Divort. Decizia 1493/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (2090/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1493.
Ședința publică de la 5 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 2: Ioana Singh
JUDECĂTOR 3: Ionelia Drăgan
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă-reclamantă, împotriva deciziei civile nr.933 din 24.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant pârât și autoritatea tutelară PRIMĂRIA SECTORULUI 5
are ca obiect - divorț fără copii.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta pârâtă reclamantă personal, avocat, pentru intimatul reclamant pârât, în baza împuternicirii avocațiale nr.- emisă de Baroul București - (fila 36 dosar fond) lipsind reprezentantul autorității tutelare Primăria sectorului 5
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței înaintarea, la data de 27.10.2009, de către Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, a motivelor de recurs formulate de către recurenta pârâtă reclamantă la care se află atașată chitanța nr.-, în cuantum de 20 lei reprezentând dovada achitării taxei de timbru aferente recursului declarat.
Recurenta pârâtă reclamantă se legitimează cu Carte de Identitate seria - nr.-, eliberată de Biroul 2 Poliție, la data de 25.10.2007.
Curtea, constatând faptul că intimatului reclamant pârât nu i-au fost comunicate motivele de recurs, înaintează reprezentantului acestuia un exemplar.
Reprezentantul intimatului reclamant pârât arată că a luat cunoștință de conținutul motivelor de recurs și nu solicită amânarea cauzei în acest sens.
Părțile declară că nu mai au alte cereri de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe aspectul încadrării motivelor de recurs în dispozițiile expres și limitativ prevăzute de art.304 Cod de procedura civilă precum și în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurenta pârâtă solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și a celei pronunțate de către instanța de fond și rejudecându-se pe fond cauza să se respingă acțiunea ca nefondată; nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Arată că, atât hotărârea instanței de fond cât și cea a instanței de apel, sunt netemeinice și nelegale, deoarece dispun desfacerea căsătoriei din culpă comună deși din întreg probatoriul administrat rezultă fără dubiu că singura culpă în destrămarea relațiilor de familie aparține reclamantului iar acest fapt contravine principiului de drept care prevede că este inadmisibilă o acțiune în care reclamantul își invocă propria culpă.
Mai arată că își menține poziția și nu este de acord cu desfacerea căsătoriei, existând posibilitatea refacerii relațiilor de familie.
Cu privire la pensia de întreținere arată că veniturile reclamantului au fost subevaluate iar instanțele anterioare au ignorat cererile sale de a se solicita adeverință de venituri de la Administrația Finanțelor Publice.
Reprezentantul intimatului reclamant pârât solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei atacate; nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Arată că, recurenta pârâtă reclamantă, face voit o interpretare greșită a considerentelor deciziei de apel din conținutul acestora nereieșind opinia instanței în sensul unei culpe exclusive a reclamantului în destrămarea relațiilor de familie.
Mai arată că relațiile dintre părți nu mai pot fi reluate iar întoarcerea reclamantului la domiciliu nu ar îmbunătăți în niciun fel atmosfera existentă în familie.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, Curtea constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.8661/21.11.2008 Judecătoria sectorului 5 Baa dmis acțiunea de divorț formulată de reclamantul pârât - în contradictoriu cu pârâta-reclamantă și cu Autoritatea Tutelară Sector 5 și a dispus desfacerea căsătoriei din culpă comună, a luat act de învoiala părților în sensul ca pârâta să păstreze numele dobândit prin căsătorie,; a încredințat minora -, născută la data de 02.02.1991 spre creștere și educare pârâtei, cu obligarea reclamantul la plata către pârâtă în favoarea minorei a unei pensii de întreținere în cuantum de 1000 ron lunar, începând cu data pronunțării hotărârii până la majoratul minorei și a disjuns capătul de cerere având ca obiect partajul bunurilor comune.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 01.08.1987, căsătoria lor fiind înregistrată în registrul de stare civilă al Consiliului Local al sectorului 6 sub nr.1660/01.08.1987, iar din căsătoria lor au rezultat 2 copii, -, major și student la - Facultatea de Administrarea Afacerilor, și minora -, născută la data de 02.02.1991 - elevă în clasa a Xl-a la Liceul. Domiciliul comun al părților a fost în B,-, - se. 1, el. 6,. 27, sector 5, aici locuind încă pârâta.
