Divort. Decizia 15/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 15/2010
Ședința publică de la 08 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif
JUDECĂTOR 3: Dana
Grefier
Pe rol pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta - împotriva deciziei civile nr. 225/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat reclamantul și avocat pentru pârâta, lipsă fiind aceasta.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că în prealabil, în cameră de consiliu și în prezența psihologului desemnat de DGASPC A, s-a procedat la ascultarea, minorului relatările acestuia fiind consemnate în proces verbal separat atașat la dosarul cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocata pârâtei a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei civile atacate în sensul încredințării minorului recurentei și menținerea în rest a dispozițiilor. Fără cheltuieli de judecată.
A precizat că trebuie avut în vedere ce este mai bine pentru minor, mama acestuia este capabilă să-l crească, să-l întrețină și în prezența acesteia minorul este un copil fericit și spune că vrea să crească alături de ea. A mai precizat că tatăl minorului urmează să plece la muncă în străinătate iar minorul iarăși va rămâne în grija unei mătuși paterne.
Reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă precizând că pe copil l-a crescut el, nu l-a bătut niciodată, iar mama copilului de 6 ani a plecat să muncească și în final și-a găsit un în străinătate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 587/2009, Judecătoria Hunedoaraa admis acțiunea reclamantului -, precum și cererea reconvențională a pârâtei - - și a declarat desfăcută din vina ambilor soți căsătoria încheiată de aceștia la 3.10.1997 și înregistrată la Primăria municipiului H sub nr. 454 din același an, dispunând totodată reluarea numelui avut de aceștia, anterior încheierii căsătoriei, încredințarea copilului minor rezultat din căsătorie -, născut la 05.08.1997 - la pârâtă, reclamantă-reconvențională, precum și obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere de 126 lei în favoarea minorului începând cu data înregistrării cererii și până la majoratul acestuia.
În considerentele hotărârii, pe baza probelor ce s-au administrat, instanța de fond a reținut culpa comună a soților în destrămarea relației de familie, în principal datorată faptului că pârâta a plecat să muncească în străinătate, iar după un timp soțul său nu a mai acceptat situația.
Instanța a apreciat că minorul rezultat din relațiile de căsătorie ale părților, atașat fiind de ambii părinți, trăiește o adevărată dramă, fiind traumatizat de divorțul lor și totodată puternic influențat de tată și sa în îngrijirea căreia se află, efectiv și că nu este un impediment faptul că mama sa are o relație de concubinaj în Italia, în urma căreia a rezultat un copil.
În fine, s-a apreciat că veniturile tatălui său nefiind certe întrucât lucrează în străinătate se impune stabilirea unei pensii de întreținere în favoarea minorului raportat la venitul minim al economiei naționale, instanța stabilind un cuantum lunar de 126 lei.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat apel, solicitând schimbarea acesteia sub aspectul încredințării minorului și respectiv a stabilirii obligației de întreținere.
A arătat că pârâta l-a lăsat pe minor în îngrijirea sa efectivă și timp de 4 ani între el și copil s-au statornicit relații puternice de atașament și că în prezent acesta locuiește cu sa paternă, el fiind nevoit să plece la lucru în străinătate pentru a obține banii necesari pentru partajul bunurilor comune și respectiv pentru despăgubirea pârâtei.
Prin decizia civilă nr. 225/A/2009, Tribunalul Hunedoara - secția civilă a admis ca fondat apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 587/2009 pronunțată de Judecătoria Hunedoara, pe care a modificat-o parțial, în sensul că a încredințat reclamantului spre creștere și educare pe minorul și a înlăturat obligația de plată a pensiei de întreținere stabilită în sarcina acestuia.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a unei pensii lunare de întreținere pentru minor reprezentând echivalentul a 300 euro începând cu data de 08.01.2008 și până la majoratul minorului.
A fost menținută în rest hotărârea atacată.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a reținut următoarele:
Minorul este născut la 05.08.1997 din relațiile de căsătorie ale părinților săi - și -.
Între părinții acestuia s-au ivit grave neînțelegeri care au dus la destrămarea relațiilor de căsătorie și, în final, la divorț.
Minorul în cauză se află de mai mulți ani în întreținerea tatălui său întrucât mama sa a ales să se stabilească în Italia, unde a dezvoltat relații de familie cu un alt.
Opinia minorului - exprimată atât în fața reprezentantului Colectivului de autoritate tutelară de pe lângă Primăria H cu ocazia realizării anchetei sociale ordonată de instanța de fond, cât și personal, în fața acesteia, în camera de consiliu - a fost aceea că vrea să rămână în întreținerea tatălui său, iar pentru perioada în care el se află în străinătate și-a exprimat dorința de a rămâne în îngrijirea mătușii paterne de care se simte atașat.
