Divort. Decizia 203/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 203/R/2010
Ședința publică din 29 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop
JUDECĂTORI: Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
- -
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 78 din 16 octombrie 2009 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamantul intimat, precum și pe Autoritatea Tutelară din cadrul CONSILIULUI LOCAL, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul intimat, asistat de avocat și pârâta recurentă, asistată de avocat, lipsă fiind reprezentantul Autorității Tutelare din cadrul Consiliului Local.
Recursul este introdus și motivat în termenul legal și a fost comunicat reclamantului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantului intimat, avocat depune la dosar împuternicire avocațială nr. 7/27.01.2010, iar reprezentantul pârâtei recurente, avocat depune la dosar împuternicire avocațială nr. 8/28.01.2010.
Reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar chitanța nr. -/29.01.2010, care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei astfel recursul fiind legal timbrat.
Curtea constată că la data de 28.01.2010, reprezentanta reclamantului intimat a trimis prin fax o întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea deciziei recurate ca fiind legală și temeinică.
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar întâmpinare în două exemplare.
La întrebarea instanței, dacă întâmpinarea depusă azi are același conținut ca și întâmpinarea trimisă prin fax, reprezentanta reclamantului intimat arată că întâmpinarea depusă azi are același conținut ca și întâmpinarea trimisă prin fax.
Curtea, din oficiu, invocă inadmisibilitatea acelor motive de recurs care se referă la netemeinicia hotărârii atacate întrucât dispozițiile de la pct. 10 și 11 din art. 304.pr.civ. au fost abrogate prin art.I, pct. 1111și 112 din OUG138/2000.
Reprezentanții părților arată că nu au de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra excepției invocate și asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente lasă la aprecizerea instanței soluționarea excepției invocate din oficiu de către instanță, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii pronunțate de către instanța de apel, în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii de divorț formulată de reclamantul, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate pe larg prin memoriul de recurs.
Instanța pune în vedere reprezentantului pârâtei recurente să se refere la motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 7 și 9 din art. 304.pr.civ. menționate în cererea de recurs.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că din toate probele administrate în cauză nu rezultă vreo culpă a pârâtei, însă rezultă faptul că reclamantul a plecat de la domiciliu conjugal, părăsind acest domiciliu și pe cei doi minori. De asemenea, arată că s-a invocat faptul că reclamantul intimat a suferit o intervenție chirurgicală, însă acest fapt este irelevant, deoarece reclamantul a fost operat în urmă cu 14 ani. Totodată, arată că decizia recurată este nelegală întrucât nu a fost motivată.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită admiterea excepției invocate din oficiu de către instanță și solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea deciziei recurate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar. Arată că instituția căsătoriei nu este o pedeapsă, iar instanța de apel a înțeles să analizeze toate probele din dosar și motivul pentru care s-a ajuns la promovarea acțiunii de divorț. Totodată, arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1055/3.03.2009, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Zalău, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la 18 iulie 1987, iar din căsătorie au rezultat doi copii, respectiv, minorul și, născut la data de 03.08.1988, în prezent major. Părțile s-au înțeles bine de-a lungul căsniciei, s-au ajutat și sprijinit reciproc la greu, s-au ocupat de creșterea și educarea copiilor, au contribuit atât financiar, cât și sufletește la bunul mers al relațiilor de familie. Cât timp pârâta a fost internată în spital cu mulți ani în urmă, reclamantul i-a fost alături trup și suflet. În urmă cu un an pârâta a aflat că reclamantul are o relație extraconjugală, relație recunoscută de acesta, iar în vara anului 2008 acesta a părăsit domiciliul conjugal și s-a mutat împreună cu acea femeie, neglijându-și familia și copii. Nici sărbătoarea Crăciunului n-a petrecut-o în sânul familiei. Pârâta este o bună gospodină, o mamă bună și o soție care, deși are cunoștință de această relație, ar putea trece peste acest impas și ar putea relua căsnicia fără nici un resentiment. Starea de fapt prezentată este confirmată de martorii audiați în cauză. În ceea ce privește declarațiile martorilor propuși de către reclamant, instanța nu va ține cont de acestea, întrucât martorul personal a recunoscut faptul că nu a fost niciodată în casa părților după ce reclamantul s-a însurat, astfel că nu a putut relata aspecte relevante din viața părților. La fel și martora, care a arătat că nu are legături personale cu părțile.
