iar 29 de milioane au fost băgați la banca, restul fiind valuta întreaga suma de bani fiind afectată cumpărării unei garsoniere în cartierul - din CAm ai arătat reclamantul ca garsoniera s-a vândut cu 7300 dolari iar apartamentul a fost cumpărat cu 11000 dolari diferența fiind suportată de părinții foștilor soți în mod egal, iar în 1996 era student bursier iar în 2001 a devenit medic rezident. A precizat reclamantul ca imobilul garsoniera din vânzarea căruia s-a cumpărat apartamentul a fost intabulat pe numele surorii pârâtei pentru ca soții să poată obține un credit de la CEC care nu putea fi obținut dacă soții aveau imobile în proprietate S-a mai arătat de reclamant cum că soții aveau venituri mici nu se descurcau cu salariile primite privind traiul de zi cu zi așa încât erau ajutați de părinții ambilor soți, părinții pârâtei având o situație materiala mai bună decât cei ai reclamantului.
Din interogatorul luat pârâtei - reiese ca după nuntă soții nu au rămas cu vreo suma de bani tot ce au câștigat fiind afectat plații cheltuielilor legate de nunta iar garsoniera din cartierul - era pe numele surorii pârâtei deoarece fusese cumpărată de tatăl acesteia.
Pârâta nu a recunoscut că garsoniera s-ar fi cumpărat cu banii depozitați la CEC însă a arătat ca apartamentul în litigiu a fost cumpărat cu banii obținuți din vânzarea garsonierei plus 4000 de dolari pe care aceasta i-a primit de la tatăl său.
A mai arătat pârâta cum că în familia ei a fost o înțelegere în sensul ca tatăl ei să achiziționeze câte un imobil fiecăreia dintre fete iar în timpul căsătoriei soții nu o duceau prea bine din punct de vedere financiar, pârâta fiind profesoară iar reclamantul medic așa încât contribuția părinților pârâtei era esențială în suportarea traiului de zi cu zi a soților.
Din interogatoriul luat tatălui pârâtei intervenientul reiese ca soții nu au rămas cu sume de bani în urma nuntii doar maxim cu 100 dolari arătând că a contribuit cu bani la traiul de zi cu zi al părților.
A mai arătat intervenientul că garsoniera din - a cumpărat-o acesta pentru cealaltă fiică a sa cu banii săi. In urma vânzării garsonierei s-a cumpărat apartamentul în litigiu iar pentru completarea restului de preț intervenientul a dat fiicei acestuia pârâta, 4000 de dolari. Intervenientul a arătat ca apartamentul a fost intabulat pe numele soților pentru a nu crea divergente între aceștia și în cele din urma a cumpărat o garsoniera și celeilalte fiice în O unde ea a reușit la facultate.
La dosar s-a depus antecontractul de vânzare cumpărare încheiat de foștii soți având ca obiect imobilul în litigiu care s-a achiziționat cu prețul de 11300 dolari plătiți în 2 tranșe, respectiv 750 dolari la 21.02.2001 iar 10550 dolari la 12.03.2001.
Totodată s-a depus și antecontractul de vânzare cumpărare prin care sora pârâtei mandatând-o pe pârâta, s-a obligat a vinde garsoniera din - pentru prețul de 7150 USD preț plătit în două tranșe, respectiv la 26.02.2001 400 dolari iar la 9.03.2001 6750 dolari.
Din înscrisurile sub semnătură privată reiese ca sora pârâtei a fost de acord ca banii rezultați din vânzarea garsonierei să fie afectați cumpărării pentru pârâtă a unui apartament, respectiv tatăl pârâtei a dat fiicei sale 4000 dolari pentru completarea prețului în vederea cumpărării apartamentului în litigiu, acte care însă nu sunt opozabile reclamantului nefiind semnate de acesta, martorul având cunoștință ca familia pârâtei ajuta activ din punct de vedere financiar pe ambii soți fiind bine situată pe acest plan, martorul neputând da detalii în ceea ce privește suma de bani încasată sau rămasă la nunta. Si acest martor știa de promisiunea tatălui pârâtei de a cumpăra fiicelor câte un apartament iar pentru faptul ca sora pârâtei urma inițial să facă facultatea la C, tatăl acesteia i-a luat o garsoniera. Din banii obținuți pe garsonieră s-a cumpărat apartamentul în litigiu știind din discuțiile purtate cu tatăl pârâtei că a mai completat cu sume de bani deoarece banii obținuți din vânzarea garsonierei nu ajungeau.
