Plasament. Decizia 1352/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI CIVILĂ NR. 1352/R-MF
Ședința publică din 08 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim judecător
JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat
prin procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, împotriva sentinței civile nr.654/ din 19 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit: recurenta-reclamantă Direcția General de Asistență Socială și Protecția Copilului V și intimații-pârâți, ). ), și.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta-reclamantă a solicitat judecarea în lipsă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea - Secția civilă, Complet Specializat pentru Minori și Familie sub nr-, reclamanta DGASPC în contradictoriu cu pârâții, și, a solicitat instanței ca, prin hotărârea care se va pronunța să se dispună încetarea măsurii de plasament a minorului -, născut la data de 27 septembrie 1998, în Râmnicu la familia și (bunicii materni), cu sistarea alocației lunare de plasament și reintegrarea minorului în familia ăam amei, precum și redarea exercițiului drepturilor și obligațiilor părintești către părinți.
S-a arătat în expunerea în fapt a motivelor că, minorul provine din căsătoria părinților săi și figurează în evidențele direcției din anul 2003, când prin Hotărârea nr. 834/20.03.2003 CPC Vad ispus plasamentul acestuia la familia și (bunici materni), motivul instituirii măsuri de protecție constând în faptul că, urmare a divorțului părinților săi, mama părăsise domiciliul și nu se mai interesase de soarta fiului său.
În ceea ce privește situația părinților, în prezent, s-a constatat că situația mamei s-a schimbat, în sensul că aceasta s-a căsătorit cu numitul în anul 2008, are domiciliul legal în comuna, județul locuiește împreună cu soțul, minorul și părinții săi, într-o locuință proprietate personală a acesteia, compusă din două camere plus dependințe, alte două camere fiind în construcție, bine mobilată și întreținută, fapt confirmat prin ancheta socială și prin adeverința de rol. De asemenea, din ancheta socială reiese că, deși de îngrijirea și supravegherea minorului se ocupă chiar mama, aceasta solicită menținerea măsurii, motivând faptul că părăsește frecvent țara, fiul său rămânând în grija bunicilor materni, fapt confirmat și prin declarația acesteia înregistrată sub nr. 8241/16.03.2009.
Referitor la situația tatălui, acesta are domiciliul legal în B, Sector 4, însă locuiește fără forme legale la domiciliul numitului G, tatăl soției sale,. Din ancheta socială întocmită de către Primăria mun. B, Sector 5, reiese faptul că acesta locuiește într-o garsonieră confort III, modest mobilată și întreținută, împreună cu soția sa și cu cei 8 copii, cu vârste cuprinse între 1 și 12 ani.
Prin declarația înregistrată sub nr.18683/25.03.2009, susține că nu dorește să se ocupe de creșterea și îngrijirea acestuia, motivând faptul că "nu sunt tatăl al copilului -".
Prin declarația înregistrată sub nr. 12738/14.04.2009, bunicii materni au precizat că doresc menținerea măsurii de plasament a nepotului lor, reclamanta apreciind că, nu se impune acest lucru, întrucât bunicii au o datorie morală de a se ocupa de creșterea și îngrijirea nepoților, acest lucru fiind posibil și fără instituirea unei măsuri de protecție specială.
În încheiere a arătat reclamanta că, mama este cea care se ocupă de creșterea, îngrijirea și educarea minorului, motiv pentru care în momentele în care aceasta părăsește țara, răspunderea pentru creșterea și îngrijirea minorului revine în primul rând familiei.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art.68 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
În dovedirea susținerilor sale, reclamanta a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: certificatul de naștere, adeverința de elev și declarația minorului, actul de identitate și declarația tatălui, actul de identitate și declarația mamei, sentința civilă nr. 263/18.01.2000, prin care s-a pronunțat divorțul dintre părinții minorului, certificatul de căsătorie seria - nr. - eliberat de Primăria comuna pentru mamă, adeverință de rol emisă de Primăria comuna pentru mamă, sentința civilă nr. 617/11.10.2005 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, hotărârea nr. 834/20.03.2003 a CPC actele de identitate și declarația bunicilor materni, ancheta socială întocmită de Primăria mun. B, ancheta socială întocmită de Primăria comun, raportul privind situația minorului, întocmit de reprezentanții DGASPC
Prin sentința nr.654//19.06.2009, Tribunalul Vâlceaa respinge cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
De la luarea minorului în evidențele V în anul 2003, când s-a dispus plasamentul acestuia la bunicii materni, ca măsură de protecție specială nu s-au schimbat împrejurările respective.
Mai mult, în anul 2005, s-a solicitat încetarea măsurii de plasament dar prin sentința civilă nr. 617/2005 a Tribunalului Vâlcea, cererea a fost respinsă, mama fiind plecată din țară, de creșterea copilului ocupându-se bunicii materni.
Deși reclamanta a susținut că, mama locuiește împreună cu minorul, instanța a constată că, de fapt, acesta este plecată în Austria, întorcându-se în țară sporadic, când, chiar dacă merge la minor nu-i asigură o supraveghere continuă și o educație corespunzătoare.