Ca urmare, în temeiul art. 296.pr.civ. și având în vedere, că, potrivit legii, instanța este ținută să aibă în vedere opțiunea minorului în toate asemenea cazuri și cum, nu există impedimente care să conducă la o soluție contrară acest tribunal a dispus ca prin admiterea apelului să fie modificată hotărârea instanței de fond sub aspectul încredințării minorului, la tatăl său.
Ca o consecință și obligația de întreținere a fost modificată, în sensul că debitorul acesteia a fost desemnată pârâta, reclamantă-reconvențională, care, raportat la veniturile sale va fi ținută să plătească lunar în favoarea minorului, până la majorat, echivalentul a 300 euro.
Împotriva deciziei civile nr. 225/A/2009 a Tribunalului Hunedoara - secția civilă a declarat recurs în termen pârâta solicitând modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului reclamantului.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că decizia pronunțată de instanța de apel este netemeinică întrucât se întemeiază pe un singur element - opinia minorului, fără a aprecia situația în ansamblul ei.
În fapt, în prezent minorul nu locuiește cu nici unul dintre părinți, întrucât și reclamantul este plecat în Italia iar recurenta pârâtă are cele mai bune condiții pentru a asigura creșterea copilului.
Luarea măsurii încredințării trebuie să fie în interesul superior al copilului, care nu poate fi decât cel de a fi crescut de către mama sa.
Examinând decizia civilă recurată prin prisma criticilor formulate, care se circumscriu cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, dar și din oficiu în limitele prevăzute de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul pârâtei este nefundat pentru considerentele ce vor urma:
Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului consacră, prin dispozițiile art. 2 principiul potrivit căruia interesul superior al copilului trebuie să prevaleze în toate măsurile și acțiunile referitoare la copil.
În același sens sunt prevederile art. 42 alin. 1 Codul Familiei, privitoare la încredințarea minorului unuia dintre părinți cu prilejul divorțului.
Interesul major al copilului se determină prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere cum sunt: vârsta copilului, conduita fiecărui părinte, situația materială, posibilitățile concrete de a se ocupa de copil, legăturile afective care s-au stabilit între părinți și copii și opinia acestuia din urmă.
Fără îndoială că opțiunea copiilor de a fi încredințați unuia dintre părinți nu poate fi nesocotită atunci când aceștia se află la vârsta la care pot aprecia corect interesul lor, însă trebuie analizată și avută în vedere, în raport de celelalte probe administrate.
În acest sens, prin dispozițiile art. 24 din Legea nr. 272/2004 este stabilit dreptul copilului de a fi ascultat în orice procedură judiciară precum și obligația autorității de a lua în considerare opiniile pe care le exprimă în raport cu vârsta și gradul de maturitate al copilului.
În speță, minorul a fost audiat de trei ori de către instanța de fond, ultima dată în prezența mamei sale, dar și de către instanța de apel și în final de către C în prezența unui psiholog.
Constant minorul a arătat că dorește să fie încredințat tatălui de care este atașat și care l-a îngrijit de când mama sa a plecat în Italia în anul 2004.
Totodată minorul și-a justificat opțiunea prin aceea că mama l-a supus în trecut unor corecții fizice și, cel mai important, prin faptul că nu dorește să locuiască în Italia împreună cu mama sa și un alt, cu care aceasta întreține o relație de concubinaj din care a rezultat și un copil.
Din ansamblul probelor de la dosar rezultă că minorul a fost corespunzător îngrijit de către reclamant în ultimii 6 ani, că mediul în care acesta a crescut și a fost educat este corespunzător și că opinia exprimată de minorul în vârstă de 13 ani este matură și pe deplin justificată, fiind în acord cu dreptul său de a beneficia de stabilitatea mediului familial și social.
Toate aceste elemente constituie criterii care justifică opinia că interesul superior al copilului este în acest moment mai bine realizat prin încredințarea lui tatălui, așa cum în mod corect a reținut tribunalul.
Fără a nega atașamentul mamei față de copil, Curtea nu poate reține ca întemeiată susținerea acesteia conform căreia scoaterea minorului din mediul în care a crescut îi poate fi benefică.
Separat de aceasta, nu s-a făcut dovada că încredințarea copilului tatălui ar fi doar aparentă întrucât acesta nu se ocupă în mod direct de creșterea si educarea lui.
Pentru toate aceste considerente în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul dedus judecății urmează a fi respins ca nefondat.
În cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimat, motiv pentru care nu se vor acorda.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta împotriva Deciziei civile nr. 225/A din 24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția civilă.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 februarie 2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored. 2 ex/24.02.2010
apel,
fond
Președinte:Marius Aurel MotoleaJudecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif, Dana
| ← Divort. Decizia 31/2009. Curtea de Apel Alba Iulia | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1051/2008. Curtea de... → |
|---|