Ultimul martor audiat a relatat ca are cunoștință ca familia pârâtei era înstărită tatăl acesteia cumpărând o garsonieră celeilalte fiice, deoarece inițial urma să facă facultatea în Garsoniera s-a vândut însă, martorul nu poate da detalii legate de cumpărarea apartamentului. A mai arătat ca s-au strâns bani la nunta dar nu poate preciza cât și ce s-a întâmplat cu ei și că având în vedere ca tatăl pârâtei promisese fetelor că le va cumpăra câte un apartament a cumpărat o garsonieră celeilalte fiice în
de cele de mai sus instanța a admis acțiunea reconvențională cu consecința admiterii cererii de intervenție în interesul pârâtei în baza art. 49 pr.civ.
In consecință în baza art 31 alin.1 lit. a și f fam. a constatat că imobilul înscris în cf 56891 C nr top 24109/S/XXXIII este bunul propriu al pârâtei -.
In argumentarea acestei soluții instanța a reținut faptul că imobilul a fost achiziționat ca urmare a vânzării unei garsoniere cumpărată pe numele surorii pârâtei cu bani proveniți de la tatăl acesteia și donați pârâtei și din suma de 4000 de dolari pe care tatăl pârâtei a donat-o acesteia pentru completarea restului de preț.
Instanța și-a format aceasta convingere ca urmare a probatoriului administrat în condițiile în care chiar reclamantul a recunoscut la interogator ca avea cunoștință ca tatăl pârâtei avusese o înțelegere cu fiicele sale să le cumpere fiecăreia un apartament așa încât s-a exprimat în sensul păstrării promisiunii după nuntă. De fapt despre aceasta promisiune au relatat toți martorii pârâtei arătând ca, chiar s-a concretizat prin cumpărarea garsonierei din C și prin cumpărarea unei garsoniere în O, depunându-se la dosar copia contractului de vânzare cumpărare autentic și extrasul de cf care atesta că în 2006 sora pârâtei a intrat în proprietatea unei asemenea locuințe.
De altfel, toți martorii pârâtei au arătat ca tatăl pârâtei avea posibilități financiare mult peste medie ajutând soții pe tot parcursul căsniciei, aceștia având venituri modeste de profesor respectiv medic aflat la începutul carierei, din copia antecontractului depus dosar reieșind că părinții pârâtei s-au obligat a vinde în 5.01.2001 deci anterior achiziționării imobilului în litigiu o casa și o construcție cu destinație de grajd pentru prețul de 100 de milioane de lei.
De altfel chiar reclamantul la interogator a recunoscut că familia pârâtei era mai bine situată financiar decât a sa, că îi ajuta și că a cumpărat în casă o serie de obiecte casnice.
Instanța nu a reținut susținerile reclamantului cum că garsoniera s-ar fi cumpărat din banii obținuți de la nunta în condițiile în care martorii acestuia nu au putut da amănunte unii în legătură cu sumele de bani obținute la nuntă și alții cu cele rămase după plata cheltuielilor, de fapt aceștia relatând cele cunoscute doar de la familia reclamantului.
De altfel, in esență și martorii pârâtei au cunoștință de cele declarate din spusele familiei acesteia, însă o parte din ei chiar au numărat banii rămași la nunta - nașul de cununie - și chiar daca au rămas ceva sume de bani acestea erau mici, neîndestulătoare cumpărării unui imobil și probabil au fost cheltuiți în luna de.
In ceea ce privește depunerea la dosar a extrasului de cont de la BCR SMa cesta atesta situația contului reclamantului prin depunerea unor sume de bani în perioada octombrie - noiembrie 2006, deci în timpul căsătoriei în tranșe și ridicarea unei sume de aproximativ 30 milioane de lei în 11 noiembrie 1996.
