Divort. Decizia 1512/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1512/R/2009
Ședința publică din 12 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
JUDECĂTORI: Anca Adriana Pop, Alina Rodina, Ioan
JUDECĂTOR 3: Ioan
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 49/A din 23 februarie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, privind și pe intimatul și autoritatea tutelară SERVICIUL PUBLIC DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamanta recurentă, personal, pârâtul intimat, asistat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar- fila 23, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru și 1 leu timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că recursul este la primul termen de judecată, a fost declarat și motivat în termen, și a fost comunicat intimatului.
Se constată că la data de 4 iunie 2009, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, un exemplar fiind comunicat cu reclamanta recurentă.
Curtea pune în discuția părților excepția inadmisibilității acelor motive de recurs ce vizează netemeinicia hotărârii atacate, având în vedere că punctele 10 și 11 ale art. 304.pr.civ. au fost abrogate prin art. I, pct. 1111și 112 din nr.OUG138/2000, invocată prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reclamanta recurentă solicită respingerea excepției inadmisibilității.
Reprezentantul pârâtului intimat arată că își susține excepția inadmisibilității astfel cum a fost formulată prin întâmpinarea depusă la dosar.
Părțile prezente arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului și schimbarea în parte a deciziei recurate în sensul desfacerii căsătoriei din vina exclusivă a pârâtului, cu cheltuieli de judecată în recurs.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea în totalitate a deciziei civile nr. 49/A/23.02.2009 pronunțată în dosar nr-, ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1132/28.02.2008 a Judecătoriei Baia Mares -a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta -, împotriva pârâtului -, având ca obiet divorț.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional.
S-a desfăcut din vina ambilor soți căsătoria părților, încheiată la data de 28 octombrie 1995 în fața delegatului stării civile al Municipiului B
S-a dispus reluarea de către reclamantă a numelui "", avut anterior încheierii căsătoriei.
S-a încredințat reclamantei spre creștere și educare minorul -, născut la data de 23 august 1997.
A fost obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere pentru minorul -, născut la data de 23 august 1997, în cuantum de 318,5 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii: 20 noiembrie 2007 și până la majorat sau noi dispozițiuni.
S-a luat act de renunțarea reclamantei la judecata capătului de cerere vizând evacuarea pârâtului.
S-a încuviințat pârâtului reclamant reconvențional dreptul de a avea legături personale cu fiul său -, stabilind program de vizitare în favoarea pârâtului-reclamant reconvențional: în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbăta de la orele 10,00 până duminica la orele 19,00, o săptămână în vacanța de iarnă, o săptămână în vacanța de primăvară, o zi de sărbătoarea Ortodox, o lună de zile în vacanța de vară, cu posibilitatea luării minorului de la domiciliul reclamantei și a aducerii minorului în domiciliul pârâtului și obligația pârâtului reclamant reconvențional de a-l înapoia pe minor în domiciliul reclamantei la sfârșitul fiecărei perioade de vizitare.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
În considerentele sentinței s-a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 28 octombrie 1995 la B M, din căsătoria acestora a rezultat minorul -, născut la data de 23 august 1987.
S-a reținut că relațiile de familie sunt grav și iremediabil vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, instanța reținând ca motive temeinice pentru desfacerea căsătoriei lipsa de comunicare instalată între soți, atitudinea pârâtului, caracterizată prin, rigiditate, jigniri, limbaj violent și necorespunzător dar și atitudinea reclamantei caracterizată prin lipsa înțelegerii motivelor de nemulțumire ale pârâtului.
Astfel, martorele și au relevat motive de divorț imputabile pârâtului: atitudinea rigidă, agresivitatea, violența verbală și chiar fizică, limbajul necorespunzător, perseverența în atitudini și activități neagreate de reclamantă, cum ar fi vizionarea anumitor filme și programe TV.
Martorii - și au relatat și aspecte ce constituie motive de divorț, imputabile reclamantei: ignorarea nemulțumirilor pârâtului legate modul de viață al soților, desfășurat în comun cu părinții reclamantei, legate de programul de muncă al reclamantei care îi acoperea acesteia întreaga zi, începând de la primele ore ale dimineții și până seara târziu, ignorarea expectanțelor pârâtului și absența dorinței de a compatibiliza modul său de viață, programul său de activitate cu așteptările pârâtului.
