Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1938/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1938/R/2008
Ședința publică din 10 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
JUDECĂTOR: -- -
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamantul AL împotriva deciziei civile nr.152/A din 18 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, privind pe pârâta intimată, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantul recurent Al, personal, pârâta intimată, asistată de avocat -, cu împuternicire avocațială la dosar-fila 43.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 15 septembrie 2008, s-a depus la dosar din partea reclamantului recurent, un exemplar din bilanțul contabil, acesta comunicându-se cu reprezentanta intimatei. Totodată, la data de 7 octombrie 2008, recurentul a depus la dosar, o cerere pe proprie răspundere prin care arată că nu a beneficiat de ajutor public, astfel că solicită eșalonarea taxei judiciare de timbru, cerere care a fost încuviințată prin încheierea ședinței camerei de consiliu din 9 octombrie 2008.
Reprezentanta pârâtei intimată depune la dosarul cauzei rezoluția din data de 25.06.2008 pronunțată în dosarul nr. 4539/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj -N, un exemplar comunicându-se cu reclamantul recurent.
Reprezentanta pârâtei intimată, invocă în temeiul art.284 alin. 3 coroborat cu art.303-306, nulitatea recursului raportat la data declarării, acesta fiind declarat înainte de a fi motivat.
Reclamantul recurent solicită respingerea excepției invocate.
Curtea, în urma deliberării, având în vedere excepția invocată, constată că recursul a fost declarat la data de 10.04.2008, însă hotărârea atacată, respectiv decizia civilă nr. 152/A/2008 a fost comunicată recurentului la data de 5 iunie 2008,conform dovezii de comunicare a hotărârii- fila 132 din dosarul de apel, ulterior recursului, în 19.06.2008 fiind înregistrat un înscris prin care, recurentul a dezvoltat motivele de recurs.
În temeiul art.303 alin. 2.proc. civ. termenul pentru depunerea motivelor de recurs, se socotește de la data comunicării hotărârii, având în vedere data la care a fost depus la dosar memoriul prin care s-au dezvoltat motivele de recurs, curtea va respinge excepția nulității recursului, acesta fiind motivat în termenul de 15 zile de la data comunicării deciziei motivate.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității acelor motive de recurs ce vizează netemeinicia hotărârii atacate, având în vedere că punctele 10 și 11 ale art.304 proc. civ. au fost abrogate prin art.I, pct. 1111și 112 din nr.OUG 138/2000 și inadmisibilitatea motivelor de recurs referitor la anularea cererii reconvenționale ca insuficient timbrate, acest motiv fiind formulat omisso- medio.
Reclamantul recurent solicită respingerea excepțiilor invocate de instanță.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită admiterea excepțiilor.
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât instanța de fond și apel nu s-a pronunțat asupra stabilirii contribuției soților la masa de bunuri partajabile comune, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimată solicită respingerea recursului ca nefondat, conform întâmpinării depuse la dosar pe care o susține și oral, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 5765/2007, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N, în dosar nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul Al în contradictoriu cu pârâta și a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențional, în contradictoriu cu reclamantul pârât reconvențional Al și, în consecință, s-a constat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri:a) imobile: apartamentul nr. 3 situat în C-N-, înscris în CF nr. - C, cu nr. top 9082/1/III, compus din 2 camere, bucătărie, de alimente, baie antreu, magazie, boxă pivniță, cu 63, 14 mp și părți indivize comune de 33, 69%, în valoare de 124.177 RON.b)mobile: în valoare totală de 3350 RON, din care:
2 TV, în valoare de 250 RON fiecare;3 convectoare de gaz; în valoare de 1000 RON,canapea tip cuburi compusă din 6, în valoare de 300 RON,
dulap de haine, biblioteca și biblioraft, în valoare de 200 RON,masa și 4scaune; în valoare de 100 RON,dulap de hol pentru haine și pantofi în valoare de 50 RON,masa și 2 scaune de pe hol, în valoare 20 RON,
mașina de spălat, în valoare de 200 RON,2 dulapuri de bucătărie, în valoare de 100 RON,1 frigider, în valoare de 100 RON,1 aragaz, în valoare de 150 RON,1 aparat receptor parabola și antena, în valoare de 50 RON,1 calculator și imprimantă în valoare de 350 RON,1 filtru de cafea, în valoare de 50 RON,
1, în valoare de 150 RON.