Din declarațiile martorilor reclamantului numiții, reiese din declarația primului martor că apartamentul s-a cumpărat din vânzarea unei garsoniere achiziționate cu banii proveniți de la nunta părților și depuși la CEC aceste aspecte cunoscându-le de la tatăl reclamantului A mai arătat martorul că garsoniera a fost cumpărată pe numele altei persoane deoarece soții nu puteau obține credit pentru cumpărarea unui imobil dacă aveau imobil în proprietate. Din discuțiile cu tatăl reclamantului martorul știe că diferența de preț s-a plătit de părinții părților arătând martorul ca familia reclamantului era înstărită și că ajuta soții la suportarea cheltuielilor curente.
Din declarația celui de-al doilea martor reiese ca acesta aducea foștilor soți în perioada 1996-2001 mâncare din partea părinților reclamantului neavând cunoștință despre modalitatea de achiziționare a apartamentului în litigiu, știind doar de la tatăl reclamantului cum că apartamentul s-a cumpărat din vânzarea unei garsoniere a soților cumpărată cu bani proveniți de la nunta, arătând că a fost la nunta și că s-au strâns aproximativ 15 - 20 de mii de mărci germane, acesta numărând banii. Insă martorul a arătat că nu are cunoștință ce s-a întâmplat cu banii strânși la nunta, tot ce știe, știe de la tatăl reclamantului, în opinia lui, prețul obținut de pe vânzarea garsonierei fiind suficient pentru cumpărarea apartamentului. A mai declarat martorul că părinții reclamantului erau bine situați financiar dar știe că și părinții pârâtei ajutau financiar soții. In cele din urma martorul a precizat că suma strânsă la nunta pe care a descris-o mai sus a existat înainte de plata obligațiilor legate de aceasta a căror cuantum nu le poate preciza.
Din declarația ultimului martor reiese că acesta nu poate preciza nimic în legătură cu modalitatea de achiziționare a apartamentului în litigiu, apreciind familiile ca fiind situate la nivel mediu din punct de vedere financiar. Martorul a arătat că este zugrav de meserie și în aceasta calitate a zugrăvit apartamentul în litigiu, a pus gresie, faianță, centrala termică cu bani proveniți de la mama reclamantului fără însă a putea preciza dacă banii remiși de acesta erau ai săi sau nu.
Din declarațiile martorilor pârâtei, G, respectiv din declarația primului martor, reiese că acesta știe din spusele tatălui pârâtei cum că apartamentul s-a cumpărat din banii proveniți din vânzarea unei garsoniere aflate pe numele surorii pârâtei iar pentru restul de preț, tatăl pârâtei a dat acesteia 4000 dolari bani pe care martorul i-a remis personal pârâtei în prezenta reclamantului, în primăvara anului 2001. Martorul are cunoștință că garsoniera a fost intabulată pe numele surorii pârâtei care inițial urma să desfășoare facultatea la C dar până la urmă nu a mai făcut-o, ulterior prinzând post în
A mai arătat martorul că părinții pârâtei erau înstăriți și că în familia acesteia a fost o înțelegere în sensul că tatăl fetelor a făcut promisiunea să cumpere fiicelor câte un apartament, reclamantul având cunoștință de acest aspect.
Din declarația celui de-al doilea martor, nașul de cununie al soților reiese că la nuntă s-au strâns 30 milioane de lei, a numărat banii după plata cheltuielilor, soții rămânând cu puțini bani în mână, pe care i-au cheltuit bănuiește în luna de. A mai arătat martorul ca soții au încercat obținerea unui credit pentru cumpărarea unei locuințe însă nu l-au obținut neîntrunind condițiile iar tatăl pârâtei a promis fetelor că le va lua câte un imobil, reclamantul făcând aluzii socrului să își țină promisiunea. In cele din urma a arătat martorul că tatăl pârâtei a cumpărat surorii acesteia o garsoniera în C, crezând ca va urma facultatea în acesta localitate. Ulterior, sora pârâtei intrând la facultate în O, garsoniera s-a vândut iar pentru completarea restului de preț tatăl acesteia i-a remis 4000 dolari. In opinia martorului nu au rămas bani de la nunta care să fie afectați cumpărării vreunui imobil. Motivul pentru care pârâta nu a primit creditul a fost acela că nu a avut suficientă vechime în muncă. Martorul a precizat că părinții pârâtei erau bine situați financiar înainte de achiziționare, tatăl pârâtei vânzând o fermă.
