Divort. Decizia 73/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 73/R/2010
Ședința publică din 15 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
-- -
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul, împotriva încheierii civile nr. 192/A din 08.10.2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanta intimată -, având ca obiect divorț cu minori.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților și reprezentanților Autorităților Tutelare Primăria Târgu L și Primăria.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, instanța constată lipsa părților și lasă cauza la a doua strigare, pentru a da părților posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Curtea constată că recursul a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 14 din nr. 760/C/1999, având în vedere că vizează cheltuielile de judecată. De asemenea, constată că prin memoriul de recurs, redactat de avocat (3), în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2.proc.civ. pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În baza actelor de la dosar, Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 230 din 24.02.2009, pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosar nr-, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâtul -, precum și cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional -, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențională - și, în consecință: s-a desfăcut căsătoria încheiată între părți la data de 07.11.1997 și înregistrată sub nr. 84 din 07.11.1997 în Registrul stării civile al orașului Târgu L, din vina ambelor părți; s-a dispus ca după desfacerea căsătoriei reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de ""; s-au încredințat minorii rezultați din căsătorie: - cu CNP - și - cu CNP -, spre creștere și educare pârâtului-reclamant reconvențional - și a fost obligată reclamanta-pârâtă reconvențional la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorilor rezultați din căsătoria desfăcută, în cuantum de 200 lei/lună, (câte 100 lei pentru fiecare minor) începând cu data de 24.02.2009, până la majorat sau noi dispozițiuni ale instanței. Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, solicitând schimbarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii principale și respingerii cererii reconvenționale.
La data de 15.09.2009 apelanta a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a solicitat a se lua act că renunță la judecata apelului declarat.
Prin încheierea civilă nr. 192/A/08.10.2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, s-a luat act de renunțarea reclamantei apelante la judecarea apelului pe care l-a promovat, Tribunalul având în vedere la pronunțarea acestei soluții prevederile art. 298 coroborate cu cele ale art. 246.proc.civ.
Potrivit prevederilor art. 246 alin. 3.proc.civ. dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată (în speță, după comunicarea cererii de apel) instanța, la cererea pârâtului (respectiv a intimatului), a obligat pe reclamantă (apelantă) la cheltuieli.
Intimatul, prin reprezentantul său prezent în instanță, a solicitat obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariul avocațial.
Instanța, făcând aplicarea prevederilor art. 274 alin. 3.proc.civ. a diminuat onorariul avocațial, la suportarea căruia a fost obligată apelanta, de la 1000 lei la 100 lei, apreciind că raportat la munca îndeplinită de avocat în apel, este nepotrivit de mare onorariul de 1000 lei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, pârâtul, solicitând, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9.proc.civ. modificarea în parte a încheierii recurate, în sensul obligării intimatei la plata în întregime a cheltuielilor de judecată aferente apelului, în sumă de 1.000 lei, în loc de 100 lei, cum s-a dispus prin încheierea recurată.
În motivarea recursului s-a arătat că, potrivit art. 274 alin. 1.proc.civ. partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată, cheltuielile fiind reprezentate de ansamblul sumelor de bani suportate de părți în legătură cu activitatea lor procesuală, la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stând culpa procesuală a intimatei care a renunțat la judecarea cererii de apel doar la al treilea termen de judecată în fața instanței de apel.
Deși recurentul a avut mari cheltuieli ocazionate cu judecarea procesului la fond, el nu a solicitat restituirea acestor cheltuieli de judecată, însă, intimata a formulat apel, iar pentru soluționarea cauzei în apel, recurentul a fost obligat să-și angajeze avocat și să achite cuantumul onorariului avocațial în sumă de 1.000 lei, conform chitanței nr. 1088/10.09.2009. Avocatul ales de recurent s-a prezentat la două termene de judecată, iar pentru termenul din 08.10.2009 a formulat și întâmpinare, pe care însă nu a mai depus-o la dosar, întrucât a constatat că era depusă de către apelantă cererea de renunțare la judecarea apelului.
S-a mai arătat de către recurent că Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit în decizie de speță că instanța de judecată nu este îndreptățită să reducă onorariul convenit de avocat cu clientul său.
Intimata, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare pentru a-și susține poziția procesuală.
Recursul este fondat.
Din actele dosarului de apel rezultă faptul că apelanta a promovat apel împotriva hotărârii primei instanțe la data de 10.04.2009, primul termen de judecată fiind fixat pentru data de 04.06.2009, termen pentru care apelanta, prin avocatul ales, a solicitat printr-o cerere depusă la Registratura Tribunalului Maramureș la 04.06.2009, judecarea în lipsă a cauzei ( 11 dosar apel).
La termenul de judecată din 04.06.2009 s-a prezentat în instanță intimatul, asistat de avocat, lipsă fiind apelanta sau reprezentantul acesteia, cauza fiind amânată, la solicitarea reprezentantului intimatului, pentru a putea depune în cauză întâmpinare, pentru termenul de judecată din 10.09.2009 ( 13 dosar apel).
La termenul din 10.09.2009 s-a prezentat în instanță intimatul, asistat de avocat, în substituirea avocatului, lipsă fiind apelanta sau reprezentantul acesteia ( 18 dosar apel), cauza fiind amânată pentru termenul din 08.10.2009, în temeiul hotărârii din 01.09.2009 a Adunării Generale a Judecătorilor Tribunalului Maramureș, coroborat cu art. 50 alin. 2 lit. b din Legea nr. 304/2004.