S-a constatat că la dobândirea bunurilor comune, reclamantul a avut o contribuție de 15 % pârâta, reclamantă reconvențională a avut o contribuție de 85 %. S-a dispus sistarea comunității de bunuri prin atribuire în natură după cum urmează:
Lotul I, în valoare de 127.177 RON, format din apartamentul nr. 3 situat în C-N-, înscris în CF nr. - C,;i bunurile mobile: 1 TV, 3 convectoare de gaz; canapea tip cuburi compusă din 6, dulap de haine, biblioteca și biblioraft, masa și 4 scaune; dulap de hol pentru haine și pantofi, masa și 2 scaune de pe hol, mașina de spălat, 2 dulapuri de bucătărie, 1 frigider, 1 aragaz, 1 calculator și imprimantă și 1, au fost atribuite în favoarea pârâtei reclamantă reconvențională.
Lotul II în valoare de 350 RON, format din următoarele bunuri: 1 TV, 1 aparat receptor parabola și antena și 1 filtru de cafea, a fost atribuit în favoarea reclamantului pârât reconvențional. A fost obligată pârâta reclamantă reconvențională, ca în 60 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri, să achite reclamantului pârât reconvențional suma de 18.779,05 RON, reprezentând sulta ce-i revine acestuia corespunzător cotei de 15% din valoarea bunurilor comune, la calculul sultei ținându-se cont de valoarea lotului atribuit acestuia.
S-a dispus înscrierea dreptului de proprietate asupra apartamentului, în CF în favoarea pârâtei reclamantă reconvențional, ca bun propriu, cu titlu de drept "prin cumpărare și partaj".
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 7662/26.07.2005 a Judecătoriei Cluj -N N s-a desfăcut căsătoria încheiată între părți la data de 20.08.1992 și s-a dispus reluarea de către pârâtă a numelui de. Sentința a rămas definitivă prin Decizia civilă nr. 32/A/18.01.2006 a Tribunalului Cluj.
Conform înscrierilor din CF nr. - C-N, apartamentul nr. 3 situat în C-N-, cu nr. top 9082/1/III, a intrat în proprietatea părților ca bun comun, prin cumpărare în anul 2OOO( 23.Expertiza efectuată de ing. a concluzionat în sensul că apartamentul nr. 3, situat în C-N-, înscris în CF nr. - C, cu nr. top 9082/1/III, compus din 2 camere, bucătărie, de alimente, baie antreu, magazie, boxă pivniță, cu 63, 14 mp și părți indivize comune de 33, 69%, are o valoare de 124.177 RON.( 18 vol. III). Potrivit aceluiași raport de expertiză, alcătuirea și suprafața apartamentului nu permit partajarea in natură, neputându-se
asigura un al doilea spațiu locativ ce să respecte cerințele prev. de legea nr. 114/1996. Instanța a reținut totodată că, asupra existenței bunurilor mobile, asupra calității lor de bun comun și asupra valorii acestora, părțile au convenit în timpul procesului, ( 200 vol. I).
Camera video - bun mobil solicitat de reclamant a fi cuprins in comunitatea de bunuri - în urma probatoriului administrat nu s-a dovedit existența acestuia, iar din declarația martorei ( 4 vol. III) rezultă că fiul din prima căsătorie a pârâtei a primit o astfel de cameră video de la bunici și pe care ulterior a înstrăinat-
Referitor la autoturismele solicitate de reclamant a fi partajate ( și Tico), instanța a constatat că acestea nu fac parte din comunitatea de bunuri, fiind înstrăinate la data de 04.01.2005 și respectiv 21.01.2005.( 28, 29 vol. I), în condițiile în care nu s-a solicitat constatarea vreunui drept de creanță în favoarea reclamantului.
Pe cale reconvențională, pârâta a solicitat a se dispune partajarea ținându-se seama de contribuția sa mai ridicată (de 90 %) la dobândirea bunurilor comune.