Din declarația celui de-al treilea martor reiese ca a fost prezent la discuții când foștii soți se exprimau că dacă vor reuși să achite toate datoriile create de nunta ei sunt mulțumiți.
Chiar dacă s-ar accepta că din această sumă o parte provin din banii de la nuntă, nu există dovedit că aceste sume au intrat în achiziționarea garsonierei în condițiile în care s-a dovedit că aceasta a provenit din banii tatălui pârâtei și că după cheltuielile de nunta au rămas puțini bani.
De asemenea, în interogatoriul adresat pârâtei se adresează acesteia o întrebare de către reclamant în sensul că dacă recunoaște că garsoniera s-ar fi achiziționat din contul constituit de familie la cec.
Ori, după cum se poate observa extrasul de cont nu provine de la CEC ci de la BCR primul martor al reclamantului făcând inițial referire la existența unui cont deschis la cec ca apoi să precizeze despre o banca deci nefăcând declarații clare în acest sens.
Instanța a apreciat ca reală teza pârâtei în ceea ce privește achiziționarea garsonierei ca urmare a promisiunii făcute de tatăl acesteia, cunoscute și de reclamant, și ca urmare a faptului ca aceasta era achiziționată pe numele surorii deoarece trebuia să urmeze inițial cursurile facultății din
Astfel, teza reclamantului conform căreia garsoniera a fost achiziționată pe numele surorii pârâtei pentru că soții nu puteau obține credit dacă aveau un alt imobil în proprietate, cade raportat la cele de mai sus.
In baza art. 35 și următoarele din Legea nr. 7/1996 ca urmare a constatării calității de bun propriu instanța a dispus rectificarea înscrierilor de sub B3 în sensul radierii mențiunii de bun comun și al numelui reclamantului cu înscrierea calității de bun propriu al pârâtei.
Datorită faptului că s-a răsturnat prezumția comunității de bunuri prevăzută de art. 30 Cod fam s-a respins în totalitate acțiunea principală, respingându-se și cererea de intervenție în interesul reclamantului, de altfel aceasta din urma fiind respinsă în principiu în ședința publică din 24.05.2007.
In baza art. 274 pr.civ. reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei suma de 2027,3 ron cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând taxa de timbru și onorar avocațial.
Prin decizia civilă nr.253 din 13 mai 2008 a Tribunalului Clujs -a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant A, menținându-se în întregime hotărârea atacată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că în mod corect prima instanță a reținut că apartamentul în litigiu a fost dobândit pe durata căsătoriei reclamantului apelant cu pârâta, însă doar aceasta din urmă a contribuit la achiziționarea acestuia, imobilul fiind bun propriu al acesteia din urmă.
Nu pot fi primite susținerile reclamantului apelant referitor la faptul că imobilul în litigiu ar fi fost achiziționat ca urmare a contribuției comune, în condițiile în care depozițiile martorilor audiați în primă instanță, au confirmat că acesta a fost cumpărat cu banii obținuți din vânzarea garsonierei aparținând surorii pârâtei intimate, la care s-a mai adăugat suma de 4000 USD, aceasta din urmă fiind primită de către pârâtă de la tatăl ei, intervenientul accesoriu -.
Aspectele reținute de prima instanță sunt confirmate și de probațiunea administrată în apel.
Astfel, depoziția martorei se coroborează cu depozițiile martorilor audiați în primă instanță, aceasta confirmând faptul că părinții pârâtei au făcut o promisiune în sensul că vor achiziționa pentru cele două fete pe care le au câte un apartament, promisiune relevată și de către pârât, in răspunsul la interogatoriul administrat la prima instanță.
Din aceeași depoziție, se reține că părinții pârâtei - intervenienți accesorii - au cumpărat inițial o garsonieră pentru cealaltă fiică a lor -, cu privire la care aceasta și-a dat acordul să fie înstrăinată, urmând ca prețul obținut să fie utilizat de sora ei - -, la achiziționarea apartamentului în litigiu.
