Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 465/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 465
Ședința publică din 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
JUDECĂTOR 3: Claudia Rohnean
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 674/A/17.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Civilă în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru reclamanta recurentă, av. și pentru pârâtul intimat, av.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanții părților arată că nu a fost posibilă soluționarea litigiului pe cale amiabilă și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate, cu consecința admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată, arătând că terenul obținut în baza Legii nr. 18/1991 este bun comun, dat în considerarea existenței unei familii.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului, menținerea deciziei civile recurate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, arătând că terenul a fost obținut înainte de încheierea căsătoriei ca urmare a formulării unei cereri de constituire a dreptului de proprietate, acesta fiind bun propriu, nu comun.
R E A,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 674/17.10.2008, Tribunalul Timiș - Secția civilă a respins apelul declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr. 1322/5.02.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara și a obligat-o pe aceasta la 3000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că prin sentința civilă nr. 1322/05.02.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoaraa fost respinsă acțiunea civilă prin care reclamanta - a solicitat în contradictoriu cu pârâtul să se constate că sub durata căsătoriei cu acesta au dobândit împreună, în cote egale, terenul arabil în suprafață de 4000 mp, situat pe teritoriul comunei, în baza Titlului de proprietate cu nr. 22950/43/05.12.1994, să se dispună sistarea stării de codevălmășie prin atribuirea către reclamantă a întregului imobil, cu obligarea la plata unei sulte către pârât și intabularea dreptului de proprietate în CF.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 7995/23.09.2004 pronuntata in dosar nr.6167/2004, definitiva si irevocabila la 17.11.2004 s-a desfacut casatoria incheiata intre parti la data de 16.05.1992, reclamanta reluand numele purtat anterior casatoriei, minora nascuta sub durata casatoriei fiind incredintata spre crestere si educare mamei cu obligarea tatalui-parat la plata unei contributii de intretinere in cota de parte din venitul minim garantat incepand cu data introducerii actiunii si pana la majoratul minorei.
In actiunea introductiva de instanta, reclamanta afirma ca prin titlul de propriertate cu nr.22950/43/05.12.1994 s-a constituit in timpul casatoriei dreptul de proprietate asupra suprafetei de 4000 mp teren pe raza localitatii, ca pe titlu a fost trecut doar paratul, insa constituirea dreptului de proprietate s-a facut in favoarea familiei, ca bun comun si ca paratul in calitatea sa de cap de familie a fost inscris pe acest act, constituirea realizandu-se si in considerarea domiciliului comun al partilor care era in acea perioada in,- in casa parintilor reclamantei.
Aceste sustineri sunt infirmate insa de imprejurarea ca in adeverinta de punere in posesie pentru terenul in litigiu se consemneaza ca "stabilirea dreptului de proprietate s-a facut in data de 7.11.1991, iar titlul de proprietate s-a eliberat la data de 5.12.1994". Este de observat ca la data de 7.11.1991, partile nu erau casatorite, casatoria incheindu-se la 16.05.1992, iar in incheierea de sedinta din 12.06.2007, reclamanta a solicitat incuviintarea probei testimoniale pentru a dovedi imprejurarea ca in perioada in care s-a realizat punerea in posesie partile traiau in concubinaj. In legatura cu acest aspect martora care locuieste in localitatea Veche,-, a copilarit cu reclamanta si il cunoaste si pe parat. Partile traiau in concubinaj din anul 1990 si s-au casatorit in anul 1992. Din anul 1990, partile au locuit in,-; si dupa incheierea casatoriei, partile au locuit la aceasta adresa pana in anul 2000 cand paratul a plecat din tara. Paratul a lucrat la Primaria din comuna avand functia de casier. Martora crede ca prin anul 1991 partile au primit de la Primarie un teren in considerarea faptului ca constituiau un cuplu. Acest teren a fost exploatat de familia (mama reclamantei) care a platit si impozitul pentru acest teren. La s-au acordat suprafete de teren la mai multe cupluri in perioada in care au primit si partile. Martora merge si in prezent in casa reclamantei, lucreaza la aceasta. Imobilul de pe strada F este al parintilor reclamantei; terenul din litigiu este amplasat in spatele cimitirului din si are o suprafata de 40 de ari.
Martorul - o cunoaste pe reclamanta de cel putin 20 de ani, pe parat din anul 1988 si locuieste in. Partile s-au cunoscut in anul 1989 si au inceput o relatie de concubinaj in anul 1990, iar in 1992 s-au casatorit. Din cate cunoaste martorul, paratul a locuit la reclamanta inainte si dupa casatorie si si-a facut si domiciliul acolo. In considerarea faptului ca erau casatoriti, prin anii 1992-1993, partile au primit o suprafata de teren de 40 de ari pe care sa o lucreze. Martorul arata ca si el a facut cerere pentru atribuirea unei suprafete de teren, dar nu a primit pentru ca nu era casatorit. Terenul este situat in spatele cimitirului in comuna. Martorul stie ca acest teren a fost exploatat de parintii reclamantei care au platit si impozitul. De cand martorul il cunoaste pe parat stie ca acesta a lucrat la CAP ca agent veterinar, dupa aceea a lucrat la Primarie ca si casier. In perioada cand partile au dobandit terenul, reclamanta lucra la Alimentara.
