Divort. Decizia 1523/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZ IA CIVILĂ NR. 1523/R-MF
Ședința publică din 28 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu judecător
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Lică
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de reclamantul, împotriva deciziei civile nr.29/A/MF din 29 februarie 2008 și a încheierii camerei de consiliu din 3 octombrie 2008, pronunțate de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata-pârâtă asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.291/2008 emisă de Cabinet individual- Baroul Argeș, lipsind recurentul-reclamant
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul declarat împotriva deciziei este legal timbrat, prin anularea chitanței de plata taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei și a timbrelor judiciare în valoare de 0,30 lei, cel declarat împotriva încheierii camerei de consiliu fiind scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, recurentul-reclamant Gad epus la dosar acte cu borderou și concluzii scrise.
Apărătorul intimatei-pârâte arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursurilor și a completării motivelor de recurs aflată la filele 66-67 din dosar.
Apărătorul intimatei-pârâte, având cuvântul, consideră că este tardiv depusă completarea motivelor de recurs aflată la filele 66-67 din dosar, solicitând respingerea acestora.
Solicită respingerea ca neîntemeiat a recursului declarat împotriva deciziei tribunalului și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate anterior, fără cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul declarat împotriva încheierii camerei de consiliu din 3 octombrie 2008, consideră că este inadmisibil un astfel de recurs, solicitând respingerea lui.
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
a data de 16.06.2006 a fost înregistrată pe rolul Judecătorie Pitești acțiunea civilă formulată de reclamanta, împotriva pârâtului G solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să se dispună desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtului, reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de " ", cu cheltuieli de judecată.
Se arată în motivare de către reclamantă că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 26.05.2001, și că de aproape 5 ani de zile nu au mai avut o viață normală de familie întrucât pârâtul locuiește cu mama sa în județul Dîmbovița, venind sporadic în domiciliul comun.
La dosarul cauzei s-au depus înscrisuri, respectiv certificatul de căsătorie in copie.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Pitești cu motivarea că domiciliul său este în comuna M, sat., județul D și prin urmare singura instanță competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza prin prisma art.607 pr.civilă este Judecătoria, județul
S-au administrat in cauză proba cu înscrisuri și proba testimonială cu câte doi martori pentru fiecare dintre părți.
Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr. 5308/4 decembrie 2006 respins excepția de necompetență teritorială invocată de pârâtul G, a admis acțiunea formulată de reclamanta, a desfăcut căsătoria din vina pârâtului, a dispus ca reclamanta să reia numele de "" și l-a obligat pe pârât să plătească cheltuieli de judecată în sumă de 540 lei.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că, sub aspectul competenței teritoriale, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 607 proc.civ. care prevăd competența judecătoriei în a cărei rază teritorială se află cel din urmă domiciliul comun al soților, prin domiciliu comun înțeleagându-se locul unde soții au stat împreună, chiar și pentru scurtă vreme.
Din declarațiile martorilor, coroborate cu adeverințele eliberate de Asociația de proprietari "9 " rezultă că pârâtul nu a locuit permanent în apartamentul din Pitești, proprietatea mamei sale, însă cotele de întreținere au fost achitate pentru 2 persoane, respectiv pentru părți.
Pârâtul a făcut naveta între locuința din Pitești și cea din M, județul D.
Pe fondul cauzei, prima instanță a apreciat că pârâtul este vinovat pentru neînțelegerile din familie, deoarece, așa cum rezultă din declarațiile martorilor, pârâtul o lăsa mai mult singură pe soția sa, preferând să-și petreacă marea majoritate a timpului alături de mama sa și neputându-se adapta unei vieți de familie.
La data de 22.02.2007, pârâtul Gas olicitat instanței "completarea textului sentinței civile nr.5308/4.12.2006, în sensul de a fi redate mai multe apărări pe care le-a formulat precum și unele incidențe procedurale.
Prin Încheierea din data de 26 februarie 2007, Judecătoria Piteștia respins cererea, în raport de dispozițiile art. 281, 2811și 2822proc.civ. reținând că aspectele invocate de pârât nu se încadrează în situațiile prevăzute prin textele de lege menționate.
Împotriva acestei sentințe civile și a încheierii din 26.02.2007 a declarat apel pârâtul, care susține:
1.Dispozițiile art.607 proc.civ. aplicabil în cauză, sunt neconstituționale.