Referitor la banii obținuți de la nuntă, martora a arătat că s-a achitat cu aceștia contravaloarea serviciilor oferite în cadrul nunții, iar diferența rămasă a fost insuficientă pentru a cumpăra o locuință.
În ceea ce privește depoziția martorului, -, instanța a reținut că acesta a arătat că în urma căsătoriei, părțile au rămas cu o sumă de bani din care intenționau să-și cumpere o locuință, și întrucât nu au găsit o locuință corespunzătoare și-au depozitat banii la o bancă din S Ulterior, la un interval scurt de timp, s-a achiziționat de către părți o garsonieră, care a fost plătită cu suma retrasă din contul bancar deschis anterior.
Același martor a arătat că garsoniera a fost achiziționată pe numele reclamantului și a pârâtei. Conform susținerilor acestuia, la nunta părților s-a strâns o sumă de aproximativ de 15 - 16.000 mărci germane, martorul neputând însă preciza, cât au cheltuit părțile din această sumă.
S-a constatat că depoziția acestuia martor este destul de evazivă, acesta neoferind instanței elemente noi, față de cele reținute anterior la prima instanță.
Într-adevăr, martorul confirmă susținerile pârâtului conform cărora banii obținuți la nuntă au fost depuși într-un cont bancar la BCR S M, cont care a fost lichidat după ce părțile au găsit o garsonieră, susțineri care însă nu pot fi primite, în condițiile în care acestea nu se coroborează și cu celelalte probe.
Același martor, arată că a fost prezent "atunci când reclamantul - apelant a plecat din casă cu o geantă de bani, atunci când a găsit garsoniera în litigiu ", aspect care nu poate fi reținut, raportat la faptul că nu se poate înțelege cu claritate dacă acesta se referă la cumpărarea garsonierei sau a apartamentului, întrucât acesta din urmă este în litigiu, și nicidecum garsoniera care a fost înstrăinată, cu mult timp în urmă.
Împotriva acestei decizii reclamantul Aad eclarat recurs în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive, al partajării apartamentului bun comun în cote părți egale, prin atribuirea către pârâtă, cu plata unei sulte către reclamant sau vânzarea acestuia și împărțirea sumei de bani între foștii soți, precum și respingerea cererii de intervenție accesorie în favoarea intimatei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că instanța de apel, în urma unei interpretări greșite a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic a actului de dobândire ca bun comun având ca obiect imobilul situat în C N,-,.33 jud.C, înscris în CF nr.56891, nr.top.-/S/XXXIII, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.8 pr.civ.
În mod greșit instanța a stabilit că acest imobil ar fi bunul propriu al pârâtei deoarece foștii soți au dobândit împreună imobilul în litigiu încheind un antecontract cu numitul iar datorită neexecutării de către acesta din urmă a obligațiilor din antecontract foștii soți au înaintat o acțiune în executarea antecontractului în urma căreia s-a pronunțat o hotărâre definitivă și irevocabilă prin care au dobândit apartamentul bun comun.
soți s-au căsătorit în data de 22.08.1996, iar banii pe care i-au primit ca daruri de nuntă au fost depuși pe numele reclamantului BCR S În dosarul de fond există înscrisurile care atestă sumele de bani primite de miri ca și daruri de nuntă, înscrisuri care au fost întocmite de martorul pârâtei l, suma totală fiind de 2836 RON, 28.360.000 lei ROL și 1600 DM.
Instanța, în mod eronat, reține din declarațiile martorilor pârâtei că aceste sume de bani au fost destinate în totalitate acoperirii cheltuielilor de nuntă deoarece este de notorietate faptul că în general invitații la o nuntă dăruiesc mirilor o sumă care să acopere masa dar și să le rămână acestora. Din totalul de 32.012.800 lei doar 6.500.000 lei au fost destinați acoperirii cheltuielilor de nuntă iar restul de bani au fost depuși de către reclamant la bancă. Această sumă de bani a fost folosită de soți la cumpărarea unei garsoniere în C N,-,.32, fapt dovedit din împrejurarea că reclamantul la data de 11.11.1996 (cu o zi înainte de cumpărarea garsonierei) a retras suma de 30.332.012 lei. Contractul de vânzare cumpărare al acestei garsoniere a fost încheiat la 12.11.1996, pe numele cumnatei reclamantului, și anume. Motivul acestei simulații prin interpunere de persoane și anume achiziționarea garsonierei pe numele surorii pârâtei a fost faptul că în data de 16.10.1996 pârâta a depus o cerere la CEC Sucursala SMp entru acordarea unui credit cu dobândă subvenționată pentru cumpărarea unei locuințe. Una din condițiile de acordare a unui astfel de credit era și aceea de a nu avea imobile în proprietate, iar din acest motiv contractul de vânzare cumpărare a fost încheiat pe numele surorii pârâtei.