Din probațiunea administrată a mai rezultat că, prin sentința civilă nr. 12/06.01.1992 a Judecătoriei Cluj -N, s-a desfăcut căsătoria încheiată la data de 21.06.1986 între și numitul, reclamanta reluându-și numele de. La data desfacerii căsătoriei cei doi având domiciliul in C-N str. -. 3 jud. C, i s-a atribuit pârâtei din prezentul dosar beneficiul contractului de locațiune asupra apartamentului. ( 25 vol. I). Potrivit contractului de vânzare-cumpărare de la 159 vol. II, SC a vândut pârâtei, căsătorită la acea vreme cu reclamantul,. nr. 3 din str. -, la un preț de 17.404.696 lei ROL, din care suma de 5.029.460 lei ROL reprezentând avans a fost achitată la data încheierii contractului, 29.09.1997, restul urmând a se achita in rate lunare conform contractului de rate lunare.
Prin contractul de rate lunare ( 161 vol. II), încheiat la data de 12.02.1998 pârâtei i s-a acordat de către SC SA în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 35488/1997, un împrumut în valoare de 11.735.406 lei ROL, cu dobânda totală de 19.803.498 lei ROL, reprezentând diferența de plată pentru achitarea apartamentului.
Din depozițiile martorilor și înstanța de fond a reținut că pârâta a fost cea care a plătit avansul pentru achiziționarea apartamentului în litigiu, iar plata ratelor lunare pentru apartament s-a făcut de către pârâtă din banii împrumutați de către martori. Acest împrumuturi au fost restituite de către părinții pârâtei.
Conform susținerilor pârâtei, reclamanta reconventional aceasta a contractat - pentru achitarea ratelor pentru apartament - mai multe împrumuturi, iar din cuprinsul chitanțelor de la 43-72 (vol. I) rezultă că pârâta a restituit ratele împrumuturilor contractate in anul 1999, 2001, 2002 și 2005 la de credit și BRD. De asemenea, potrivit înscrisurilor de la 164-167 voi. I, pârâta a achitat contravaloarea unei mașini de spălat, a unui corp de bucătărie și a unei cantități de gresie. Din actele de la dosar rezultă că din anul 1996 până în anul 1998 pârâta a fost angajată cu carte de muncă la SC SRL ( 32 vol. II), iar din anul 1998 obținut venituri de la SC SRL precum și din activitatea desfășurată ca manichiuristă. (65-85 vol. II)
Având în vedere probele administrate, raportat la faptul că s-a dovedit cu înscrisuri și martori că avansul a fost plătit de pârâtă, că ratele pentru apartament au fost achitate in principal de reclamantă, că aceasta - în vederea achitării ratelor - a contractat împrumuturi de la persoane fizice și juridice, împrumuturi pe care încă nu le-a restituit in totalitate in unele cazuri, instanța a reținut o contribuție mai mare a acesteia la dobândirea bunurilor comune, în cota de 85%, iar reclamantul a avut o contribuție de 15% la dobândirea bunurilor comune.
Instanța a admis în parte cererile părților și a constatat masa bunurilor comune potrivit dispozitivului și dispus partajul masei bunurilor comune prin atribuirea apartamentului pârâtei, cu obligarea acesteia, ca în 60 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri, să achite reclamantului pârât reconvențional suma de 18779,05 RON, reprezentând sulta ce-i revine acestuia corespunzător cotei de 15% din valoarea bunurilor comune, la calculul sultei ținându-se cont de valoarea lotului atribuit acestuia.
Astfel, în temeiul art. 20-22 și 45 din Legea nr. 7/1996, s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate în CF asupra apartamentului nr. 3 situat în C-N-, înscris în CF nr. - C, cu nr. top 9082/1/III, compus din 2 camere, bucătărie, de alimente, baie antreu, magazie, boxă pivniță, cu 63, 14 mp și părți indivize comune de 33, 69%, în favoarea pârâtei reclamantă reconvențional, ca bun propriu, cu titlu de drept "prin cumpărare și partaj".
Prin decizia civilă nr. 152 din 18 martie 2008 Tribunalului Cluja fost admis în parte apelul declarat de reclamantul AL împotriva sentinței civile nr. 5765 din 28.06.2007, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N, pe care a schimbat-o în parte, și în consecință:
S-a stabilit că Lotul nr. 1, atribuit în favoarea pârâtei reclamantă reconvențională are o valoare de 198.270 lei.