Martora cunoaste partile, pe reclamanta dintotdeauna, iar pe parat dinainte de anul 1990. Partile au trait in concubinaj dinainte de anul 1990 pana in anul 1992 cand a avut loc nunta. Terenul din litigiu se afla la capatul gradinii martorei si a fost dobandit in anul 1990 cand statul i-a improprietarit pe cei care nu au avut pamant cu cate 40 de ari. In anul 1990, partile erau concubini si locuiau impreuna pe- in. Martora locuieste pe-. Terenul a fost exploatat de familia, adica parintii reclamantei, acestia platind taxele si impozitele aferente terenului; inainte de a pleca in strainatate paratul a lucrat ca tehnician veterinar, iar inainte de 1990 lucrat la Primarie si ulterior acestui an a lucrat tot la Primarie. Partile au trait in concubinaj din anul 1989 pana in anul 1992, mai precis sfarsitul anului 1989.
Faptul ca terenul din litigiu a fost si este exploatat de parintii reclamantei, care platesc taxele si impozitele aferente sunt dovedite cu inscrisurile existente la filele 10-12 dosar.
In sustinerea pozitiei sale procesuale paratul a solicitat audierea martorului si -.
Martorul este nepotul paratului, iar pe reclamanta o cunoaste din anul 1992 perioada in care paratul lucra la Primarie. Partile s-au cunoscut cu doua luni inainte de nunta. Si înainte de casatorie paratul a lucrat o perioada la CAP, iar dupa aceea a fost transferat la Primaria.
Martorul il cunoaste pe parat din anul 1987; a fost angajat la Fostul Consiliu Popular din in calitate de agent fiscal, paratul fiind angajat la fostul CAP ca si tehnician veterinar. Din aceeasi perioada o cunoaste si pe reclamanta pentru ca datorita profesiei, martorul se deplasa la persoane din localitate pentru colectarea taxelor si impozitelor. Parintii reclamantei plateau taxele si impozitele pentru casa de pe strada F din. In anul 1991 Dispensarul Veterinar din, de pe strada -, a fost dezafectat, a fost mutata aparatura in incinta Primariei si toti angajatii au fost mutati de asemenea in incinta primariei. Dupa aparitia Legii 18/1991 toti angajatii din primaria am formulat cereri pentru atribuirea unor suprafete de teren. Martorul a primit in aceeasi perioada ca si paratul o parcela de 4000 mp, intre parcela lui si cea din litigiu mai exista o parcela a unei alte persoane. Si paratul a primit o parcela de aceeasi suprafata si in anul 1992 au lucrat terenul impreuna.
In anul 1991 cand s-au atribuit aceste parcele de teren partile nu erau casatorite, iar martorul crede ca in anul 1992 partile au venit la el cu invitatie la nunta, invitatie unde el si sotia lui erau trecuti ca nasi, dar fara ca in prealabil sa poarte o discutie in acest sens; cu acea ocazie martorul le-a comunicat partilor ca nu poate sa dea curs propunerii lor astfel ca a participat la nunta lor doar in calitate de invitat. Martorul nu stie daca partile au trait in concubinaj inainte de casatorie, dar stie ca inainte de a se casatori paratul " a vorbit" cu mai multe fete, una dintre acestea a fost chiar colega cu ei, fiind bibliotecara. In primii doi ani dupa ce le-au fost atribuite parcelele, martorul a lucrat terenul impreuna cu paratul, iar langa ei o colega de serviciu avea parcela ei, la lucrarile agricole fiind ajutati de nepoti ai paratului. Ulterior, nici martorul si nici paratul nu au mai lucrat aceste parcele si la un moment dat paratul a spus ca terenul lui va fi lucrat de familia, adica parintii reclamantei. Martorul nu i-a vazut niciodata pe parintii reclamantei lucrand aceasta parcela, insa terenul era intotdeauna lucrat. In primii ani atat martorul cat si paratul au cultivat porumb, o perioada nu au fost lucrate terenurile dupa care, pe parcela paratului martorul a vazut ca era cultivat. Parcela din litigiu este situata in spatele cimitirului din pe 217; martorul stie ca paratul este plecat din tara de aproximativ 6-7 ani.