2. Judecătoria Pitești nu era competentă teritorial să soluționeze acțiunea de divorț. Excepția necompetenței teritoriale trebuia soluționată de prima instanță, înainte de a intra în cercetarea fondului, iar nu odată cu fondul.
3.În mod netemeinic și nelegal a fost respinsă cererea de recuzare a judecătorului cauzei, cu privire la care apelantul pârât a avut motive de bănuială legitimă să creadă că asupra domniei sale s-au efectuat demersuri nelegale, pentru a admite cererea intimatei-reclamante.
4. și nelegal a fost soluționată cererea de îndreptare a erorilor materiale, deoarece instanța a omis să arate apărările și cererile formulate de apelantul pârât pe parcursul procesului.
5.În mod greșit a fost admisă cererea de divorț, deoarece intimata reclamantă nu a probat existența unor motive temeinice, faptul că aceste motive au dus la destrămarea gravă a raporturilor dintre soți și faptul că nu mai era posibilă continuarea căsătoriei.
În realitate cererea de divorț formulată de intimata reclamantă ascunde un furt făcut de aceasta la instigarea părinților ei și existența unor relații extraconjugale.
Prin decizia civilă nr.29/A/MF din 29 februarie 2008,pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul PE. G, domiciliat în comuna M, Sat, județul D, împotriva sentinței civile nr. 5308/4.12.2006 pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta.
A fost obligat apelantul PE. G la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
1.Primul motiv de apel este nefondat.
La data de 01 iunie 2007, Tribunalul Argeș, în baza art. 29 din Legea nr. 47/1992 a înaintat dosarul Curții Constituționale, pentru a soluționa excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.607 din Codul d e Procedură Civilă.
Prin decizia nr.1212/18.12.2007, Curtea Constituțională a respins excepția ca inadmisibilă, situație în care, dispozițiile art. 607 proc.civ. sunt constituționale.
2.Motivul 2 de apel este nefondat.
Prin întâmpinarea formulată în cauză la data de 09.10.2006, (fila 10), pârâtul a invocat excepția de necompetență teritorială, susținând că soții nu au avut un domiciliu comun, situație în care competența revine judecătoriei în circumscripția căreia își are domiciliul pârâtul. În materia divorțului, competența teritorială are caracter absolut.
Prin încheierea din data de 16.10.2006, instanța a unit această excepție cu fondul, apreciind că pentru soluționarea ei se impune administrarea unor probe comune, cu cele care privesc fondul cauzei.
Verificări sub aspectul domiciliului comun al părților au fost făcute prin audierea de martori.
În aceste împrejurări, prima instanță a respectat dispozițiile art.137 alin.2 proc.civ. potrivit cărora excepțiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie de administrarea de dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.
3.Motivul trei de apel este nefondat.
La data de 28 noiembrie 2006, pârâtul Gaf ormulat cerere de recuzare a magistratului din completul investit cu soluționarea cererii de divorț (filele 33 și 35).
Prin Încheierea Camerei de Consiliu din data de 28.11.2006, cererea de recuzare a fost respinsă, pe motiv că aspectele invocate nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art.27 proc.civ. nemulțumirile pârâtului privind modalitatea de administrare a probelor și de soluționare a excepțiilor.
Potrivit art. 34 alin.2 proc.civ. încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul.
Din cuprinsul cererilor de recuzare rezultă că motivele invocate de pârât privesc aspecte ce țin de administrarea probelor și de soluționarea excepțiilor și nu se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 27 proc.civ.
În apel, pârâtul a susținut că a formulat cererea de recuzare pe motive de bănuială legitimă.
Ori, bănuiala legitimă nu constituie un motiv de recuzare ci de strămutare, și poate fi cerută în condițiile art. 37-40 proc.civ.
4.Motivul 4 de apel este nefondat.
La data de 18 ianuarie 2007, pârâtul a formulat o cerere de completare a sentinței civile nr. 5.308/4.12.2006, în sensul de a se reda în cuprinsul hotărârii toate probele și toate apărările formulate de părți.
Prin încheierea din 26 februarie 2007, cererea a fost respinsă, pe motiv că nu se încadrează în prevederile art.281, 2811și 2822proc.civ.
Tribunalul reține că examinarea probelor și a apărărilor se realizează de către instanță cu prilejul motivării sentinței și constituie considerentele hotărârii (art.261 pct.5 proc.civ.).
Lipsa motivelor de fapt și de drept, care au format convingerea instanței, constituie motiv de nulitate a hotărârii și poate fi invocat și examinat numai în calea de atac, iar nu pe calea unei cereri de completare hotărârii.