A fost obligată pârâta reclamantă reconvențională, ca în termen de 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, să achite reclamantului pârât reconvențional suma de 29.443 lei, reprezentând sultă ce-i revine acestuia corespunzător cotei de 15% din valoarea bunurilor comune, l calculul sultei ținându-se seama de valoarea lotului atribuit acestuia. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței. A fost obligată intimata să plătească în favoarea apelantului cheltuieli de judecată parțiale în apel în sumă de 679,80 lei. A fost obligată apelantul să plătească intimatei cheltuieli de judecată parțiale în apel în sumă de 1.000 lei. S-a dispus darea în debit a intimatei cu suma de 2.145 lei, reprezentând diferență taxă judiciară de timbru și timbru judiciar pentru fondul cauzei.
Pentru pronunța această decizie, tribunalul reținut că în urma unei analize exhaustive a declarațiilor martorilor audiați în cauză și după coroborarea acestor depoziții cu celelalte probe administrate, că prima instanța a stabilit corect situația de fapt cu privire la apartamentul dobândit de părți în timpul căsătoriei și a statuat în sensul că avansul a fost achitat de către intimată, că ratele pentru apartament au fost achitate în principal de către intimată, faptul că în vederea achitării ratelor aceasta a contractat împrumuturi de la diverse persoane fizice și juridice, împrumuturi dintre care unele încă nu au fost restituite integral. Contribuția foștilor soți a fost stabilită corect.
A fost înlăturată susținerea apelantului că pârâta nu beneficiat de venituri din muncă, deoarece fost angajată la societățile sale, și în aceste condiții, veniturile ar aparține apelantului, precum și susținerea că părinții intimatei, ar fi fost în imposibilitate de a-i acorda acesteia sumele de bani ce rezultă din probele administrate, deoarece erau angajați la societățile apelantului. Cu referire la veniturile realizate de către intimată apelantul face trimitere și la perioada în care intimata s-a aflat în concediu de maternitate. Susținerile apelantului sunt contrazise de probațiunea administrată în cauză. Înscrisurile din care rezultă calitatea acesteia de asociată la, de asociat unic la Export au fost depuse și în apel la dosarul cauzei.
În ceea ce privește valoarea de circulație a apartamentului, în apel s-a încuviințat efectuarea unei noi expertize pentru stabilirea valorii de circulație a acestuia și s-a stabilit că valoarea de circulație a imobilului este de 52.775 euro, echivalentul a 195.270 lei. Obiecțiunile apelantului la expertiza efectuată în apel nu fost încuviințate. Astfel, s-a contestat în cuprinsul obiecțiunilor metoda comparativă utilizată de expert pentru determinarea valorii de circulație a apartamentului, dar pe de altă parte, s-a solicitat compararea cu un al apartament cumpărat în temeiul aceleiași Legii nr. 112/1995 și vândută ulterior. În ce privește obiecțiunile privitoare la corecțiile aplicate de expert raportat la situația de imobil revendicat în temeiul Legii nr. 10/2001 a apartamentului, Tribunalul a apreciat că și acestea sunt nefondate, în condițiile în care soarta contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu privire la acesta are legătură cu modul în care se va finaliza demersul fostului sau foștilor proprietari pentru revendicarea imobilului.
Referitor la criticile apelantului vizând posibilitatea partajării în natură a apartamentului, tribunalul a constatat că și acestea sunt nefondate. Ambele expertize tehnice judiciare au concluzionat că alcătuirea și suprafața apartamentului nu permit partajarea acestuia în natură, deoarece nu se pot crea două unități locative care să aibă dotările necesare. În ceea ce privește valoarea de circulație a apartamentului, în urma analizei coeficienților utilizați de cei trei experți, tribunalul a apreciat că metoda utilizată de expertul este de natură a conduce la stabilirii valorii reale de circulație a apartamentului și în consecință, valoarea astfel rezultată a fost avută în vedere la stabilirea sultei.
Cu referire la atribuirea imobilului în favoarea intimatei și lipsa unui termen pentru achitarea sultei, tribunalul a constatat că sunt nefondate criticile apelantului. Astfel, prima instanță a stabilit un asemenea termen în dispozitivul hotărârii și în mod, corespunzător, termenul a fost stabilit și de instanța de apel.