Din probele administrate în cauză rezultă că soții sunt despărțiți în fapt de 1 an și J, cel care a plecat din domiciliul conjugal fiind reclamantul, la inițiativa pârâtei, pentru ca discuțiile lor să nu afecteze pregătirea profesională a copiilor. Se reține că relațiile dintre părți s-au deteriorat începând cu anul 1998, dar au continuat să locuiască împreună o perioadă de aproximativ 8 ani, pentru a crește și educa împreună copiii. În locul liniștii familiale, a înțelegerii reciproce, a încrederii și respectului și-au făcut loc discuțiile, reproșurile care de multe ori degenerau în scandaluri. Lipsa acută de comunicare între soți și lipsa de încredere au dus la atingerea punctului culminant în declinul relațiilor conjugale, anume părăsirea definitivă a domiciliului conjugal de către reclamant, prin acordul soților. Părțile au înțeles să rezolve problemele conjugale separat, stând despărțiți o perioadă nelimitată, pentru a nu periclita evoluția profesională a copiilor, fiind însă previzibil efectul imediat, acela al distanțării sufletești tot mai mari. soluțiilor pentru remedierea unei situații familiale trebuie căutate în interiorul familiei, de către cei 2 soți, dacă într-adevăr doresc continuarea căsniciei, iar nu prin apelarea la surse externe, rude, prieteni, colegi de serviciu - care pe lângă faptul că afectează negativ imaginea persoanei în cauză, amplifică neîncrederea dintre soți și respectul reciproc. Reclamantul a recunoscut ca a avut o relație extraconjugală, care s-a finalizat la sfârșitul lui octombrie 2006, conform înscrisurilor depuse la dosar de pârâtă, dar părăsirea domiciliului conjugal a avut loc în iulie 2007, pârâta considerând că este mai bine ca reclamantul să se mute, în beneficiul copiilor, punând așadar relația matrimonială pe plan secund.
relațiilor conjugale s-a produs însă înainte de începerea unei relații extraconjugale de către reclamant, din anul 1998, martorul arătând că relațiile dintre părți s-au terminat cu 10 ani în urmă, iar reclamantul a menționat în răspunsul la întrebarea nr. 1 din interogatoriu că "nu am mai avut nici un fel de relație intimă cu soția din 1998". Relațiile extraconjugale, prima în perioada 2002-2006, sunt așadar un efect al declinului relațiilor conjugale, ci nu însăși cauza lui.
Mai apreciază instanța că niciuna dintre părți nu a încercat reluarea conviețuirii, iar discuțiile pârâtei cu terții - cunoștințe și ale reclamantului - discuții în care spunea lucruri urâte despre el, nu reprezintă veritabile încercări în salvarea căsniciei.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că relațiile dintre părți sunt grav și iremediabil vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, motiv pentru care în temeiul art. 38 alin. 1 și art. 37 alin. 2 Cod fam. instanța a admis acțiunea și a dispus desfacerea căsătoriei din culpa comună a soților.
În temeiul art. 40 alin. 1 și 2 Cod fam, instanța a luat act de învoiala părților în sensul ca pârâta să păstreze numele dobândit la încheierea căsătoriei -. -
Referitor la capătul de cerere privind încredințarea minorei -, născută la data de 02.02.1991, instanța, în baza art. 42 alin. 1 Cod fam. a ținut cont de interesul copilului. În acest sens, instanța a reținut, din declarația martorului, că de la despărțirea în fapt a soților de creșterea copilului s-a ocupat pârâta, reclamantul menținând legătura cu minora și contribuind la întreținerea acesteia. Copilul are rezultate foarte bune la școală, este normal dezvoltat fizic și psihic. S-a mai reținut că mama prezintă garanții morale și financiare asigurându-i minorei condiții optime de dezvoltare
Având în vedere acordul expres al reclamantului în acest sens, manifestat în cuprinsul acțiunii și oral în fața instanței, faptul că pârâta dispune de condiții locative pentru creșterea copilului, ca și de opțiunea minorei, a încredințat pârâtei, spre creștere și educare, pe minora -, născută la 02.02.1991.