Instanța a constatat că motivele arătate mai sus dovedesc exclusiv culpa reclamantului în destrămarea căsniciei. Nu se poate reține culpa pârâtei. Potrivit principiului conform căruia nimeni nu poate invoca propria culpă în apărare ( nemo consentir propriam turpitudinem alegans) instanța constată că nu poate fi reținut nici un motiv temeinic imputabil pârâtei pentru a se justifica desfacerea căsătoriei. Din contră, tot pârâta este dispusă să treacă peste aventura reclamantului și să continue căsnicia. În lipsa culpei pârâtei, chiar dacă nu mai poate continua căsătoria, nu poate fi admisă acțiunea de divorț, nefiind îndeplinite dispozițiile art.38 al.1 Codul familiei
Prin decizia civilă nr.78 din 16 octombrie 2009 Tribunalului Sălaj, s-a admis apelul declarat de reclamantul, s-a desființat în întregime hotărârea atacată și rejudecând în fond cauza, s-a admis acțiunea reclamantului și s-a desfăcut căsătoria acestuia cu pârâta, încheiată la 18.07.1987, din vina ambilor soți.
Pârâta va reveni la numele avut anterior căsătoriei - acela de.
Minorul născut la 12.10.1994 a fost încredințat spre creștere și educare mamei.
Reclamantul a fost obligat la 150 lei pensie lunară de întreținere în favoarea minorului, începând cu 4.07.2008 și până la majoratul acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că din depozițiile martorilor reiese că deși relația lor de familie a decurs normal în cursul celor 22 de ani - de aproximativ un an și J - între ei există o stare permanentă de tensiune.
Reclamantul a invocat faptul că soția sa este extrem de geloasă și nu-i mai face menajul, iar pe de altă parte, reclamantul a intrat într-o relație extraconjugală și a părăsit domiciliul conjugal.
În aceste împrejurări este evident că ambele părți au vina lor în destrămarea căsătoriei.
Pe de altă parte, relația de familie presupune respect reciproc, afectivitate și încredere între parteneri. Or, în prezenta cauză acestea lipsesc și nici nu există încrederea că părțile sunt motivate să elimine barierele create între ei.
În aceste împrejurări instanța a apreciat că relația dintre părți este grav și iremediabil vătămată și nici nu mai poate continua.
In baza art.296 pr.civ. s-a admis apelul reclamantului și rejudecând, s-a admis acțiunea reclamantului, dispunându-se desfacerea căsătoriei părților, încheiată la data de 18.07.1987, din vina ambilor soți.
In baza art.42 fam. s-a încredințat minorul, născut la 12.10.1994 spre creștere și educare mamei, iar în temeiul art.40 fam. pârâta va reveni la numele avut anterior căsătoriei acela de.
Reclamantul a fost obligat să achite în favoarea minorului o pensie lunară de întreținere de 150 lei, începând cu data de 04.07.2008 și până la majoratul acestuia conform art.86 și art.94 fam.
Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs în termen legal, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii de divorț intentată de reclamantul.
În motivarea recursului pârâta a arătat că din probele administrate rezultă că gelozia pârâtei era justificată iar susținerea referitoare la faptul că pârâta nu-i mai făcea menajul reclamantului este nefondată din moment ce reclamantul a plecat de la domiciliul conjugal, de bună voie, pentru că are o relație cu o altă femeie.
Instanța de apel a preluat fragmente din declarația martorului, care la sfârșitul declarației, a recunoscut că nu a fost niciodată în locuința părților și nu o cunoaște pe pârâtă.
Din analiza declaraților martorilor, și, audiați a instanța de fond și în apel, rezultă culpa exclusivă a reclamantului în desfacerea căsătoriei, astfel încât nu se poate reține nici o culpă a pârâtei.
În consecință, divorțul nu se poate pronunța decât dacă instanța constată că motivele temeinice care fac imposibilă continuarea căsătoriei au fost provocate de soțul pârât nu și atunci când cauza dezbinării este imputabilă exclusiv soțului reclamant. Pârâta crede că relația dintre părți nu este iremediabil vătămată și are în vedere posibilitatea de a relua viața alături de reclamant.