Referitor la criticile apelantului cu privire la nerespectarea dispozițiilor procedurale prevăzute de art. 673 și urm. pr.civ. din materia partajului, în special cele care reglementează atribuirea provizorie, tribunalul a constatat că sunt nefondate, întrucât a fost admisă o cerere de ordonanță președințială prin care intimatei i s-a atribuit beneficiul locuinței până la soluționarea partajului.
Astfel, în temeiul art. 296.pr.civ. tribunalul a admis apelul declarat de reclamantul Al împotriva sentinței civile nr. 5765 din 28.06.2007, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N, care fost schimbată în parte, în ceea ce privește sulta pe care pârâta o datorează reclamantului.
În baza art. 274.pr.civ. intimata a fost obligată să plătească în favoarea apelantului cheltuieli de judecată parțiale în apel în sumă de 679,80 lei, reprezentând cota de parte din onorariul expertului, având în vedere obiectul cauzei.
Față de împrejurarea că apelul a fost admis în parte, doar în limitele arătate, în baza aceluiași text legal, apelantul a fost obligat să plătească intimatei cheltuieli de judecată parțiale în apel în sumă de 1.000 lei, reprezentând onorar avocațial.
Pentru diferența de taxă judiciară de timbru neachitată pentru fondul cauzei, de 2.145 lei, în temeiul art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, s-a dispus darea în debit a intimatei .
Împotriva acestei decizii formulat recurs în termen legal reclamantul Al, și solicitat casarea deciziei civile nr.152/A/2008, modificarea deciziei recurate în temeiul art.304 pct.2-6-7,8-9 și art.304 alin.10, art.312 alin.4 Pr.Civ. în sensul admiterii în totalitate apelului declarat de reclamant. În subsidiar, s-a solicitat casarea deciziei pronunțate în apel în temeiul art.304 pct.6, 7 și 8, coroborat cu disp.art.119, art.112/1 pct.3, art.114/1 alin.2, art.77/1 pct.1, art.81 Pr.Civ. în sensul anulării cererii reconvenționale promovate de către pârâtă, cu consecința admiterii în totalitate apelului declarat, cu cheltuieli de judecată.
În motivul I de recurs reclamantul a reținut că în mod nelegal i-a fost stabilită cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune, deoarece nu s-a avut în vedere contextul general în care au fost dobândite bunurile. Pârâta nu a dovedit de unde a avut sumele de bani necesare achitării prețului apartamentului, având în vedere faptul că în acea perioadă au avut și doi copii, iar veniturile acesteia au fost restrânse la ajutorul maternal.
Reclamantul a apreciat ca hilară declarația martorului, potrivit căreia, a împrumutat-o pe pârâtă, în condițiile în care, reclamantul nu a avut cunoștință de aceste împrumuturi în calitate de cap al familiei. Se mai arată că instanța de apel nu a luat în considerare că aceste împrumuturi au fost dovedite doar în momentul partajului pentru da legalitate declarațiilor fostei soții cu privire la veniturile din care susține că ar fi plătit ratele la apartamentul dobândit.
Reclamantul invocat faptul că întreținut întreaga familie, soția, copiii, precum și socrii, și el a dat banii necesari pentru plata apartamentului. împrumuturi invocate de pârâtă au fost făcute de la persoane din anturajul apropiat al acesteia, și care nu au disponibilități financiare.
Recurentul a apreciat că, solicitarea pârâtei de a se constata cota de contribuție de 90% la dobândirea bunurilor comune deoarece recurentul nu participat la achiziționarea imobilului, este hilară, în condițiile în care acesta și-a început activitatea comercială din 1991 și a încercat să dezvolte afacerile pe care le-a pornit, neexistând nici un moment dorința de a reveni în Siria, datorită climatului politic al țării.
Recurentul criticat expertizele efectuate în cauză, apreciind că valoarea de circulație imobilului este mult mai mare, fapt rezultat din polița de asigurare a imobilului, acesta fiind evaluat la 98.000 Euro.
S- invocat prioritatea partajului în natură pentru asigurarea egalității în drepturi coindivizarilor, și în cazul de față, nu s- făcut dovada imposibilității partajării în natură decât printr-o expertiză vădit subiectivă și favorabilă pârâtei. Prin urmare, atribuirea apartamentului în favoarea pârâtei este nemotivat și nejustificat, mai mult, nu s-a respectat regula atribuirii provizorie a bunului unuia dintre coproprietari cu stabilirea unui termen în care acesta era obligat să depună sulta în favoarea celuilalt.