. Potrivit art. 42 alin. 3 Cod fam, o dată cu pronunțarea divorțului "instanța judecătorească va stabili contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor". Potrivit art. 97 alin.1 Cod fam. ambii părinți au aceleași drepturi și îndatoriri față de copiii lor minori, rară a deosebi după cum aceștia sunt din căsătorie, din afara căsătoriei sau înfiați. Una dintre aceste obligații ce incumbă în egală măsură ambilor părinți este obligația de întreținere, art.86 alin.1 Cod fam, dispunând că această obligație există între părinți și copii, text de lege ce trebuie coroborat cu art. 107 alin. 1 Cod fam. conform căruia copilul minor este întreținut de părinții săi. Totodată, art.86 alin.3 Cod fam. prevede că descendentul, cât timp este minor, are drept la întreținere oricare ar fi pricina nevoii în care se află.
Această obligație de întreținere a părinților față de copiii lor minori are un caracter complex, conținutul său fiind determinat de prevederile art. 101 alin. 2 Cod fam. potrivit cărora părinții sunt obligați să crească copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, de educarea, învățătura și pregătirea profesională a acestuia. Întreținerea urmează să fie determinată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează aop lăti, așa cum impune art. 94 alin. 1 Cod fam. La stabilirea cuantumului pensiei de întreținere datorate de părinte copilului său, se vor aplica dispozițiile art. 94 alin. 3 din același act normativ, potrivit cărora, când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o treime din câștigul din muncă pentru 2 copii. În acest sens, instanța a reținut că reclamantul mai are în întreținere și pe fiul său major -, dar aflat în continuarea studiilor. Venitul mediu net al reclamantului este în cuantum de 6090 RON, conform adeverinței nr. 98/03.11.2008 emisă de SC - SRL - fila 40 și talonului de pensie depus la fila 41.
Față de cele expuse anterior, instanța a obligat reclamantul la plata către pârâtă și în favoarea minorei -, a unei pensii de întreținere în cuantum de 1000 RON lunar, începând cu data pronunțării sentinței și până la majoratul minorei.
Împotriva acestei sentințe, la data de 06.02.2009 a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apel înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, sub nr-.
În motivare, apelanta pârâtă a arătat că martorul nu a asistat decât la o singura discuție dintre părți, cea la care a făcut referire din data 12.11.2006, când era atât de neplăcut surprins despre ce afla, pentru ca în prezența sa reclamantul a recunoscut adulterul, dar ca nu vroia sa divorțeze, ci continuarea căsătoriei, sub promisiunea de a înceta orice alta relație extraconjugale, fapte confirmate și pe cuprinsul interogatoriului din 07.11.2008. Despre toate acestea însă, martorul a afirmat contrariul deși a fost atenționat de avocatul apărării ca este in situație de sperjur. O alta inexactitate a susținut martorul chiar referitor la propria experiența de căsătorie de 25 ani, când de fapt sunt 20ani din 11.02.1989- se poate verifica afirmația sa.
Punându-se aceleași întrebări reclamantului și martorului s-a evidențiat clar cine nu spune adevărul, iar instanța a trecut totul ca neobservat. Si relatarea faptului că locuiește la, era falsă pentru că fratele îi vizita doar la sfârșitul săptămânii, când uneori invita și copiii, dar în rest primea și alte vizite. A fost întrebat martorul dacă știe unde locuia în B și a răspuns ca nu cunoaște, lucru evident fals pentru unul din ei, pentru ca în toate declarațiile, reclamantul face referire ca locuiește împreună cu părinții lor și astfel era puțin probabil că fratele său nu știe adresa din B - se încurcau în afirmații reciproc, iar asemenea declarații sunt luate în considerare și determină instanța de a hotăra culpa comună a soților, timp în care înscrisurile depuse de apelantă sunt ignorate total.
Privitor la concluziile scrise, nu se evidențiază prin nimic culpa preponderentă a pârâtei, nici prin probe, nici prin afirmațiile martorului (a demonstrat anterior cât sunt de veridice), timp în care înscrisurile depuse la dosar sunt mai mult decât elocvente privind relațiile extraconjugale ale soțului, care le recunoaște din 1998, pentru prima în ședința din 07.11.2008. sa spună ca locuiește împreună cu colega sa, cu chirie intr-un apartament de doua camere, semidecomandat, cu sufrageria de trecere unde este mai mult decât evident adulterul si concubinajul reclamantului. Motivul divorțului este altul: concubina, cu 17 ani mai tânăra, cu o reputație discutabilă, interesată material vrea să asceadă pe scara socială și nu se oprește de la nimic, chiar și în defavoarea copiilor lui pe care atâta i-a dorit.
