Stabilire domiciliu minor. Decizia 113/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 113/R/2009
Ședința publică din 23 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Tania Nistor
JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta -, împotriva deciziei civile nr. 78/A din 22 octombrie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, privind și pe intimatul și autoritatea tutelară PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, având ca obiect stabilire domiciliu minor.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă doamna avocat, care depune delegație de substituire din partea doamnei avocat -, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar întrucât vizează cheltuielile de judecată.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că recursul este la primul termen de judecată, a fost declarat și motivat în termenul legal și a fost comunicat intimatului.
Curtea, pune în vedere reprezentantei reclamantei recurente că nu există la dosar o împuternicire avocațială în acest recurs pe numele doamnei avocate -, deoarece recursul a fost redactat de recurentă personal.
Reprezentanta reclamantei recurente, avocat -, se obligă ca în cursul zilei de azi să depună la dosar împuternicire avocațială a doamnei avocat -.
Se constată că la data de 30 decembrie 2009, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat întâmpinare prin care solicită judecarea cauzei în lipsa sa de la dezbateri, la care a anexat copii de pe chitanțele prin care a achitat pensia de întreținere.
Reprezentanta reclamantei recurente arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, casarea în tot a deciziei atacate și, pe cale de consecință, respingerea apelului, pentru motivele invocate în scris, pe care le susține și verbal, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.2867 din 5 august 2008 a Judecătoriei Bistrița, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta -, împotriva pârâtului -, și în consecință, s-a stabilit domiciliul minorilor -, născut la 06.03.2005 și -, născut la 04.12.2007, la domiciliul mamei-reclamante.
Pârâtul a fost obligat să plătească în favoarea minorilor, cu titlu de pensie de întreținere, suma de câte 83 lei lunar pentru fiecare minor, începând cu data de 11.04.2008 și până la majoratul acestora.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 550,13 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că părtile s-au căsătorit la data de 11.07.2004 conform certificatului de căsătorie depus la dosar, căsătorie în urma căreia au rezultat minorii -, născut la 06.03.2005 și -, născut la data de 04.12.2007.
În urma neînțelegerilor intervenite între soți, aceștia s-au separat în fapt, astfel încât, în prezent nu mai au un domiciliu comun, pârâtul fiind plecat în străinătate.
Minorii sus menționați se află în prezent în grija reclamantei care, potrivit concluziilor anchetei sociale efectuate în cauză, beneficiază de condițiile necesare asigurării unui climat propice dezvoltării armonioase a minorilor.
Conform art. 100 fam. copilul minor locuiește la părinții săi, iar în cazul în care aceștia nu locuiesc împreună și nu ajung la un acord în privința domiciliului minorului, instanța judecătorească va decide, ținând seama de interesele acestuia.
Prin decizia civilă nr.78 din 22 octombrie 2008 a Tribunalului Bistrița N, s-a admis apelul declarat de pârâtul, schimbându-se în parte hotărârea atacată în sensul că, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 225 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale la fondul cauzei, reprezentând părți din cuantumul onorariului de avocat.
S-au menținut restul dispozițiilor hotărârii.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a constatat că în lipsa unor motive de ordine publică, apelul se impune a fi analizat numai în limitele cererii formulate, respectiv doar în privința cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina pârâtului apelant la fondul cauzei.
Instanța de fond a fost sesizată cu o acțiune având ca obiect stabilirea domiciliului minorilor rezultați din căsătoria părților și obligarea tatălui la creșterea copiilor săi prin plata unei pensii lunare de întreținere.
Niciunul dintre cele două obiecte ale acțiunii nu poate fi calificat ca secundar, deoarece și pensia de întreținere poate fi solicitată pe cale principală ori de câte ori unul dintre părinți nu contribuie la cheltuielile de creștere și educare ale copilului său.
În cauză, prima zi de înfățișare a fost data de 5 august 2008, întrucât la primul termen de judecată stabilit procedura de citare cu pârâtul nu poate fi considerată legal îndeplinită, deoarece acesta a fost citat la domiciliul comun al soților, în condițiile în care chiar reclamanta prin acțiunea introductivă a relevat faptul că pârâtul este plecat definitiv de la acest domiciliu, fără a ști unde ( 3).
