Divort. Decizia 1511/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
Complet II recurs
DECIZIA CIVILĂ NR. 1511/R/2009
Ședința publică din 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Felicia Toader JUDECĂTOR 2: Doina Măduța
JUDECĂTOR 3: Dana Cigan
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de pârâta, domiciliată în nr. 960, județul A în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în comuna, sat, nr.15, județul B împotriva deciziei civile nr. 157/A din 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor prin care s-a schimbat în parte sentința civilă nr. 562 din 2 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Salonta; având ca obiect: divorț.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
-avocat,în reprezentarea recurentei pârâte- personal- în baza împuternicirii avocațiale nr. 16 din 10 noiembrie 2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual;
-avocat,în reprezentarea intimatului reclamant - personal- în baza împuternicirii avocațiale nr. 107 din 26 octombrie 2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat; la dosar a parvenit prin Serviciul Registratură la data de 28 octombrie 2009, întâmpinare, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii cererii reclamantului prin care a solicitat obligarea recurentei la pensie de întreținere de la data introducerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată în apel.
În motivarea arată că pensia de întreținere la care a fost obligată recurenta pentru cei doi minori depășește din veniturile sale actuale.
Mai arată că recurenta are în întreținere încă un minor dintre cei trei copii ai părților și a contribuit sporadic cu bani, haine, dulciuri la întreținerea minorilor încredințați intimatului.
Reprezentantul intimatului, solicită în principal respingerea recursului ca inadmisibil, ( întrucât deși se atacă o sentința dată în divorț unde există calea de atac a apelului, partea atacată fiind doar cea referitoare la stabilirea pensiei de întreținere aspect rămas definitiv soluționat de către instanța de apel), în subsidiar ca nefondat, cu cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.562/02.09.2008 pronunțată de către Judecătoria Salontas -a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta și în consecință, a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți la data de 9 iulie 1993 în comuna și trecută în registrul stării civile sub nr.10, din culpa pârâtei, a încuviințat ca pârâta să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de, a dispus încredințarea minorilor, născută la data de 16.10.1995 și, născut la 14.04.2000 către reclamant, iar pe minorul născut la data de 29.09.1993 pârâtei, a obligat pârâta EL: la plata unei pensii de întreținere de 400 lei pe seama minorilor, născută la data de 16.10.1995 și, născut la 14.04.2000 începând cu data pronunțării hotărârii și până la majoratul acestora și s-a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această hotărâre primă instanță a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la 9.07.1993,au avut ultimul domiciliu comun în satul nr.14, județul B și din căsătoria lor au rezultat trei minori: născut la data de 29.09.1993, născută la data de 16.10.1995 și, născut la 14.04.2000.
Din întregul probatoriu audiat în cauză ( filele 37-39 ) rezultă că au existat certuri între părți sub durata conviețuirii, dar reclamantul nu era violent cu pârâta și o ajuta pe aceasta la treburile casnice. După separarea, produsă în luna august 2007,prin plecarea pârâtei, în fapt minorii rezultați din căsătorie au rămas în îngrijirea reclamantului; copii îngrijindu-se și bunica maternă care le face de mâncare. Pârâta a contribuit și ea la întreținerea minorilor, a trimis bani și dulciuri copiilor.
Anchetele sociale efectuate la domiciliile părților ( filele 18,19, 36, 40 ) concluzionează că atât reclamantul, cât și pârâtul au condiții pentru creșterea și educarea minorilor.
În ceea ce privește tranzacția,art.1704 civil prevede că aceasta este un contract prin care părțile termină un proces început sau preîntâmpină un proces ce poate să se nască, instanța apreciază că este inadmisibilă în cadrul procesului de divorț, dar va ține seama de precizările făcute verbal în ședința de judecată referitoare la încredințarea minorilor, stabilirea pensiei de întreținere,în cuantumul oferit și acceptat precum și programul de vizitare al minorilor.
Prin urmare instanța constatând, pe baza probelor administrate în cauză, că raporturile de familie sunt grav și iremediabil vătămate, împăcarea părților nu mai este posibilă, în temeiul art.37 alin.2, art.40, art.42, 86,94.fam,art. 607,612, 616.pr.civilă a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta și în consecință a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți la data de 9 iulie 1993 în comuna și trecută în registrul stării civile sub nr.10, din culpa pârâtei; a încuviințat ca pârâta să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de; a încredințat minorii, născută la data de 16.10.1995 și, născut la 14.04.2000 către reclamant, iar pe minorul născut la data de 29.09.1993 pârâtei; a obligat pârâta la plata unei pensii de întreținere de 400 lei pe seama minorilor, născută la data de 16.10.1995 și, născut la 14.04.2000 începând cu data pronunțării hotărârii și până la majoratul acestora; a respins cererea reconvențională ca nesusținută;constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea acestuia modificarea deciziei recurate în sensul respingerii cererii reclamantului, prin care a solicitat obligarea acesteia la pensie de întreținere de la data introducerii acțiunii.