Toate argumentele prezentate in concluziile scrise nu susțin altceva decât interesele concubinilor în detrimentul unei familii care după ce a parcurs multe etape dificile de viata, le-a depășit cu multe eforturi de-a lungul a peste 22 ani si chiar cu pierderea sănătății..
Nu a fost luata in considerare nici cererea sa privind calculul corect al pensiei pentru cei doi copii aflați în întreținerea sa, respectiv de stabilirea cuantumului începând cu data depunerii acțiunii de divorț 05.05.2008 cum a solicitat, conform prevederilor legale, făcându-se calculul cu media din ultimele șase luni, respectiv perioada 01.11.2007-30.04.2008. Pentru aceasta a solicitat instanței de fond să solicite Serviciului de Telecomunicații Speciale adeverința de venituri nete, în care sa fie incluse și ajutoarele primite pentru familie prin plățile compensatorii atribuite la trecerea în rezervă. Aceasta cerere este cu atât mai mult motivata și prin faptul ca in 30.06.2000, ia trecerea sa în rezervă, întreaga suma primita a revenit în familia noastră și în mod expres a fost folosita pentru cheltuielile ocazionate de intervențiile pe cord ale soțului său, practicate la în septembrie și decembrie2000.
Mai arată recurenta pârâtă că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
s-a pronunțat din culpa comună, deși încă de la prima ședința de judecată arată că s-a opus desfacerii căsătoriei, din cauza că motivele invocate sunt neîntemeiate și nu motivează un divorț, nicidecum unul din culpa comuna. Aceeași poziție a susținut-o și în ședințele anterioare, pe care o menține și acum.
Nici după administrarea probelor situația nu a fost mai clară, afirmațiile martorului au contrazis pe cele ale reclamantului din interogatoriu, în problema recunoașterii adulterului, a adresei de reședința și a multor alte detalii susținute în declarația de martor.
Si unele afirmații și răspunsuri din interogatoriul reclamantului nu sunt conforme cu cele depuse în concluziile scrise, referitoare la recunoașterea adulterului reclamantului, încă din noiembrie 2006, cu mult timp înaintea părăsirii domiciliului conjugal, fapt ce atesta culpa exclusivă a reclamantului și faptul că discuțiile la care se făcea referire în cererea de divorț și ulterior în declarații, erau întemeiate și nu insinuante, din gelozie patologică ori generate de o "fixație", ci aveau cauze reale, demonstrate cu înscrisuri. "Așa-zisul adulter" l-a recunoscut reclamantul de la prima întrebare din interogatoriu și nu înțeleg de ce în concluziile scrise este infirmat, poate doar ca sa corespunda cu declarația falsa a martorului.
Motivele reale ale deprecierii relațiilor dintre soții, au fost legate de adulterul reclamantului și toate cele ce au decurs de aici: implicarea superficială în problemele de familie, motivată prin multitudinea problemelor de serviciu care îi solicitau atât ca timp, cât și prin consum nervos. Ținând cont de starea sănătății pe care mi-o prezenta din ce în ce mai precară, a încercat ca împreună cu copiii să îl menajeze. Erau însă evidente preocupări paralele, cheltuieli mari nejustificate, pe care de fiecare dată le nega. Despre toate acestea avea să se convingă mai târziu, când fosta amantă, colega de serviciu, a, din gelozie a declanșat scandalurile atât în familie, prin telefoane și scrisori însoțite de mesaje telefonice, cât și denigrarea reclamantului la conducerea unității, sub pretextul că era" hărțuită sexual". psihică la care au fost supuși toți membrii familiei timp de peste un an, a fost greu de suportat, iar atunci reclamantul susținea să nu divorțăm, că va face orice pentru reabilitarea relațiilor de familie și deci menținerea familiei. Fiul lor era într-un moment crucial al vieții lui, în an terminar de liceu și apelanta a consimțit să mai acorde o șansa. Ceea ce nu știa atunci, era mobilul scandalului: termina cu adevărat relația cu a doar pentru că se implicase deja în cea cu Moria, actuala sa parteneră, concubina care viza mult mai mult-nu o simpla aventură, ci ascensiune materiala și socială, prin schimbarea stării sale civile. A fost avertizat de conducerea instituției despre cat de nepotrivita era legătura lor, cu diferența de 17 ani si implicațiile negative pentru copii si chiar pentru serviciu, iar in aceste condiții a preferat trecerea in rezerva. este lesne de intuit, a venit de la persoana cea mai interesata material de plățile compensatorii ce decurgeau din acesta pensionare anticipata. Toate aceste date le-a aflat în decursul anului 2008 si a realizat cine este de fapt la originea tuturor acțiunilor soțului său și de ce după aproape doi ani a decis să declare divorțul. Au fost și unele încercări de a se desparți în timpul și verii trecute, însă ea l-a vizitat la casa de la și astfel, relația lor s-a reluat.