La data de 15.09.2009 apelanta a înregistrat la dosar, prin Registratura Tribunalului Maramureș, o cerere prin care arată că renunță la judecarea apelului pe care l-a declarat ( 19 dosar apel).
Potrivit art. 246 alin. 3.proc.civ. dacă renunțarea la judecată s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, în speță, după comunicarea cererii de apel, instanța, la cererea pârâtului va obliga pe reclamant la cheltuieli.
În temeiul art. 246 alin. 3.proc.civ. intimatul era pe deplin îndreptățit să solicite instanței de apel obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate intimatului cu judecarea apelului, dat fiind că renunțarea apelantei la judecarea apelului pe care l-a promovat a intervenit după două termene de judecată stabilite în vederea soluționării apelului și, implicit, după comunicarea cererii de apel cu intimatul, fundamentul juridic al obligării apelantei la cheltuieli de judecată fiind art. 274 alin. 1.proc.civ.
Este adevărat că, potrivit art. 274 alin. 3.proc.civ. judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata că acestea sunt nepotrivit de mici sau de mari, dar nu este mai puțin adevărat că acest text legal nu-și găsește aplicarea în speță, având în vedere următoarele considerente:
Onorariul avocațial în sumă de 1.000 lei, achitat de către intimat prin chitanța nr. 38/10.09.2009, pentru avocatul, aferent contractului de asistență juridică nr. 90/04.06.2009 ( 24,. 10 dosar apel) a fost stabilit între avocat și clientul său în considerarea întregii reprezentări pe care avocatul urma să o asigure clientului său, respectiv, reprezentarea clientului la fiecare termen de judecată ce urma să se stabilească de instanța de apel, depunerea unei întâmpinări la dosar, prin care să se formuleze apărări în raport de motivele de apel invocate de apelantă, etc. neputându-se defalca de către instanță cât anume din acest onorariu în sumă de 1.000 lei era alocat pentru prezența avocatului, în reprezentarea clientului său, la fiecare termen de judecată și cât anume era afectat pentru redactarea întâmpinării și susținerea acesteia în instanță.
În condițiile în care apelanta nu ar fi renunțat la judecarea apelului său, fără îndoială că s-ar fi avut în vedere de către instanța de apel, la stabilirea cheltuielilor de judecată cuvenite fiecăreia dintre părți, întregul cuantum al acestui onorariu avocațial.
Oricum, împrejurarea că apelanta a renunțat la judecarea apelului pe care l-a promovat după două termene de judecată și după comunicarea cererii de apel cu intimatul, în nici un caz nu-l poate priva pe intimat de dreptul de a obține restituirea în întregime a cheltuielilor de judecată pe care, din culpa exclusivă a apelantei, i le-a ocazionat purtarea procesului în faza de apel.
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că modificarea de către instanța de judecată a cuantumului onorariului avocațial stabilit de către avocat cu clientul său, reprezintă practic o intervenție în contractul încheiat între cei doi, contravenind astfel prevederilor art. 31 din Legea nr. 51/1995, modificată, conform căruia contractul încheiat între părțile raportului juridic de asistență juridică nu poate fi stânjenit sau controlat direct sau indirect de un organ al statului, competența soluționării eventualei cereri prin care se contestă cuantumul onorariului revenind exclusiv Consiliului Baroului Județean de Avocați.
Astfel, potrivit art. 30 din Legea nr. 51/1995, republicată, "(1) Pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său.
(2) În acest scop, avocatul poate să își deschidă un cont bancar pentru încasarea onorariilor și altul pentru depunerea sumelor primite de la client pentru cheltuieli procesuale în interesul acestuia. Modul de administrare a sumelor predate de client avocatului, pentru cheltuieli procesuale în interesul său, va fi stabilit prin convenția dintre avocat și client, în condițiile prevăzute de statutul profesiei.
(3) Contractul de asistență juridică, legal încheiat, este titlu executoriu. Învestirea cu formulă executorie este de competența judecătoriei în a cărei rază teritorială se află sediul profesional al avocatului. Restanțele din onorarii și alte cheltuieli efectuate de avocat în interesul procesual al clientului său se recuperează potrivit dispozițiilor statutului profesiei".
Art. 31 din aceeași lege prevede următoarele: "Contestațiile și reclamațiile privind onorariile se soluționează de decanul baroului. Decizia decanului poate fi atacată la consiliul baroului".
Așa fiind, în temeiul considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 246 alin. 3.proc.civ. rap. la art. 274.proc.civ. Curtea constată că recursul este fondat, urmând să-l admită în temeiul art. 304 pct. 9.proc.civ. conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva încheierii civile nr. 192/A din 08.10.2009 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte, sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina apelantei - și în favoarea intimatului și, în consecință:
Obligă apelanta - la plata către intimatul a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Menține restul dispozițiilor din decizia recurată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
--- - --- - -- -
GREFIER
-
Red./dact.MM
7ex./19.01.2010
Jud.fond:
Jud.apel: /
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
| ← Divort. Decizia 1512/2009. Curtea de Apel Cluj | Divort. Decizia 976/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