Înscrisul prin care a donat suma de bani din vânzarea acestei garsonierei in favoarea pârâtei constituie un înscris preconstituit pentru acest proces alături de înscrisul din care rezultă că îi donează pârâtei suma de 4.000 dolari. Acesta nu poate fi reținut întrucât nu are o dată certă. Înscrisul prin care se donează suma de bani către pârâtă de către sora sa este antedatat, cu aceeași zi cu care s-a făcut și procura autentificată astfel încât acesta nu poate fi reținut decât ca un început de dovadă scrisă care nu este opozabil reclamantului.
Pe de altă parte, conform art.813 civ. donațiile trebuie să se încheie în formă autentică astfel încât aceste înscrisuri au fost constituite pro causa.
În ipoteza în care garsoniera ar fi fost bunul propriu al pârâtei banii rezultați din vânzarea ei nu ar fi fost folosiți de soț pentru cumpărarea apartamentului bun comun iar pârâta ar fi trebuit să facă mențiunea în contractul de vânzare cumpărare reprezintă donație din partea surorii ei.
Totodată, instanța de apel a pronunțat hotărârea atacată cu încălcarea prevederilor art.304 pct.9 pr.civ. deoarece și-a motivat hotărârea calificând apartamentul în litigiu drept bun propriu al intimatei pe baza unor prezumții și a unor acte sub semnătură privată pe care le asimilează unor donații.
Din interogatoriile luate pârâtei și intervenientului instanța de apel a reținut că acesta din urmă și-a luat angajamentul verbal de a cumpăra câte un imobil fiecăreia dintre fete, afirmație care este susținută și de martorii pârâtei care au luat la cunoștință de acest angajament de la intervenientul. Acest angajament a fost o obligație unilaterală, verbală, care din punct de vedere juridic nu are nici un efect fiind o obligație pur potestativă. Declarațiile martorilor pârâtei sunt relatări a unor împrejurări care au fost aflate de la părinții acesteia, nefiind fapte sesizate de ei personal.
Împrejurarea că intervenienții au depus la dosar un antecontract de vânzare cumpărare a unui imobil din U, încheiat la data de 05.01.2001, nu este foarte relevantă din moment ce vânzarea în formă autentică s-a făcut doar în luna ianuarie 2002. Prețul care a intrat în patrimoniul intervenientului nu a fost dovedit ca fiind destinat în mod automat cumpărării apartamentului în litigiu.
Pe de altă parte și familia recurentului a avut o situație financiară asemănătoare familiei pârâtei, fapt dovedit prin contractele de vânzare cumpărare prin care bunica recurentului, a achiziționat un apartament în C N în anul 1998.
Reclamantul recurent solicită instanței de recurs să constate din aceste fapte că garsoniera a fost achiziționată în anul 1996 din banii foștilor soți, așa cum rezultă din declarația martorului.
Printre martorii care au declarat în favoarea pârâtei se numără și tatăl actualului soț al acesteia și anume, motiv pentru care reclamantul solicită instanței de recurs să coroboreze această declarație cu înscrisul depus la fila 21 din dosarul de fond, din care reiese că tatăl pârâtei i-a dat acesteia 4.000 dolari, act scris de mână, semnat doar de către pârâtă și care a fost constituit pro causa.
Deși martorul pârâtei a arătat că după plata cheltuielilor de nuntă părțile au rămas cu o sumă mică de bani pe care a cheltuit-o în luna de, reclamantul învederează instanței că, după nuntă soții nu au fost plecați în luna de ci au depus banii la bancă în vederea cumpărării garsonierei.