A mai învederat apelanta că și-a dorit mult aceasta familie, a depus toate eforturile de a fi uniți, iar copiii lor să trăiască alături de ambii părinți, în consecință, nici un sacrificiu nu i s-a părut prea mare. Ținând cont de cele prezentate, apreciază că dacă s-ar elimina intervenția tenace a amantei si având în vedere interesele copiilor noștri în prag de a se realiza profesional si implicit ale întregii familii, ar putea găsi cu toții resursele refacerii căsătoriei.
Își menține convingerea, poziție afirmată încă de la prima ședința de judecată, ca mariajul lor poate fi salvat și declară că nu este de acord cu desfacerea căsătoriei, probele prezentate de reclamant nefiind concludente, multe ireale și deci neîntemeiate.
Prin decizia civilă nr.933/24.06.2009 Tribunalul Bucureștia respins ca nefondat apelul pârâtei, în esență, reținând următoarele: existența relațiilor extraconjugale ale intimatului, il fac culpabil de destrămarea relațiilor de căsătorie, arătând totodată că, deși culpa apelantei nu este mai gravă decât cea a intimatului, este suficient de bine conturată pentru a determina ea însăși desfacerea căsătoriei.
Tribunalul Bucureștia apreciat ca neîntemeiată susținerea apelantei pârâte, în sensul că ar exista o șansă pentru reluarea relațiilor de familie dintre părți, în condițiile în care ambii copii sunt majori, iar intimatul reclamant locuiește cu actuala sa amantă.
Cu privire la depoziția martorului, instanța de apel a considerat că nu poate lipsi de valoare probatorie această declarație, chiar dacă cuprinde inadvertențe.
De asemenea, s-a apreciat că nu pot fi primite criticile referitoare la stabilirea pensiei de întreținere, în condițiile în care fiica părților, a devenit majoră.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea căii de atac formulate, casarea deciziei pronunțate în apel si anularea sentintei apelate și rejudecând cauza pe fond, să se dispună respingerea acțiunii ca nefondată.
Recurenta pârâtă critică soluția instanței de apel pentru motive de nelegalitate, arătând în esență următoarele:
Prin motivarea deciziei atacate, instanța de apel a constatat că"existența unor relațiiextraconjugale ale intimatului determină culpa exclusivă a acestuia în destrămarea relațiilor de familie".Conform principiului de drept, cazul în care culpa aparține în totalitate reclamantului, face inadmisibilă admiterea unei astfel de acțiuni.
În acest caz, atât hotărârea instanței de fond, cât și cea a instanței de apel sunt netemeinice și nelegale. Instanța de fond a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți din culpa comună, deși din întreg probatoriul administrat, în cauză, rezultă fără dubiu, că singura culpă în destrămarea relațiilor de familie aparține intimatului. Instanța de apel, în mod nelegal, își însușește considerentele pe care instanța de fond s-a bazat pentru admiterea acțiunii și, în consecință, deși așa cum a arătat, constată că întreaga culpă aparține în exclusivitate intimatului, respinge apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 8661/21.11.2008, ca nefondat.