In consecinta, instanta de fond a retinut ca paratul a fost angajat al Primariei, anterior fiind angajat la fostul CAP, iar continuarea dreptului de proprietate s-a facut in acest caz in considerarea persoanei acestuia, a faptului ca a avut domiciliul in raza localitatii si nu detinea teren in proprietate, situatia de fata incadrandu-se in prevederile art.18 al.1 din Legea nr.18/1991 care arata: "membrilor cooperatori activi care nu au adus teren in agricola de productie sau au adus teren mai putin de 5000 mp, precum si celor care, neavand calitatea de cooperatori, au lucrat in orice mod ca angajati in ultimii trei ani in sau in asociatii cooperatiste, li se pot atribui in proprietate loturi din terenurile prevazute la art.18, daca sunt stabiliti sau urmeaza sa se stabileasca in localitate si nu detin teren in proprietate in alte localitati."
Raportat la disp.art.274, avand in vedere culpa procesuala a reclamantei aceasta a fost obligata la plata sumei de 2800 lei catre parat, reprezentand onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, solicitând schimbarea în tot, în sensul admiterii acțiunii.
În motivare reclamanta apelantă a învederat instanței că pârâtul a primit acest teren prin constituirea dreptului de proprietate și a fost validat pe anexa 12, terenul fiind atribuit în considerarea existenței unei familii chiar dacă pe numele copului de familie apare doar pârâtul așa cum prevede metodologia de completare a titlului de proprietate.
Mai susține reclamanta apelantă că prima instanță a fost în eroare în ce privește calitatea pârâtului de a fi fost angajat al CAP sau ca specialist în serviciile comunale, deși potrivit înscrisurilor din carnetul de muncă, pârâtul nu a lucrat niciodată la CAP, iar din 15.01.1991 până la 01.08.1992 a fost casier la primăria.
În drept au fost invocate prev. art. 36. fam și ale Legii 18/1991.
Pârâtul intimat prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului precizând că Legea nr. 18/1991 nu prevede nici o modalitate de împroprietărire pentru cei aflați în concubinaj și că în realitate, înainte de căsătoria cu reclamanta nu a existat nici o relație de concubinaj, ci doar o relație de prietenie strânsă.
În acest ciclu procesual a fost depus dosarul administrativ ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr-.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul a constatat că apelul este nefondat, pentru motivele ce vor fi expuse.
Este necontestat în cauză că părțile s-au căsătorit la data de 16.05.1992.
Potrivit adeverinței emisă de Primăria Comunei, stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu s-a făcut la data de 07.11.1991, iar titlul de proprietate a fost eliberat la 05.12.1994 ( fila 31 dosar fond), aspecte atestate și prin Hotărârea nr. 78/3/07.11.1991 emisă de Comisia Județeană de Fond Funciar și nr. 22950/43/05.12.1994.
Învestită prin cererea de față cu calificarea naturii juridice a acestui teren și subsecvent cu partajarea lui, prima instanță a constatat că acesta este bun propriu al pârâtului, fiind atribuit acestuia în condițiile art. 18 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 (devenit art. 19 după republicare).
Este adevărat că, din dosarul administrativ ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate cu privire la terenul în cauză rezultă că pârâtul a fost înscris pe lista anexă având nr. 12 și că potrivit art. 24 din HG 131/1995 pentru aprobarea Regulamentului privind atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, în această anexă se înscriu beneficiarii art. 20 din Legea nr. 18/1991 ( art. 21 după republicare), însă această împrejurare nu este de natură să modifice caracterul de bun propriu al terenului.
Aceasta pentru că deși art. 20 (devenit 21 după republicare) din Legea nr. 18/1991 se referă la "familiile cărora urmează să li se atribuie teren", în raport de data stabilirii dreptului de proprietate nu se poate considera că aceasta (familia) o include pe reclamantă, întrucât astfel cum s-a reținut căsătoria părților a survenit ulterior, iar relația de concubinaj neavând nici o reglementare legală nu se poate constitui în premisă pentru a profita de un beneficiu al legii creat pentru o categorie de persoane în cadrul căreia reclamanta nu se încadrează.
Referirile reclamantei la inexistența calității pârâtului de fost membru CAP sau de specialist angajat în serviciile publice comunale nu prezintă interes juridic în prezenta cauză întrucât obiectul acesteia nu vizează cercetarea valabilității actului de constituire a dreptului de proprietate asupra terenului, astfel că nu vor face nici obiectul analizei instanței.
Prin urmare indiferent de temeiul legal al constituirii dreptului de proprietate, chiar dacă nu-și găsesc aplicabilitatea art. 18 al. 1 din Legea nr. 18/1991 ( 19 după republicare) astfel cum a constatat prima instanță, ci art. 20 din aceeași lege ( 21 după republicare), acesta nu poate avea calitatea de bun comun întrucât momentul stabilirii dreptului de proprietate s-a situat anterior căsătoriei părților, astfel că terenul fiind bun propriu al pârâtului nu poate constitui nici obiect al partajului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamanta solicitând modificarea ei și a sentinței, și în consecință admiterea acțiunii.