Raportat la motivele de divorț dovedite în cauză, care conturează culpa ambilor soți în destrămarea relațiilor de familie, instanța în baza art. 37 alin. 2 și 38 alin. 1 din Codul familiei a desfacăcut din vina ambilor soți căsătoria părților.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta.
Prin decizia civilă nr. 49/A din 23 februarie 2009, Tribunalul Maramureșa respins apelul declarat de reclamantă, reținând că aspectele reținute de către prima instanță ca fiind cele care conturează culpa reclamantei în destrămarea relațiilor matrimoniale contribuie într-adevăr la dezvoltarea acelor motive temeinice care fac imposibilă continuarea căsătoriei. Din declarațiile martorilor audiați atât în prima instanță cât și în apel a rezultat că reclamanta dedică o Mp arte din timpul său activităților profesionale, iar martora ( 67 dosarul primei instanței) a declarat că știe de la pârât că soții erau privați de intimitate datorită prezenței părinților reclamantei. Indiferent de acordul tacit al soților privitoare la obiectivele lor financiare, inclusiv perspectiva soției în ceea ce privește viața de familie a fost una greșită și a condus la acest deznodământ. În calitate de soție și mamă era obligată să găsească echilibrul între viața profesională și cea de familie și să dedice suficient din timpul și resursele sale pentru a fi îndeajuns de prezentă în viața soțului, de a afla și înțelege aspectele care pe acesta îl nemulțumesc, (incluzându-le și pe cele privitoare la prezența părinților reclamantei în viața soților), și, în măsura rezonabilului, să-i împlinească așteptările. Nu s-a dovedit însă că reclamanta a depus eforturi sub aceste aspecte pentru a-și salva mariajul.
S-a reținut că din punctul de vedere al reținerii culpei comune la desfacerea căsătoriei, precum și capătul de cerere privind programul de vizitare a minorului hotărârea primei instanțe este corectă.
Din probele administrate în cauză nu s-a dovedit un comportament abuziv al tatălui în raporturile sale personale cu copilul. Tensiunea pe care o resimte minorul vine din neînțelegerile părinților săi, însă este în interesul copilului ca cele două planuri să nu fie confundate și relațiile ostile dintre părinți să nu-i afecteze raporturile sale personale cu niciunul dintre ei. Prezența fiecăruia dintre părinți în viața copilului își are rostul său, fiind benefică și necesară pentru o bună dezvoltare psiho-afectivă a viitorului adult. Având în vedere și opinia copilului exprimată înaintea instanței de apel în ședința camerei de consiliu din data de 06.11.2008, tribunalul a apreciat că programul de vizitare stabilit de prima instanță este unul echilibrat, să asigure dezvoltarea unei relații armonioase între tată și fiu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului și schimbarea în parte a deciziei în sensul desfacerii căsătoriei din vina exclusivă a pârâtului.
În motivarea recursului a arătat motivul referitor la ignorarea nemulțumirilor paratului legate de modul de viata al soților desfășurate în comun cu părinții reclamantei nu poate fi imputat numai reclamantei, ci și pârâtului, care de-a lungul căsătoriei nu și-a manifestat niciodată dorința de a nu locui cu părinții și nu există nici o probă testimonială sau de altă natură care să o dovedească, acesta invocând pentru prima dată acest aspect ca o scuză pentru comportamentul și faptele sale.
Ambele instanțe au omis că martora a declarat că a fost plecată în străinătate și nu cunoaște amănunte, precum și a martorei care a declarat că părinții reclamantei nu mai locuiesc cu soții.
În ceea ce privește activitatea profesională a reclamantei, reținută ca unul din motivele de divorț arată că acesta nu poate fi considerat un motiv temeinic de divorț întrucât 90% din populație ar trebui sa divorțeze datorită programului de lucru, acest lucru fiind inadmisibil într-o societate civilizată.
Mai mult, acest program era specific și pârâtului, acesta nu-și petrecea nici măcar concediile cu familia, invocând probleme de serviciu.
În ceea ce privește ignorarea expectantelor pârâtului și absența dorinței de a compatibiliza modul reclamantei de viață, programul de activitate cu așteptările pârâtului, arată că acestea nu rezultă din nici o probă și nici măcar nu sunt amintite care ar fi, concret, aceste "expectanțe", și nici nu reiese ca ar fi fost discuții concrete între părți pe vreo temă, la care reclamanta să nu urmeze dorințele soțului.
În ceea ce privește concluzia instanței de apel că reclamanta nu a depus eforturi pentru a-și salva mariajul arată că de vinerea de la orele 14 și până luni dimineața reclamanta era dedicată în întregime familiei și copilului, pârâtul fiind cel care nu-și făcea timp nici măcar pentru concedii sau ziua copilului.