Din probele aduse la dosar de ambele părți, rezultă adulterul reclamantului fără o convenție în prealabil și părăsirea domiciliului conjugal, în timp ce motivele care ar susține vinovăția recurentei sunt ambigue, irelevante si contradictorii, și de fapt, constituie urmări, efecte ale situațiilor create de el, nu cauzele. Nu există în dosar nici un motiv clar sau prezentat ca fiind temeinic, care sa dovedească contribuția sa la deteriorarea atmosferei familiale. Proba testimonială susținută de fratele reclamantului, se dovedește a fi subiectivă, evazivă și doar parțial reală.
Totodată, instanța a schimbat înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al cererii sale privitoare la pensia de întreținere datorată de către reclamantul intimat. Este adevărat că decizia instanței de apel a fost luată în iunie 2009, când fiica părților devenise majoră de 4 luni (din 2 februarie 2009), însă de la data depunerii acțiunii de divorț până în februarie 2009, pensia aferentă a fost subevaluată, motiv pentru care solicită recalcularea și plata retroactivă a acesteia, în baza adeverinței de venituri pe care solicită ca instanța să o ceară de la Administrația Finanțelor Publice, conform prevederilor legale. instanța privind nulitatea adeverinței de venituri emisa de - nefiind avizată de conducerea societății comerciale. Recurenta precizează că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au ignorat inexplicabil cererea sa, în sensul analizării situației reale a veniturilor intimatului, a stabilirii corecte a datoriei acestuia față de recurentă cât și a modalității de plată retroactivă, pentru perioada cât fiica părților era minoră și se afla în deplina îngrijire și responsabilitate a mamei. Mai mult decât atât, s-a ignorat sesizarea recurentei privitoare la încălcarea legii, în momentul în care a învederat instanței că stabilirea cuantumului pensiei se face luând în calcul media ultimelor 6 luni dinaintea datei depunerii acțiunii de divorț, nicidecum veniturile nete de la data pronunțării hotărârii judecătorești, așa cum s-a procedat. Aceste solicitări detaliate, se află la dosar, cuprinse în următoarele documente: întâmpinarea depusă în ședința de judecată din 12.09.2008, administrarea probelor, depusă la registratura Judecătoriei sectorului 5, pe 11.11.2008, motivele de apel din 6.02.2009.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art.299 - 316 Cod de procedură civilă.
Intimatul nu a formulat intimpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului si decizia atacata prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin motivele formulate, neîncadrate într-unul din motivele de recurs reglementate limitativ de dispozițiile art.304 Cod de procedură civilă, recurenta pârâtă critică decizia instanței de apel sub aspectul reținerii culpei comune la desfacerea căsătoriei și sub aspectul cuantumului pensiei de întreținere stabilită în favoarea fiicei părților,.
Față de dispozițiile art.306 alin.3 Cod de procedură civilă, care permit instanței să încadreze legal criticile formulate de parte, Curtea, făcând aplicarea acestor prevederi legale, apreciază că ambele critici vizează greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor legale referitoare la divort - art.37, 38.fam.-, precum și prevederilor legale care reglementează pensia de întreținere- art.86, 94.fam.
Analizând din această perspectivă (art.304 pct.9 Cod de procedură civilă) primul motiv de recurs formulat (cu privire la culpa comună a soților la desfacerea căsătoriei), Curtea constată că instanțele de fond au dat în mod corect eficiență dispozițiilor legale aplicabile, pronunțând o soluție în acord cu aceste exigențe.
Pornind de la situația de fapt reținută pe baza materialului probator administrat de către prima instanță și confirmată de instanța de apel, rezultă că relațiile extraconjugale ale intimatului reclamant reprezintă consecința deteriorării relațiilor de căsătorie dintre soți, deteriorare de care sunt culpabile în egală măsură ambele părți și care datează din anul 1998. Deși aceștia au decis de comun acord să continue conviețuirea pe parcursul a încă 8 ani, în scopul asigurării unui climat familial propice creșterii și dezvoltării copiilor, totuși această măsură nu a fost de natură să conducă la îmbunătățirea relațiilor dintre soți, care s-au caracterizat în tot acest interval de timp prin lipsa de comunicare și încredere. Incapacitatea părților de a găsi o soluție pentru remedierea situației familiale a rezultat și din faptul că, au recurs la surse externe: prieteni, rude, colegi de serviciu care evident au afectat negativ imaginea întregii familii și au subminat încrederea reciprocă pe care și-o datorează soții și respectul reciproc.