Recurentul invocat faptul că instanța de apel nu s- pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate care era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Instanța de apel nu a luat în considerare obiecțiunile formulate de reclamant, potrivit cărora valoarea imobilului a fost diminuată cu 30% și aceasta constituie motiv întemeiat pentru casarea hotărârii, deoarece dovada administrată ar fi fost hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Recurentul apreciază netemeinică proba expertizei cu privire la imposibilitatea partajării în natură apartamentului, întrucât aceasta a fost efectuată de un expert evaluator și nu un expert constructor.
Recurentul apreciază că pârâta nu are posibilități materiale pentru a plăti sulta ce i s-ar cuveni, deoarece acesta mai are de recuperat prin societatea pe care o administrează un debit ce depășește 25.000 lei, care face obiectul dosarului nr- al Tribunalului Comercial în care a solicitat declanșarea procedurii falimentului societății administrate de pârâtă.
Cu privire motivul II de recurs reclamantul solicitat în subsidiar, casarea deciziei civile pronunțate în apel și admiterea în totalitate apelului, cu consecința respingerii cererii reconvenționale, arătănd că cererea reconvențională a fost nelegal admisă. Cererea reconvențională formulată de pârâtă a fost în mod greșit admisă, deoarece aceasta nu a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 3376,5 lei, sumă care i-a fost pusă în vedere în data de 19.10.2006. Soluția dării în debit în apel pentru taxa judiciară de timbru care o avea de achitat la fondul cauzei, este făcută cu greșita aplicare legii, deoarece cererea reconvențională trebuia anulată ca netimbrată.
Potrivit art.76 Pr.Civ. cererea de asistență judiciară trebuia formulată în scris și neîndeplinirea acestei condiții converg în sensul că instanța a dat mai mult decât s-a cerut. Este netemeinică și nelegală darea în debit intimatei de către Tribunalul Cluj, deoarece potrivit art.80 Pr.Civ. doar cererea de asistență judiciară admisă naște prin dispozitivul sentinței sau deciziei titlu executoriu în favoarea Statului Român.
Recurentul a apreciat că atâta timp cât instanța de apel s-a pronunțat asupra unei cereri de asistență judiciară, neformulată potrivit dispozițiilor legale, motivele pe care se sprijină hotărârea sunt străine de natura pricinii și au o motivație contradictorie.
Prin urmare, recurentul a apreciat că instanța de fond s- pronunțat asupra cererii reclamantului sub aspectul condițiilor de formă și fond, dar nu s-a pronunțat asupra îndeplinirii condițiilor de formă și fond cererii reconvenționale și în consecință instanța de fond a admis-o în mod greșit, iar instanța de apel a admis în mod greșit un apel parțial.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefundat, cu cheltuieli de judecată. Intimata a arătat că motivele de recurs nu se pot încadra în vreuna din situațiile de nelegalitate prev.de art.304 pct.2-5 sau ale art.304 pct.6,7,8 și 9. În ce privește motivul II de recurs, taxa de timbru aferentă cererii reconvenționale, intimata apreciază că instanța de apel aplicat corect disp.art.20 alin.5 din Legea 246/1997 și intimata a fost dată în debit cu un rest de taxă de timbru pentru fond.
Analizând decizia pronunțată în apel raportat la motivele de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Reclamantul beneficiat de asistență juridică calificată la redactarea recursului declarat în prezentul dosar. Cu toate acestea, solicitat casarea deciziei pronunțate în apel în temeiul art.304 alin.2-6-7, 8-9, art.304 alin.10 și 312 alin.4 Pr.Civ. precum și casarea deciziei invocând ca temei de drept art.304 alin.6,7 și 8.Pr.Civ.