În drept, se invocă prevederile art.304 pct.7 și pt.9 pr.civ.
Reclamantul intimat prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (13-14).
În susținerea poziției procesuale reclamantul intimat a arătat că din depozițiile martorilor a rezultat că între părți există o stare permanentă de tensiune întrucât pârâta este extrem de geloasă și nu îi mai face menajul iar reclamantul a părăsit domiciliul conjugal și a intrat într-o relație extraconjugală.
În mod corect instanța de apel a stabilit că ambele părți sunt vinovate de destrămarea căsătoriei care în prezent nu se mai bazează pe respect, afectivitate și încredere reciprocă între parteneri.
În consecință, hotărârea criticată este motivată și nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, nefiind incidente prevederile art.304 pct.7 pr.civ. și, de asemenea, nu a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, nefiind incidente prevederile art.304 pct.9 pr.civ.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Conform art.304 pct.7 pr.civ. modificarea sau casarea unor hotărâri, se poate cere, numai pentru motive de nelegalitate, atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Deși pârâta recurentă și-a întemeiat în drept recursul pe prevederile textului legal mai sus menționat, în dezvoltarea motivului de recurs nu a adus în mod concret nici o critică cu privire la împrejurarea că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau ar cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii astfel încât Curtea apreciază că acest motiv de recurs a fost invocat formal de către pârâtă.
Examinând hotărârea atacată, Curtea constată că aceasta cuprinde toate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de apel în pronunțarea soluției criticate cât și cele pentru care s-au înlăturat apărările formulate de pârâtă, conform prevederilor art.261 al.1 pct.5 pr.civ. astfel încât motivul de recurs mai sus menționat nu este întemeiat.
De asemenea, pârâta și-a întemeiat recursul și pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. conform cărora modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere, numai pentru motive de nelegalitate, atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În realitate, prin motivarea pe care se sprijină, recursul nu vizează motivul de nelegalitate prevăzut de textul legal mai sus menționat, ci se referă doar la aspectele de netemeinicie ale hotărârii recurate.
Din expunerea de motive a recursului rezultă că se supun atenției Curții chestiuni care privesc fondul pricinii referitoare la reaprecierea probelor testimoniale administrate în fața instanței de fond și a instanței de apel, aspecte care nu vizează nelegalitatea hotărârii, ci netemeinicia acesteia, practic pârâta recurentă solicitând reaprecierea probelor testimoniale de către instanța de recurs ceea ce este inadmisibil deoarece dispozițiile art.304 pct.10 și 11.pr.civ. au fost abrogate prin art.I pct.1111și pct.112 din OUG nr.138/2000.
Recursul este reglementat ca fiind o cale extraordinară de atac care nu are un caracter devolutiv astfel încât instanța de judecată astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat și reapreciindu-l, lucru care este firesc câtă vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speță, apelul.
Ori, câtă vreme cauza a fost supusă controlului judiciar cu caracter devolutiv de către instanța de apel, fiind analizată sub toate aspectele, recurenta nu mai poate beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, Curtea fiind chemată să examineze doar aspectele de nelegalitate ale hotărârii atacate.
Pe de altă parte, susținerea pârâtei recurente referitoare la faptul că din probele administrate în cauză a reieșit faptul că reclamantul și-a invocat culpa exclusivă în desfacerea căsătoriei nu poate fi primită deoarece conform art.617 alin.1 pr.civ. instanța poate să pronunțe divorțul împotriva ambilor soți, chiar atunci când numai unul dintre ei a făcut cerere, dacă din dovezile administrate reiese vina amândurora
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul declarat de pârâta, întrucât în speță nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.304 pct.7 și pct.9 pr.civ. și, în consecință, va menține decizia atacată ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr. 78 din 16 octombrie 2009 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
--- - --- - - -
GREFIER
-
RED./MB
02.02.2010/4 ex.
jud.fond:
jud.apel:
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
| ← Divort. Decizia 1510/2009. Curtea de Apel Cluj | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 64/2009. Curtea de... → |
|---|