5.Motivul 5 de apel este nefondat.
Din depozițiile martorilor (filele 14, 15, 30 și 31), rezultă că părțile s-au despărțit în fapt în luna iulie 2006, iar anterior acestei date au locuit în apartamentul din Pitești, situat în același imobil cu apartamentul în care locuiau și părinții reclamantei.
Neînțelegerile dintre părți au fost generate de pârât, care era mai tot timpul plecat la mama sa în județul D și care avea o atitudine disprețuitoare față de soție. Pârâtul a manifestat în permanență un dezinteres total față de viața de familie și a fost violent verbal față de reclamantă.
Relațiile dintre soți se bazează pe prietenie și afecțiune reciprocă, soții fiind datori să-și acorde unul altuia sprijin moral și material.(art.2 fam.).
Ori, din probele mai sus analizate rezultă că pârâtul a refuzat conviețuirea cu reclamanta, preferând să stea mai mult la mama sa și are o atitudine disprețuitoare față de reclamantă, situație în care între părți nu mai există prietenie și afecțiune reciprocă.
Se reține că aceste aspecte constituie motive temeinice de divorț, astfel cum a apreciat în mod temeinic și legal și prima instanță.
Împotriva acestei decizii și a sentinței de la fond a declarat recurs pârâtul G criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea acestuia, cu casarea celor două hotărâri și rejudecarea cauzei, cu acordarea cheltuielilor de judecată, invocând dispozițiile art.304 pct.3,5 și 9 Cod pr.civilă.
În motivarea primei critici a recursului, întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.3 și 5 Cod pr.civilă se susține că recurentul a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Pitești, înainte de a se judeca fondul cererii formulată de reclamantă, situație în care instanța trebuia să se pronunțe asupra acestei excepții înainte de a se soluționa fondul cauzei, însă Judecătoria Piteștis -a pronunțat cu privire la excepția invocată, după ce a rămas în pronunțare, mod de soluționare nelegal.
În cea de a doua critică circumscrisă primului motiv de recurs se susține că interpretarea dată dispozițiilor art.607 alin.2 Cod pr.civilă este nelegală, având în vedere că, în situația în care soții nu au avut domiciliul comun sau nici unul din soți nu mai locuiește în circumscripția în care se afla cel din urmă domiciliul comun, judecătoria competentă era aceea în circumscripția căreia își are domiciliul pârâtul.
Se susține că chiar reclamanta a invocat faptul că cei doi soți nu au același domiciliu, toate actele de procedură în privința citării pârâtului fiind făcute la domiciliu din comuna - M, județul D, în raza de acțiune a Judecătoriei Găești.
Se menționează că în fața instanței de apel au ridicate aceste două critici, formulându-se și o excepție de neconstituționalitate a art.607 Cod pr.civilă, instanța de apel dând o interpretare nelegală a dispozițiilor amintite.
În altă ordine de idei se susține că în mod nelegal a fost respinsă cererea de recuzare a judecătorului de la fond.
În al doilea motiv de recurs, întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă se susține că instanța de judecată avea obligația să facă demersuri pentru împăcarea părților, nefiind consemnată voința pârâtului de a continua căsătoria.
În al treilea motiv de recurs întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă se susține că decizia recurată este nelegală, deoarece nu sunt respectate prevederile art.296 Cod pr.civilă, potrivit cărora, în propria cale de atac nu se poate crea o situație mai grea.
Se susține astfel că, prin respingerea apelului declarat de către pârât i s-a agravat situația, deoarece nu a rezultat faptul că acesta și-a disprețuit soția sau a fost violet verbal cu aceasta.
În motivul 4 de recurs întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă se susține că în mod greșit s-a stabilit că în luna iulie 2006 au încetat raporturile dintre cei doi soți, din depozițiile martorului reieșind că cei doi soți au locuit împreună până în luna mai 2006, când reclamanta a introdus acțiunea de divorț.
Se susține că în mod greșit s-a reținut că pârâtul se face vinovat de destrămarea raporturilor de familie, în realitate reclamanta fiind cea care a părăsit domiciliul conjugal, mutându-se cu amantul acesteia.
De asemenea în mod greșit s-a reținut că pârâtul nu-și îndeplinește obligațiile prevăzute de art.2 Codul familiei, în situația în care acesta a plătit toate taxele și impozitele aferente locuinței; a cumpărat haine și bijuterii pentru soția sa; a plătit contravaloarea excursiilor în străinătate, cheltuielile pentru sănătate și taxele de școlarizare.