Reclamanta a fost de acord inclusiv cu mutarea părinților ei de la casa cu 9 camere care fusese a lor, numai a-i fi pe plac soțului, mai mult a încercat salvarea mariajului, chiar dacă în 2002-2003 soțul a mai avut o altă legătură extraconjugală, punându-se problema divorțului.
În concluzie, consideră că motivele imputate de instanță reclamantei, nu sunt motive temeinice de divorț, nu pot fi atribuite reclamantei ci pârâtului, care a avut relație extraconjugală, a manifestat agresivitate și violență verbală și fizică, acestea fiind motivele temeinice imputabile pârâtului, astfel că nu se poate desface căsătoria din vina ambelor părți, ci numai din vina exclusivă a pârâtului.
Pârâtul, prin întâmpinarea de la 20-22 solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea în totalitate a deciziei civile nr. 49/A/2009 a Tribunalului Maramureș, ca fiind legală și temeinică.
Recursul va fi respins pentru considerentele ce urmează:
Conform art. 304.pr.civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere, numai pentru motivele de nelegalitate reglementate de pct. 1-pct. 9.
Din interpretarea acestui text legal rezultă că recursul reprezintă o cale extraordinară de atac care poate fi declarată numai pentru motivele de nelegalitate, expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - pct. 9.pr.civ.
Recurenta a în cererea de recurs, în dezvoltarea motivelor de recurs aspecte care țin de netemeinicia deciziei atacate cât și cu privire la reaprecierea probelor.
Curtea reține că art. 304 pct. 10.pr.civ. potrivit căruia "când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii" și art. 304 pct. 11.pr.civ. potrivit căruia "modificarea unei hotărâri se poate cere, când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate" au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din OUG nr. 138/2000 astfel încât dezvoltarea unui motiv de recurs care nu mai este prevăzut după modificarea art. 304 prin OUG nr. 138/2000 este inadmisibilă în prezenta cale extraordinară de atac.
Cum recurenta a invocat în recursul său doar motive privitoare la reaprecierea probelor și la netemeinicia deciziei atacate reiese, prin prisma celor de mai sus că acestea nu pot fi primite, fiind inadmisibile.
Recurenta arată că temeiul divorțului îl poate constitui îndeplinirea cumulativă a trei condiții: existența unor motive temeinice; aceste motive să fi destrămat grav raporturile dintre soți astfel încât continuarea căsătoriei este vădit imposibilă; imposibilitatea continuării căsătoriei să existe pentru cel care cere desfacerea ei, potrivit art. 38 Codul familiei.
Mai arată că divorțul se poate pronunța din vina ambelor părți când culpa concurentă a soțului reclamant este gravă și ar fi putut duce ea singură la desfacerea căsătoriei sau când vina reclamantului este cel puțin egală cu cea a pârâtului.
În principal recurenta solicită ca desfacerea căsătoriei să se facă doar din vina exclusivă a pârâtului.
Pentru a analiza vina vreuneia dintre părți instanța trebuie să facă o analiză a probelor, or pentru instanța de recurs o astfel de analiză nu este posibilă, dat fiind că nu există un temei juridic pentru aceasta, având în vedere abrogarea art. 304 pct. 10 și 11 Cod procedură civilă, astfel că starea de fapt reținută de către instanțele de fond nu poate fi schimbată în recurs, stabilirea stării de fapt fiind atributul suveran al acestor instanțe, revenind instanței de recurs doar cercetarea respectării legalității de către instanțele de fond, iar în prezentul recurs nu s-au invocat astfel de motive de nelegalitate.
Prin urmare, nefiind invocate motive de nelegalitate ci doar din cele privitoare la reaprecierea probelor și la temeinicia hotărârii, pentru motivele expuse Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1.pr.civ. urmează a respinge recursul declarat de reclamantă.
În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurenta, aflată în culpă procesuală față de respingerea recursului, să plătească intimatului suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocat, potrivit chitanței aflată la fila 24 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 49/A din 23.02.2009 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -- -
GREFIER
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 30.06.2009
Judecător fond - - Judecătoria Baia Mare
Judecători apel -, - Tribunalul Maramureș
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Alina Rodina, Ioan
| ← Stabilire domiciliu minor. Decizia 113/2009. Curtea de Apel Cluj | Divort. Decizia 73/2010. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