Instanța de fond a reținut dintre cele două declarații ale martorilor care au fost la numărarea banilor la nuntă doar pe aceea în favoarea pârâtei, nu și pe aceea în favoarea reclamantului.
În realitate reclamantul a primit suma de 2.000 dolari de la familia lui iar pârâta a primit suma de 2.000 dolari de la familia ei pentru investițiile făcute în apartament pentru sporirea confortului, împrejurare dovedită cu declarația martorului.
Pârâta intimată și intervenienții intimați și, prin întâmpinare au solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea în totalitate a deciziei atacate, precum și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată (15-18).
În susținerea poziției procesuale intimații au arătat că dezvoltarea motivelor de recurs vizează în realitate netemeinicia hotărârii criticate astfel încât aceste motive sunt inadmisibile, deoarece fostul motiv prevăzut de art.304 pct.11 pr.civ. a fost abrogat prin OUG nr.138/2000.
Criticile privind schimbarea înțelesului actului de dobândire ca bun comun și pretinsa încălcare esențială a legii sunt nefondate, în condițiile în care instanțele de fond au administrat probele dispuse, inclusiv prin suplimentarea probațiunii testimoniale în apel, pe baza cărora starea de fapt a fost pe deplin lămurită și asupra căreia s-au aplicat corect normele de drept material și procesual care reglementează procedura partajului.
Din toate probele administrate a rezultat temeinicia acțiunii reconvenționale referitoare la caracterul de bun propriu al apartamentului nr.33 din- de către pârâtă așa cum în mod corect s-a apreciat de către instanțele de fond.
Nu poate fi primită critica recurentului potrivit căreia apartamentul în litigiu s-a cumpărat cu banii proveniți de la nuntă întrucât aceștia au fost destinați acoperirii cheltuielilor de nuntă rămânând o diferență foarte mică care a fost cheltuită în luna de.
Pârâta a primit sumele de bani pentru cumpărarea apartamentului cu titlu de dar manual, donația făcându-se numai în favoarea pârâtei.
În probațiune, recurentul a depus adresa nr.12640 din 12.06.2008 eliberată de BCR Sucursala SMd in care rezultă cursul BNR leu-DM la data de 11.11.1996 și 12.11.1996, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1505/30.10.2007 de BNP, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1119/24.02.1998 de BNP prin care tinde să dovedească cumpărarea și respectiv vânzarea unui imobil de către bunica lui, (21-26).
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate Curtea reține următoarele:
Astfel, reclamantul recurent susține că instanța a schimbat, în urma unei interpretări greșite, natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului de dovedire având ca obiect imobilul situat în C-N-. 33, jud. C, înscris în CF nr. 56891, nr. top. 24109/5/XXXIII.
La data de 21.02.2001 părțile,în calitate de promitenți cumpărători, au încheiat cu numiții și, în calitate de promitenți vânzători, un contract sub semnătură privată intitulat " promisiune de vânzare având ca obiect imobilul mai sus menționat pentru prețul total de 11.300 dolari". Părțile au stipulat că plata prețului se va realiza în două transe: 750 USD la 21.02.2001 și 10.550 USD la data de 12.03.2001 ( 18-19, dosar fond ).
Ulterior, părțile au înaintat pe rolul Judecătoriei Cluj -N o acțiune civilă având ca obiect executarea antecontractului de vânzare-cumpărare soluționată definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 3466/20.04.2001, pronunțată în dosarul nr. 3658/2001, hotărâre judecătorească în baza căreia părțile și-au întabulat dreptul de proprietate asupra imobilului de mai sus arătat, în Cf nr. 56891 C-N,cu titlu de drept de cumpărare ca bun comun ( 5,. 39-40 dosar fond ).
Raportat la aceste înscrisuri, așa cum au fost ele prezentate, instanța de apel a dat o corectă și legală calificare a actului de dobândire al imobilului situat în C-N,-,. 33, jud. C, înscris în Cf nr. 56891 C-
Simpla afirmație privind schimbarea naturii și a înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al actului de dobândire al imobilului nu este suficientă pentru admiterea motivului de recurs precizat de art. 304 pct. 8.pr.civ. înțelesului actului juridic are loc atunci când concluzia pe care instanțele de fond o deduc din interpretarea actului este în mod evident eliminată și contrazisă prin sensul clar și vădit neândoielnic al termenilor și conținutului actului interpretat, ori în speță nu este îndeplinită o asemenea cerință.