Întrucât prin acțiune reclamanta a indicat locul de muncă al pârâtului, în mod corect, în condițiile părăsirii de pârât a domiciliului comun, instanța de fond a dispus citarea acestuia de la locul de muncă.
Prin întâmpinarea depusă la prima zi de înfățișare, pârâtul s-a declarat de acord cu acțiunea formulată de reclamantă.
Potrivit art. 275 proc.civ. în situația în care pârâtul recunoaște la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului, acesta nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Există situații expres reglementate, în care debitorul este de drept pus în întârziere, prevăzute de art. 1079 alin. (2) civ. cum este cea în care obligația nu putea fi îndeplinită decât într-un timp determinat pe care debitorul l-a lăsat să treacă, prevăzută la pct. 3 al textului invocat.
Scopul dispozițiilor textului analizat este acela de evitare a unor litigii inutile. De aceea textul nu este aplicabil în cazul în care exercițiul acțiunii civile nu poate fi evitat.
În prezenta cauză, în ceea ce privește acțiunea în stabilirea domiciliului minorilor, reclamanta nu a dovedit prin niciun mijloc de probă că, anterior promovării acțiunii, pârâtul nu și-a dat acordul pentru ca domiciliul minorilor să fie la reclamantă, pentru a se evita astfel intervenția instanței de judecată. Ca atare, nu se poate reține că acțiunea având ca obiect stabilirea domiciliului minorilor nu putea fi evitată, astfel că în privința unei asemenea acțiuni dispozițiile art. 275 proc.civ. sunt pe deplin aplicabile.
Conform art. 14 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954, în cazul separației în fapt a soților, aceștia stabilesc de comun acord domiciliul copiilor lor și numai în cazul în care nu se înțeleg intervine instanța de judecată.
Adresa nr. 25/22.04.2008 nu poate fi considerată ca dovadă a punerii în întârziere a pârâtului, așa cum eronat reține instanța de fond, pe considerentul că aceasta reprezintă o atestare a faptului că reclamanta a solicitat asistență și sprijin Asociației B, reclamând comportamentul violent al soțului față de reclamantă și față de copilul mai mare al soților.
Înscrisul nu provine de la reclamantă, ci de la Asociația B și nici nu se adresează pârâtului. Ori, o eventuală punere în întârziere trebuia să fie adresată direct pârâtului.
Pârâtul s-a declarat de acord și cu cererea de stabilire în sarcina sa a obligației de plată a pensiei de întreținere în favoarea minorilor. În privința unei asemenea cereri, datorită caracterului alimentar al obligației de întreținere (întreținerea se prestează zilnic), dispozițiile art. 275 proc.civ. nu sunt aplicabile, pârâtul fiind de drept pus în întârziere prin chiar cererea de chemare în judecată, în privința obligației de întreținere fiind incidente dispozițiile art. 1079 alin. 2 pct. 3 civ. (obligația nu putea fi îndeplinită decât într-un timp determinat, pe care debitorul l-a lăsat să treacă).
În aceste condiții, recunoașterea pretențiilor reclamantei la prima zi de înfățișare are efecte numai în ceea ce privește cheltuielile de judecată aferente cererii de stabilire a domiciliului minorilor.
Ca atare, pârâtul nu poate fi obligat la plata taxelor judiciare de timbru (care s-au achitat numai pentru cererea de stabilire a domiciliului minorilor) și la cota de părți din onorariul de avocat, reprezentând suma de 225 lei (1/2 părți din totalul onorariului de 550 lei justificat cu chitanța nr. 185/30 iunie 2008 - 36 dosar fond).
La aprecierea cuantumului onorariului s-a avut în vedere faptul că acțiunea introductivă de instanță are două capete de cerere (stabilire domiciliu minor și plată pensie de întreținere), iar suma de 550 lei reprezentând onorariu de avocat s-a achitat pentru ambele cereri, așa cum rezultă din mențiunea efectuată în cuprinsul chitanței ce atestă plata și încasarea onorariului ( 36 dosar fond).
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs în termen legal solicitând instanței admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, pe cale de consecință, respingerea apelului intimatului și menținerea sentinței primei instanțe, precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că decizia atacată este netemeinică și nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale în materie.