Recursul a fost motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9. pr. civ. iar în fapt pe aceea că, în esență, instanțele au calificat greșit obiectul material al litigiului ca fiind un bun propriu al pârâtului iar nu bun comun cum ar fi fost corect.
În concret, s-a susținut că atribuirea terenului în proprietatea pârâtului a fost făcută în baza art. 20 (actual 19) al Legii nr. 18/1991 și a art. 24 din HG131/1991 pentru funcționarea Comisiilor de fond funciar, în considerarea "familiei" persoanelor care solicitau un astfel de drept iar nu în baza faptului că pârâtul fusese angajat la fostul - cum au reținut instanțele - ceea ce ar fi atras aplicarea art. 19 alin. 1 (fost 18 alin. 1) din Legea nr. 18/1991, ori, acest lucru nu a fost luat în considerare în cazul pârâtului atunci când i s-a atribuit terenul în litigiu.
S-a susținut că dacă reclamantei ca și persoană aflată doar în concubinaj cu pârâtul la momentul atribuirii terenului nu-i putea fi recunoscută calitatea de membru de familie - în sensul legii - nici pârâtului, ca persoană necăsătorită, nu-i putea fi reținută o asemenea calitate pentru a putea beneficia de aplicarea art. 20 (fost 19) a Legii nr. 18/1991, așa cum s-a procedat în fapt.
Totodată s-a menționat faptul că rezolvarea corectă a problemei juridice în dosar presupune interpretarea și aplicarea corectă și cu prioritate a dispozițiilor legilor fondului funciar și doar în mod subsidiar interpretarea unei probleme ce ține de dreptul familiei.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul pârât a solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat și obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, considerând că ambele instanțe anterioare au pronunțat hotărâri temeinice și legale.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 306 alin. 2. pr. civ., sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
Rezultă astfel că - așa cum au considerat și instanțele anterioare - clarificarea naturii bunului imobil solicitat a fi partajat presupune, pe de o parte, constatarea momentului în care s-a atribuit, iar pe de altă parte, caracterizarea corectă din punct de vedere juridic a relațiilor dintre părți la acel moment.
Este evident, referitor la acest din urmă aspect că părțile în proces s-au căsătorit la data de 16.05.1992 și deci că doar începând cu această dată ei au constituit o familie în sensul pe care dispozițiile legale îl conferă acesteia, perioada în care au fost raliate în concubinaj neputând beneficia de recunoașterea unei protecții legale similare.
Prin urmare, prezumția comunității de bunuri operează doar cu privire la bunurile dobândite de soți ulterior datei căsătoriei lor.
Terenul în discuție a trecut în proprietatea pârâtului prin constituirea dreptului de proprietate, anterior datei de 16.05.1992, respectiv la data de 7.11.1991 odată cu eliberarea adeverinței de punere în posesie, iar nu o dată cu emiterea la 5.12.1994 a titlului de proprietate care nu a fost menit decât să confirme o astfel de operațiune juridică deja efectuată.
Chiar dacă la momentul atribuirii terenului pârâtul a fost recunoscut ca beneficiar al legii potrivit art. 20 (fost 19) al Legii nr. 18/1991, în considerarea calității sale de familist, în mod cert această abordare nu putea considera relația de concubinaj cu reclamanta ca având o astfel de valoare, întrucât ar fi presupus ca un act administrativ să confere concubinajului efecte juridice pe care legiuitorul nu le recunoaște.
Indiferent de faptul că terenul a fost atribuit în realitate pârâtului în considerarea calității de angajat al fostului - astfel cum susține acesta - sau, în mod greșit, în considerarea viitorului său statut derivat din relația de concubinaj notoriu cu reclamanta - astfel cum susține aceasta -, ceea ce clarifică natura juridică a acestui bun este momentul la care a intrat în proprietatea pârâtului și care, fiind situat în afara căsătoriei, înlătură cu evidență prezumția de bun comun a acestui imobil.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază ca fiind temeinică și legală decizia civilă nr. 674/17.10.2008 a Tribunalului Timiș motiv pentru care, va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva acesteia de către reclamanta și în baza art. 274. pr. civ. o va obliga pe aceasta să plătească intimatului pârât suma de 2600 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, conform chitanței fiscale de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 674/A/17.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Civilă.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 2600 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 5 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 18.05.2009; Tehnored. 2 ex./26.05.2009
Instanța de apel:;; Prima instanță:
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Daniela Calai, Claudia Rohnean
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 1493/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