Este de remarcat că se poate dispune casarea unei hotărâri pronunțate în apel dacă au fost încălcate prev. art.304 pct. 1-5 și se poate dispune modificarea hotărârii pronunțate în apel dacă au fost încălcate prev.art. 304 pct.6-9.Pr.Civ. În mod incorect s-a solicitat casarea deciziei, invocându-se motive care unele atrag casarea hotărârii, iar altele majoritare, modificarea hotărârii pronunțate în apel. În plus, reclamantul invocă disp.art.304 pct.10 Pr.Civ. deși această dispoziție legală a fost abrogată prin art.I pct.111/1 din OUG nr.138/2000 și în prezent nu mai este posibilă analizarea hotărârii pronunțate în apel sub aspectul temeiniciei acesteia, recursul devenind cale extraordinară de atac. Din această perspectivă criticile invocate în recurs pot să vizeze numai nelegalitatea hotărârii pronunțate în apel pentru situațiile prevăzut expres în art.304 pct.1-9.Pr.Civ. nu și netemeinicia acesteia.
Așadar, în motivul I recurs, reclamantul a formulat critici care vizează în principal netemeinicia hotărârii pronunțate în apel. În mod corect instanța de fond și de apel au stabilit starea de fapt, analizând și coroborând probele administrate în prezenta cauză. Este reiterată de reclamant, teza potrivit căreia, pârâta a fost angajată la societățile la care recurentul era administrator sau ambii soți au fost administratori și din această perspectivă, veniturile trebuie considerate a fi comune soților și nu venituri proprii. S- invocat faptul că în acea perioadă soții au avut doi copii, iar veniturile pârâtei au fost restrânse la indemnizația de maternitate, iar părinții pârâtei au fost angajați la societățile comerciale ale reclamantului, beneficiind de drepturi ce decurg din raporturile de muncă.
Concluzionând, curtea constată că prin teza formulată, reclamantul reiterează instanței împrejurarea că atât veniturile pârâtei, cât și veniturile părinților acesteia sunt veniturile reclamantului, deoarece societățile la care au fost angajați pârâta și părinții acesteia aparțineau reclamantului. Această teză nu poate fi primită, deoarece chiar dacă societatea comercială a aparținut reclamantului, acesta a avut calitate de angajator, iar pârâta și părinții acesteia în calitate de angajați au beneficiat de salariu, specific raporturilor de muncă stabilite în cadrul contractelor de muncă încheiate. Însă, din această împrejurare rezultă faptul că părinții pârâtei, care aveau calitatea de pensionari, cumulau cu pensia și salariul obținut în calitate de angajați la firma reclamantului, astfel încât susținerea că aceștia nu ar fi putut-o ajuta pe pârâtă material este infirmată.
Nu s- contestat faptul că veniturile salariale ale pârâtei au fost bunuri comune ale soților, însă ceea ce s- contestat de către pârâtă fost cota de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune. Din probațiunea administrată a rezultat clar împrejurarea că, pârâta este cea care plătit avansul și ratele la contractul de împrumut încheiat pentru dobândirea apartamentului, rezultată din depozițiile martorilor, care au fost coroborate cu înscrisurile depuse - contractele de împrumut contractate în perioada 1995 - 2005 de către pârâtă la de Credit și BRD. În plus, din sentința de divorț rezultă că, recurentul manifesta dezinteres față de familie și contribuia sporadic la cheltuielile comune, după nașterea celei de-a doua fetițe în 1996. Prin urmare, se constată că în mod corect a fost stabilită contribuția majoritară a pârâtei la dobândirea bunurilor comune de către instanța de fond.
Afirmația recurentului că întreținut întreaga familie și socrii, este nedovedită și vine în contradicție cu probele administrate în prezenta cauză. Susținerea recurentului că a desfășurat activități comerciale din 1991 și acestea justifică o cotă de contribuție mai mare la dobândirea masei bunurilor comune, este fără suport probator, în condițiile în care, în recurs fost depus bilanțul societății SC SRL, din care a rezultat că această societate înregistrează pierderi și nu beneficii, care ar putea justifica o situație materială bună recurentului.
Este nefondată critica formulată de recurent cu privire la valoarea de circulație imobilului, respectiv că ar fi mai mare decât cea statuată în expertizele efectuate, întrucât evaluarea imobilului s-a făcut de către un specialist în materie, care a avut în vedere criteriile legale pentru stabilirea valorii de circulație imobilului. Instanța de apel a respins obiecțiunile formulate de recurent, însă menționat motivele pentru care au fost respinse. Recurentul a apreciat că nepronunțarea instanței de apel asupra obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză echivalează cu nepronunțarea unui mijloc de apărare sau dovezi administrate hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, însă acest motiv de recurs este și inadmisibil, întrucât art.304 pct.10 Pr.Civ. fost abrogat.