Reclamanta susține că, în concordanță cu art.275 pr.civ. a probat faptul că înainte de chemarea în judecată pârâtul a fost pus în întârziere prin adresa nr.25 din 22.04.2008 a Asociației Pârâtul a fost prezent la sediul aceste asociații, iar reclamanta i-a adresat direct avertismentul - punerea în întârziere - astfel încât pârâtul s-a obligat să-și revizuiască comportamentul.
Pârâtul trebuia obligat la plata în totalitate a cheltuielilor de judecată deoarece a fost legal citat și nu s-a prezentat la primul termen de judecată, sustrăgându-se voit de la judecarea cauzei.
În drept, se invocă art.304 pct.9, art.312 alin.2 și alin.3, art.242 pr.civ.
Pârâtul intimat prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat (5-6).
În susținerea poziției procesuale pârâtul a arătat că la prima zi de înfățișare a fost de acord cu admiterea acțiunii reclamantei și a achitat pensia de întreținere cuvenită copiilor în perioada august - noiembrie 2008. De asemenea, la data de 13.11.2008 pârâtul a achitat cheltuielile de judecată la care a fost obligat de tribunal, în sumă de 225 lei, conform deciziei civile nr.78/A/2008 a Tribunalului Bistrița N. Pârâtul nu a fost chemat niciodată la Asociația și a fost dat afară din apartamentul bun comun de către reclamantă.
În probațiune pârâtul a depus dovada achitării pensiei de întreținere în favoarea minorilor în perioada august-noiembrie 2008, precum și dovada achitării cheltuielilor de judecată (7-11).
Analizând decizia criticată prin prisma motivului de recurs formulat și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Astfel, la termenul de judecată din data de 22.05.2008 reprezentanta reclamantei, av., a depus la dosar un înscris sub semnătură privată întocmit de Asociația, la cererea reclamantei și adresat Judecătoriei Bistrița, prin care se arată că la 27.05.2007 reclamanta s-a prezentat la sediul asociației pentru a solicita asistență și sprijin cu privire la comportamentul violent al soțului ei, încheindu-se contractul nr. 6/2007 de asistență prin care s-au stabilit nevoile asistatei și planul de intervenție ( 18. dosar fond ).
Conform art. 275.pr.civ. pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantei nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
În mod legal, cu respectarea dispozițiilor art. 134.pr.civ. tribunalul a stabilit că prima zi de înfățișare a fost la termenul din 05.08.2008, termen la care părțile au fost legal citate și au putut pune concluzii, în condițiile în care pentru termenul de judecată din 22.05.2008 pârâtul nu a fost legal citat. (37-38 dosar fond).
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 31.07.2008 pârâtul a aratat că este de acord cu admiterea acțiunii reclamantei motiv pentru care nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată. ( 25 dosar fond ).
Înscrisul anterior menționat, de care reclamanta se prevalează, nu are semnificația punerii în întârziere a pârâtului înainte de chemarea în judecată a acestuia deoarece, pe de-o parte, nu provine de la reclamantă și nu este adresat pârâtului, ci provine de la un terț fiind adresat instanței de judecată, iar pe de altă parte, nu cuprinde manifestarea de voință a reclamantei prin care aceasta pretinde stabilirea domiciliului copiilor la domiciliul mamei reclamante.
Mai mult decât atât, deși reclamanta susține că pârâtul a fost prezent la sediul asociației și i-a adresat direct " avertismentul ", nu a dovedit prin nici un mijloc de probă această împrejurare astfel încât afirmația reclamantei nu poate fi luată în considerare.
În consecință, pârâtul recunoscând pretențiile reclamantei la prima zi de înfățișare conform art. 275.pr.civ. acesta nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată aferente cererii de stabilire a domiciliului copiilor motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. Curtea va respinge recursul reclamantei ca fiind nefondat, în speță nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr.civ. și, în consecință va menține decizia atacată ca fiind legală.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 78/A din 22.10.2008 a Tribunalului Bistrița N pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
--- - --- - - -
GREFIER,
RED.
DACT.
2 EX./26.01.2009.
JUD. APEL:,.
Președinte:Antoaneta Tania NistorJudecători:Antoaneta Tania Nistor, Anca Adriana Pop
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 54/2009. Curtea de... | Divort. Decizia 1512/2009. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