În ce-l privește pe tată, acesta este plecat în B, este necăsătorit și mai are 8 copii minori, neinteresându-se de soarta minorului și având o situația materială precară.
Chiar și din cuprinsul anchetei sociale și din raportul Var ezultat cu certitudine că, mama minorului pleacă din țară, revine, situația sa fiind neclară, de creșterea și educarea copilului ocupându-se bunicii materni.
Instanța a constatat că, în prezent, minorul este în continuare lipsit de ocrotire părintească necesară unei dezvoltări armonioase și se impune să beneficieze de aceeași protecție specială instituită de Legea nr. 272/2004.
Față de cele menționate s-a apreciat că este în interesul superior al copilului menținerea plasamentului la bunicii materni, cererea de încetare a acestei măsuri fiind respinsă, ca nefondată, nefiind incidente dispozițiile art. 68 alin. 2 din Legea 272/2004 privind protecția drepturilor copilului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs criticând-o pentru motive de nelegalitate, invocând disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă și solicitând judecarea cauzei în lipsă.
În motivarea recursului se susține că instanța de fond a pronunțat o sentință cu nerespectarea dispozițiilor legale, interpretând și aplicând greșit legea și actele normative în vigoare.
Se susține că, în urma reevaluării împrejurărilor care au stat la baza instituirii măsurii de protecție specială dispusă față de minorul - la familia și (bunicii materni) s-a constatat faptul că nu mai sunt îndeplinite condițiile care au stat la baza instituirii acestei măsuri de protecție, minorul nemaiîncadrându-se în categoriile care beneficiază de dispozițiile art.56 din Legea nr.272/2004, deoarece situația actuală a mamei minorului s-a schimbat, fiind căsătorită cu, din anul 2008, și având domiciliul legal în comuna, județul unde locuiește cu soțul amintit, cu minorul și bunicii materni, în locuința proprietate personală a soțului.
De asemenea, din ancheta socială rezultă faptul că între minor și mamă există o puternică relație, iar condițiile materiale ale soților s-au îmbunătățit, cei doi deținând în proprietate un imobil compus din 4 camere, mobilat și întreținut corespunzător.
Se menționează faptul că bunicii materni sunt persoane în vârstă, încât nu se mai pot ocupa corespunzător de educarea minorului.
Pe de altă parte, chiar dacă mama minorului părăsește domiciliul pentru perioade scurte de timp, plecând în străinătate, de creșterea și îngrijirea minorului se ocupă bunicii materni, în baza datoriei morale față de nepot, acest lucru fiind posibil și fără instituirea unei măsuri de protecție specială.
Tatăl al minorului, numitul -, are domiciliul legal în B, fiind căsătorit cu din anul 2007, cei doi având împreună 8 copii, rezultați din relația acestora, negând paternitatea minorului din cauza de față.
Pentru aceste considerente recurenta solicită admiterea recursului, cu modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii formulate, în sensul reintegrării copilului în familia mamei, deoarece tatăl acestuia nu și-a exprimat opinia cu privire la situația fiului său.
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, constată că acesta este nefondat urmând a-l respinge ca atare, nefiind îndeplinite cerințele prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, sentința de la fond fiind temeinică și legală, dată fără încălcarea sau aplicarea greșită a Legii nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Instanța de fond, în mod corect a sesizat și a statuat că împrejurările avute în vedere la dispunerea plasamentului minorului la bunicii materni, ca măsură de protecție specială, nu s-au schimbat.
Astfel, cu toate că mama minorului s-a căsătorit cu numitul, care are locuință proprietate personală, aceasta părăsește în repetate rânduri domiciliul pentru a pleca în străinătate, iar minorul rămâne tot în grija și supravegherea bunicilor materni, în favoarea cărora a fost instituit plasamentul minorului, mama revenind în domiciliu în mod sporadic.
Tatăl al minorului este stabilit în B, unde are 8 copii minori și nu se interesează de soarta minorului -.
În atare situație, minorul este în continuare lipsit de ocrotire părintească, impunându-se măsura de protecție specială instituită de Legea nr.272/2004, fiind în interesul superior al acestuia menținerea plasamentului la bunicii materni, nefiind incidente în cauză disp.art.68 alin.2 din Legea nr.272/2004 privind protecția drepturilor copilului, în sensul încetării măsurii plasamentului și integrarea minorului în familia ăam amei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, cu sediul în Râmnicu -, județul împotriva sentinței civile nr.654/ din 19 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții: -, domiciliat în B,., nr. 22,. 22,.1,. 2,. 9, sector 4, cu fără forme legale în B,-,. 13,.1,. 24, sector 5, ). ), și, toți domiciliați în comuna, sat, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
/EM/8 ex./23.10.2009
Jud.fond
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu
| ← Divort. Decizia 1511/2009. Curtea de Apel Oradea | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