Este real că la partajarea bunurilor imobile se dispune atribuirea în natură a bunurilor în favoarea coindivizarilor dacă există mai multe bunuri care să permită împărțirea acestora, sau dacă există un singur bun imobil, acesta poate fi partajat în natură dacă este posibil acest lucru.
În cazul de față, părțile își împart un apartament compus din 2 camere, bucătărie, de alimente, baie, antreu, magazie, cu suprafață utilă de 63,14 mp. În două expertize experții evaluatori care sunt experți constructori și au și competență pe evaluare, au constatat că acest imobil nu poate fi partajat în natură, deoarece nu pot fi create două unități locative care să aibă în dotare condițiile minimale necesare pentru putea locui, baie, wc.
Nu era necesar ca această împrejurare, să fie stabilită printr-o expertiză în condițiile în care, imobilul în litigiu este un apartament situat într-un condominiu, are o singură baie și este de necontestat că nu pot fi modificate instalațiile sanitare, astfel încât să mai poți crea o baie. În plus, apartamentul este nedecomandat, ceea ce face și din acest motiv imposibilă partajarea în natură.
Prin urmare, nici acest motiv de recurs nu poate fi primit de curte. În mod legal instanța a dispus atribuirea în natură în favoarea pârâtei a apartamentului, fără atribuirea provizorie a acestuia, întrucât disp.art.673/10 alin.4 Pr.Civ. permit aceasta. Atribuirea loturilor fost făcută cu respectarea disp.art.673/9 Pr.Civ. instanța ținând seama de mărimea cotei ce i se cuvine pârâtei, precum și de faptul că acesteia i-au fost încredințați copiii rezultați din căsătorie.
Împrejurarea că pârâta nu are posibilități materiale de a-i plăti sulta este o simplă speculație care nu poate fi primită, reclamantul putând uza de drepturile ce-i revin creditorului pentru recuperarea sumei datorate cu titlu de sultă.
Este nefondat și motivul II de recurs invocat de reclamant, întrucât tribunalul a aplicat corect dispozițiile legale în materie incidente, în situația în care nu a fost timbrată o cerere, iar instanța s- pronunțat asupra fondului cererii. Potrivit disp.art. 20 alin.5 din Legea nr.146/1997, în situația în care instanța judecătorească investită cu soluționarea unei căi de atac constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea la plata taxelor judiciare de timbru aferente. În prezenta speță, în mod corect a dispus instanța de apel obligarea pârâtei la plata diferenței de taxă judiciară de 2145 lei, care nu a fost achitată de aceasta, chiar dacă instanța de fond pus în vedere această împrejurare.
Deși recurentul invocă disp. art.75 și 76, 80.Pr.Civ. care ar reglementa asistența judiciară, curtea constată că nu s-a formulat o cerere de scutire sau eșalonarea taxei judiciare de timbru, astfel încât este nefondată critica recurentului potrivit căreia instanța de apel a dat mai mult decât s-a cerut.
Instanța de apel în baza rolului activ constatat că cererea reconvențională nu a fost legal timbrată și a dispus darea în debit acesteia, împrejurare permisă de disp.art.20 alin.5 din Legea nr.146/1997.
Împrejurarea potrivit căreia, cererea reconvențională trebuie anulată ca insuficient timbrată nu a fost invocată ca motiv de apel, a fost invocată doar în recurs "omisso medio". Recursul este o cale de atac subsecventă,în sensul că nu se pot formula critici direct în recurs, dacă nu au fost adresate instanței de apel.
Curtea constată că recursul formulat de reclamant este parțial inadmisibil și parțial nefondat, pentru considerentele mai sus reținute, motiv pentru care, în temeiul art.312 Pr.Civ. îl va respinge.
În temeiul art.274 Pr.Civ. reclamantul recurent va fi obligat să-i plătească intimatei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul AL împotriva deciziei civile nr.152/A din 18 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - - -
GREFIER
Red. dact.GC
2 ex/04.11.2008
Jud.apel:,
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Alina Rodina, Antoaneta
| ← Divort. Decizia 1493/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Divort. Decizia 657/2009. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