Arată recurenta în dezvoltarea motivelor de recurs faptul că a contribuit la întreținerea minorilor de la data introducerii acțiunii, aspect ce rezultă din declarațiile martorilor și.
Mai arată că, pensia de întreținere care a fost obligată pentru cei doi minori depășește din veniturile sale actuale.
Consideră recurenta astfel că pensia de întreținere, nu poate fi datorată decât de la pronunțarea hotărârii.
Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefundat cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Arată intimatul co recursul aceste inadmisibil întrucât deși se atacă o sentință dată în divorț, unde există și calea de atac a apelului, partea atacată fiind doar cea cu privire la pensia de întreținere, aspect rămas definitiv soluționat la tribunal.
Pe de altă parte, potrivit art.304 pr.civ. modificarea ori casarea unei hotărâri nu se poate face numai pentru motive de nelegalitate, în cauză nefiind incidente niciuna din prevederile de la pct.1-9.
În privința datei de la care se acordă pensia, arată că aceasta este data cererii. Subliniază totodată faptul că susținerile recurentei sunt nereale, ea neprestând întreținere zi de zi, atunci când au avut nevoie copiii, ci eventual sporadic, cu caracter.
Analizând recursul formulat prin prisma criticilor invocate, instanța constată că acesta este nefondat urmare a considerentelor ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Recurenta critică în primul rând prin motivele de recurs dispoziția privind cuantumul pensiei de întreținere la care a fost obligată de prima instanță în favoarea celor doi minori încredințați intimatului.
Aceste aspecte nu pot fi puse însă în discuție direct în calea de atac a recursului, de vreme ce recurenta nu a apelat hotărârea primei instanțe, apelul fiind declarat doar de către reclamantul, sub aspectul datei de la care urmează a se acorda pensia de întreținere.
A primi aceste critici direct în recurs ar însemna că recursul poarte fi exercitatomisso medio,trecând peste calea de atac a apelului, ceea ce evident nu poate fi permis.
Cât privește data de la care recurenta a fost obligată a le presta copiilor întreținere, corect s-a dispus ca pensia să fie plătită începând cu data introducerii acțiunii de divorț, în condițiile în care părinții erau separați în fapt încă de la acea dată, iar minorii au rămas în grija tatălui.
Împrejurarea că reclamanta a contribuit sporadic cu bani, haine și dulciuri la întreținerea minorilor nu este de natură a schimba datele problemei din moment ce obligația de întreținere are un caracter succesiv, iar când aceasta constă într-o sumă de bani se execută lunar.
În cauză nu s-a făcut dovada executării lunare a obligației stabilite de prima instanță, în cuantumul fixat, aspect față de care și aceasta din urmă critică va fi înlăturată.
Apărarea intimatului, invocată în întâmpinare cu privire la inadmisibilitatea căii de atac nu poate fi primită, eronat apreciind acesta că, întrucât partea atacată din hotărâre este cea referitoare la pensia de întreținere, calea de atac ar trebui să fie recursul.
În acest sens este de subliniat, că potrivit principiului unicității, hotărârea judecătorească este supusă aceleași căide atac, pentru toate capetele de cerere, care se judecă împreună și nu la căi de atac diferite, în fucție de calea de atac prevăzută pentru fiecare capăt de cerere, în situația în care acestea ar fi judecate separat.
Față de cele ce preced neputându-se reține nici un motiv de casare din cele prevăzute de art.309 Cod procedură Civilă, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură Civilă va fi respins recursul ca nefundat, menținând ca legală și temeinică hotărârea recurată.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor art.274 recurenta va fi obligată la 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului, sumă de reprezintă onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă, domiciliată în nr. 960, județul A în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în comuna, sat, nr.15, județul B împotriva deciziei civile nr. 157/A din 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
OBLIGĂ partea recurentă să plătească părții intimate suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
judecător fond:
judecători apel: - / a
redactat: judecător - 04 decembrie 2009
dactilografiat: 04 decembrie 2009
4 exemplare
2 comunicări:
1. recurenta pârâtă, domiciliată în nr. 960, județul A
2. intimatul reclamant, domiciliat în comuna, sat, nr.15, județul B, azi, 07 decembrie 2009
Președinte:Felicia ToaderJudecători:Felicia Toader, Doina Măduța, Dana Cigan
| ← Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 3/2010. Curtea... | Plasament. Decizia 1352/2009. Curtea de Apel Pitesti → |
|---|