Recurentul susține că are dreptul la un proces echitabil, prevăzut de dispoz.art.6 din CEDO, instanța de fond și de recurs neținând seama de acest aspect.
Prin cererea înregistrat la data de 5 septembrie 2008 (filele 66-67 dosar), recurentul își completează motivele de recurs, invocând aceleași critici și solicitând admiterea acestuia cu trimiterea cauzei spre rejudecare la judecătoria competentă teritorial să soluționeze fondul cererii.
În recurs au fost depuse actele de la filele 68-86 dosar, precum și actele de la filele 88 - 90 dosar.
În ședința publică din 10 septembrie 2008 s-a dispus înaintarea dosarului la Tribunalul Argeș în vederea soluționării cererii de îndreptare a erorii materiale, strecurată în decizia civilă nr.29/A/ din 29.02.2008, Tribunalul Argeș formând un supliment cu același număr pentru soluționarea cererii respective, deoarece, între timp dosarul instanței a fost înaintat la Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.190 Cod pr.civilă, prin încheierea din 26 noiembrie 2008 (filele 108-111dosar), suspendându-se judecata recursului până la soluționarea excepției invocată de către recurent (filele 103-104).
Prin decizia nr.583 din 14.04.2009 pronunțată de Curtea Constituțională în dosarul nr.2818 D/2008 a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.190 Cod pr.civilă, dosarul fiind înaintat Curții de APEL PITEȘTI pentru continuarea judecății acestuia.
Prin cererea depusă la data de 27.10.2009 recurentul depune cererea de la fila 126 dosar însoțită de actele de la filele 128 - 137 dosar, constând într-un contract de vânzare - cumpărare și mai multe certificate de concediu medical, precum și concluziile scrise de la fila 138 dosar, prin care solicită admiterea recursului declarat de acesta și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond competentă, iar pe fond respingerea acțiunii formulate de către reclamantă.
În suplimentul la dosarul de fond, având ca obiect îndreptarea erorii materiale și lămurirea deciziei nr.29/A/MF pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Argeș, cerere formulată de pârâtul G se află încheierea pronunțată în Camera de consiliu la data de 3.10.2008 de către Tribunalul Argeș, prin care a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale formulată anterior, cu motivarea că susținerile petentului se referă la considerentele deciziei pronunțate de Tribunalul Argeș și la situația de fapt reținută de instanță, în raport de probele administrate în cauză, iar nemulțumirile acestuia pot fi exprimate drept critici în recurs, cererea petentului neîndeplinind cerințele prevăzute de art.281 pct.1 Cod pr.civilă și art.2811pct.1 Cod pr.civilă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs G criticând-o pentru nelegalitate și invocând dispozițiile art.304 pct.5,6 și 9 Cod pr.civilă
În motivarea recursului se susține că instanța de apel nu respectat principiul disponibilității și contradictorialității.
Se arată că în privința principiului disponibilității instanța avea obligația să răspundă la toate cererile făcute de petent, iar referitor la principiu contradictorialității se impunea citarea legală a părților.
Se menționează faptul că Tribunalul Argeș nu a stabilit corect momentul în care reclamanta a părăsit domiciliul conjugal și nu a citat părțile pentru a lămuri acest aspect.
Prin încheierea din 12 februarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTIs -a dispus suspendarea judecării recursului formulat împotriva încheierii de ședință din data de 3.10.2008, datorită lipsei părților, până la stăruința acestora, iar prin cererea depusă la data de 26 octombrie 2009 de către intimata - reclamantă s-a solicitat repunerea pe rol a recursului amintit și fixarea unui termen de judecată la același termen cu judecata recursului formulat de către recurentul - pârât împotriva deciziei nr.29/A pronunțată în același dosar.
Curtea, analizând cele două recursuri, prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate constată că acestea sunt nefondate urmând a le respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
Înainte de analiza celor două recursuri se constată faptul că motivele de recurs de la filele 66-67 dosar, respectiv completarea recursului declarat de către recurent este depusă peste termenul de 15 zile prevăzut de art.301 Cod pr.civilă, aceste motive fiind tardive, situație în care intervine nulitatea acestora, prevăzută de art.306 alin.1 Cod pr.civilă.