Critica recurentului privind stabilirea eronată a caracterului de bun propriu asupra imobilului mai sus arătat al pârâtei deși a fost inclusă de aceasta la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8.pr.civ. această critică privește nelegalitatea deciziei atacate și va fi analizată de C în cadrul celui de al doilea motiv de recurs.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 281/12.11.1996, numita a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C-N,-,. 32, jud. C pentru prețul 5.000.000 lei ( vechi ) preț care a fost achitat la data semnării contractului ( 103 dosar Fond ).
Deși reclamantul susține că acest imobil ( garsonieră ) a fost achitat din sumele de bani ale foștilor soți obținuți ca dar de nuntă, convenția fiind un contract simulat prin interpunere de persoane, el nu a învestit instanța de fond cu o cerere privind constatarea simulației acestui contract de vânzare-cumpărare precum și a caracterului de bun comun al acestui imobil.
Referitor la înscrisul prin care sora pârâtei, îi donează pârâtei suma de bani provenită din vânzarea garsonierei și înscrisul prin care tatăl pârâtei, îi donează acesteia suma de 4.000 USD pentru achiziționarea apartamentului nr. 33 din C-N-, recurentul susține că acestea sunt întocmitepro causa, însă instanța de fond nu le-a reținut la pronunțarea soluției arătând în mod expres că aceste înscrisuri nu sunt opozabile reclamantului întrucât nu au fost semnate de acesta.
În mod legal, atât instanța de fond cât și instanța de apel și-au fundamentat soluția privind stabilirea caracterului de bun propriu al imobilului mai sus menționat în favoarea pârâtei în conformitate cu dispozițiile art. 31 lit.b și lit. f fam. statuând că prețul apartamentului a fost plătit din sumele de bani provenite de la sora pârâtei și rezultate din vânzarea garsonierei, dar și de la tatăl acesteia, bani obținuți cu titlu de dar manual.
Darul manual reprezintă o categorie specială de donație care derogă de la condițiile de formă ale donaților ( art. 813 Cod.civ. ) singura condiție specială privind validitatea acestuia fiind cea impusă de art. 644 Cod.civ. respectiv, predarea, tradițiunea reală a bunului.
Instanțele de fond au stabilit în mod just existența acestor daruri manuale din analiza coroborată a răspunsului la interogatoriu al reclamantului și al pârâtei, cu probele testimoniale administrate, atât în prima instanță cât și în apel.
Având în vedere că pct. 10 al art. 304.pr.civ. a fost abrogat prin art. I pct. 1111din nr.OUG 138/2000, susținerile reclamantului recurent privind examinarea și coroborarea declarațiilor martorilor indicați în dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr.civ. sunt apreciate de C ca fiind inadmisibile întrucât vizează netemeinicia și nu nelegalitatea hotărârii atacate.
Totodată, înscrisurile noi depuse în recurs de reclamant, prin care acesta a înțeles să dovedească situația financiară a bunicii acestuia, sunt considerate de C ca fiind neconcludente pentru justa soluționare a recursului raportat la răspunsul reclamantului la interogatoriu prin care acesta a recunoscut că familia pârâtei a avut o situație materială mai bună decât familia lui și că a existat o înțelegere în familia pârâtei în sensul de a cumpăra fiecărei fiice un apartament. ( 53-54 dosar fond ).
Pentru aceste considerente Curtea în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamantului întrucât în speță nu sunt îndeplinite cerințele art. 304 pct. 8 și pct. 9.pr.civ. și, în consecință, va menține hotărârea atacată ca fiind legală.
În conformitate cu prevederile art. 316 coroborat cu art. 274 alin. 1.pr.civ. Curtea va obliga recurentul aflat în culpă procesuală să plătească intimaților, și suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial ( 29 ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A împotriva deciziei civile nr. nr. 253/A/din 13.05.2008 a Tribunalul Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimaților -, suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
--- - - - -- -
GREFIER
RED.
DACT.
29.09.08/2 EX.
JUD.APEL.,.
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Alina Rodina, Antoaneta
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 1484/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