Față de cele statuate de instanțele de fond, sub aspectul situației de fapt, în sensul că deteriorarea relațiilor dintre soți a avut alte cauze, anterioare relației extraconjugale a intimatului reclamant, care a reprezentat consecința situației tensionate dintre aceștia, Curtea apreciază că s-a făcut o aplicare judicioasă a prevederilor legale (art.37, 38.fam), soluția reținerii culpei comune la desfacerea căsătoriei fiind corectă.
Cu privire la celălalt motiv de recurs, prin care recurenta pârâtă critică faptul că pensia de întreținere a fost în mod greșit calculată în raport de adeverința de venituri emisă de societatea angajatoare a intimatului reclamant, Curtea apreciază că este nefondat, întrucât instanțele de fond au avut în vedere la stabilirea obligației de întreținere a reclamantului, veniturile obținute (pensia militară în cuantum de 4065 ron și salariul lunar în valoare de 2025 ron). Verificand aplicarea dispozițiilor art.94 fam. Curtea constată că tribunalul și prima instanță au procedat în mod corect la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, prin aplicarea procentului prevăzut de dispozițiile sus-menționate la venitul real obținut de debitorul obligației de întreținere.
Faptul că adeverința prezentată de intimatul reclamant atestă doar veniturile obținute pe o singură lună și nu pe ultimele 6 lini, ca de altfel și talonul de pensie, nu este de natură să conducă la o altă concluzie, în condițiile în care dispozițiile legale ale art.94 fam. nu impun o astfel de cerință. Obținerea veniturile încasate de debitorul obligației de întreținere pe o perioadă de 6 luni anterior stabilirii pensiei este utilă pentru a se putea face o medie a acestor venituri, în raport de care se stabilește cuantumul pensiei prin aplicarea procentului legal determinat în funcție de numărul de copii pe care acesta îi are în întreținere. Un astfel de procedeu își dovedește necesitatea și utilitatea în ipoteza în care veniturile debitorului sunt fluctuante, în cauză neexistând astfel de indicii, în condițiile în care marea parte a veniturilor intimatului reclamant provine din pensia a acestuia.
Cu privire la nevalabilitatea adeverinței emisă de societatea angajatoare a intimatului reclamant, pentru lipsa avizului conducerii, Curtea apreciază critica nefondată, în condițiile în care adeverința poartă toate elementele necesare de identificare a emitentului, fiind semnată de contabilul șef al societății comerciale și ștampilată corespunzător (ștampila conținând denumirea completă a societății).
Instanța de fond a stabilit pensia de întreține în favoarea minorei în cuantum de 1000 ron, argumentând că intimatul reclamant mai are în întreținere un copil care, deși este major, se află în continuarea studiilor. Curtea apreciază că în mod corect Tribunalul Bucureștia menținut soluția primei instanțe, constatând că s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale (art.94 alin.3 fam.). Potrivit textului de lege anterior menționat, în ipoteza în care debitorul obligației de întreținere are în grijă doi copii, pensia se va stabili la cel mult o treime din veniturile acestuia. Legiuitorul stabilește limita maximă până la care instanța poate fixa cuantumul pensiei de întreținere, luând în considerare ansamblul împrejurărilor obiective și subiective ale debitorului și creditorului întretinerii.
Prin urmare, suma stabilită de instanța de fond și menținută de instanța de apel este în concordanță cu cerințele legale, chiar dacă nu reprezintă suma maximă, Judecătoria sectorului 5 B argumentând de ce a fixat un cuantum sub nivelul maxim legal (datorită existenței celuilalt copil în întreținere).
Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art.312 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă-reclamantă, împotriva deciziei civile nr.933 din 24.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant pârât și autoritatea tutelară PRIMĂRIA SECTORULUI 5
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
MARI - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnored.
2 ex/23.12.2009
-----------------------------------------
- Secția a V-a -
-
Jud.Sector 5 -
Președinte:IlieJudecători:Ilie, Ioana Singh, Ionelia Drăgan
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