Cât privește recursul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 3.10.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, acesta este nefondat, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.304 pct.5,6 și 9 Cod pr.civilă, invocate ca temei de drept de către recurent, motive de recurs care nu au fost dezvoltate, invocându-se ca motive, nerespectarea principiului disponibilității și contradictorialității, pentru stabilirea datei corecte a momentului în care soția recurentului a părăsit domiciliul conjugal.
În altă ordine de idei, în mod temeinic și legal, Tribunalul Argeș, prin încheierea recurată a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art.281 pct.1 Cod pr.civilă, referitoare la erorile sau omisiunile din hotărârile judecătorești și nici cerințele prevăzute de art.2811pct.1 Cod pr.civilă, referitoare la lămuririle legate de înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, petentul formulând critici care vizează decizia pronunțată în apel, critici care pot fi formulate în cadrul motivelor de recurs.
Referitor la recursul declarat împotriva deciziei pronunțate în apel se constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
Prim critică circumscrisă primului motiv de recurs este nefondată urmând aor espinge ca atare, nefiind îndeplinite cerințele art.304 pct.3 Cod pr.civilă, referitoare la încălcarea competenței altei instanțe.
Se reține că această excepție nu a încălcat disp.art.607 Cod pr.civilă, iar prin încheierea din 16.10.2006, instanța a unit această excepție cu fondul, pentru a se administra probe referitoare la ultimul domiciliul al părților, respectându-se disp.art.137 alin.2 Cod pr.civilă și statuându-se, în mod corect, ultimul domiciliul comun al părților și instanța competentă să soluționeze acțiunea de divorț, aceasta fiind Judecătoria Pitești.
Cea de a doua critică circumscrisă primului motiv de recurs este neîntemeiată, urmând aor espinge ca atare, pentru considerentele arătate la prima critică, care nu vor mai fi reluate.
De precizat faptul că excepția de neconstituționalitate a art.607 Cod pr.civilă, invocată de către pârât a fost respinsă de către Curtea Constituțională, prin decizia nr.1212 din 18.12.2007.
Referitor la greșita respingere a cererii de recuzarea a judecătorului de la fond se constată că aceasta a fost respinsă în mod corect, deoarece aspectele invocate nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art.27 Cod pr.civilă, nemulțumirile pârâtului vizând modalitatea de administrare a probelor și de soluționare a excepțiilor, iar susținerea din apel, în sensul că cererea de recuzare viza motive de bănuială legitimă, nu constituie motiv de recuzare, ci de strămutare.
Al doilea motiv de recurs întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă este neîntemeiat urmând a-l respinge ca atare, fiind formulat pentru prima dată în recurs. Pe de altă parte, părțile aveau posibilitatea să solicite împăcarea în oricare fază a procesului, însă, pârâtul a fost cel care a invocat o serie de excepții și a formulat căile de atac, fără a solicita instanței împăcarea părților.
Al treilea motiv de recurs întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă este de asemenea neîntemeiat urmând a-l respinge ca atare, nefiind îndeplinite prevederile art.296 Cod pr.civilă, constatându-se că prin decizia pronunțată în apel a fost respins apelul declarat de pârât, cu consecința menținerii sentinței de la fond.
Al patrulea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă este nefondat urmând a-l respinge ca atare, nefiind îndeplinite cerințele articolului amintit, instanța de apel pronunțând o hotărâre temeinică și legală, dată fără încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, din depozițiile martorilor (filele 14,15,30 și 31) rezultă că părțile s-au despărțit în fapt în luna iulie 2006, iar anterior acestei date au locuit în apartamentul din Pitești, neînțelegerile dintre soți fiind generate de pârât, care majoritatea timpului mergea în județul D la mama acestuia, manifestând dezinteres față de relațiile de căsătorie, nefiind îndeplinite cerințele art.2 din Codul familiei.
Se constată faptul că recurentul a avut parte de un proces echitabil prevăzut de dispozițiile art.6 din CEDO, instanța acordând numeroase termene, atât pentru cererile de amânare formulate de către acesta, cât și pentru soluționarea cererii de îndreptare eroare materială și a excepțiilor de neconstituționalitate invocate de către acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
D E CI D
Respinge recursurile formulate de reclamantul, împotriva deciziei civile nr.29/A/MF din 29 februarie 2008 și împotriva încheierii din Camera de consiliu din 3 octombrie 2008, ambele pronunțate de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
3.11.2009
Jud apel
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florina Andrei, Lică
| ← Divort. Decizia 9/2009. Curtea de Apel Suceava | Divort. Decizia 595/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
