Divort. Decizia 9/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - divorț -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
DECIZIA CIVILĂ NR.9
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 3: Dumitrașcu Veronica
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta, din Penitenciarul Botoșani, județul B, împotriva deciziei civile nr. 361 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-), intimați fiind reclamantul, domiciliat în municipiul F, str.- -,.3 A,.B,.15, județul S și Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria Municipiului F, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pârâta recurentă, în stare de arest, lipsă fiind reclamantul intimat și reprezentantul Autorității Tutelare de pe lângă Primăria Municipiului
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Pârâta recurentă, depune la dosar chitanța seria - nr.-, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru de 4 lei.
Întrebată fiind, pârâta arată că înțelege să-și precizeze motivele de recurs, în sensul că solicită a fi obligat reclamantul să-i aducă minorul la penitenciar, în vizită, pentru a păstra legăturile cu acesta, fiind de acord cu soluția de încredințare a minorului tatălui, pe perioada în care ea se află în penitenciar.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat, declară recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Pârâta recurentă solicită admiterea recursului, în sensul celor mai sus arătate.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni înregistrată la nr.3068/227 din 17.10.2007, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâta, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părți, din culpa exclusivă a pârâtei, să se încuviințeze ca pârâta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de "" și să-i fie încredințat spre creștere și educare minorul, cu obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului.
In motivarea cererii, reclamantul arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 26.07.2002, la început relațiile de căsătorie fiind normale, dar treptat acestea s-au deteriorat, pârâta dovedindu-se a fi o fire certăreață și cu porniri violente.
Atitudinea pârâtei a culminat în data de 08.09.2005, când, în urma unor discuții contradictorii cu tatăl său, l-a înjunghiat pe acesta, provocându-i moartea. După această faptă, pârâta a părăsit domiciliul conjugal, plecând la părinții săi.
Pentru fapta comisă, pârâta a fost condamnată prin sentința penală nr. 162/2006 a Tribunalului Suceava la pedeapsa de 9 ani închisoare.
Reclamantul a solicitat încredințarea minorului, având în vedere atașamentul acestuia față de el, precum și pentru faptul că beneficiază de condiții materiale și de timpul necesar pentru a-i asigura o dezvoltare armonioasă.
Pe de altă parte, datorită pedepsei privative de libertate pe care o are de executat, pârâta este în imposibilitatea de a se îngriji de copil.
Prin sentința civilă nr.736/17.03.2008 pronunțată de Judecătoria Fălticenis -a admis în parte cererea reclamantului, s-a declarat desfăcută căsătoria încheiată între părți din culpa pârâtei, s-a încuviințat ca pârâta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de "", a fost încredințat reclamantului spre creștere și educare minorul - și s-a respins cererea de obligare a pârâtei la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, ca nefondată.
S-a reținut în considerentele hotărârii că relațiile dintre părți sunt grav vătămate, de această situație făcându-se vinovată pârâta, astfel că în temeiul art. 37, 38. fam. s-a declarat desfăcută căsătoria din culpa acesteia. In baza dispozițiilor art. 40 al. 3 Codul Familie s-a încuviințat ca pârâta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de "".
Date fiind depoziția martorului, referatul de anchetă socială, precum și faptul că pârâta se află în penitenciar în executarea unei pedepse privative de libertate de 9 ani, în temeiul dispozițiile art. 42 Codul Familiei instanța a încredința reclamantului spre creștere și educare pe minorul rezultat din căsătorie.
Întrucât pârâta execută o pedeapsă privativă de libertate în penitenciar, în această perioadă fiind lipsită de posibilitatea de a obține venituri, instanța nu a obligat- la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta care a criticat soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, a arătat că nu este de acord cu desfacerea căsătoriei, că nu se consideră vinovată de destrămarea relațiilor de căsătorie, că sentința penală de condamnare pentru infracțiunea de omor nu poate fi folosită ca probă în procesul de divorț, deoarece a fost forțată de socrul ei să consume băuturi alcoolice și să săvârșească această infracțiune pe care o regretă enorm.
A mai susținut că nu este de acord cu încredințarea minorului spre creștere și educare reclamantului, deoarece ea este cea care l-a crescut și l-a îngrijit de mic.
Prin decizia civilă nr.361 pronunțată de Tribunalul Suceava la data de 14 octombrie 2008, apelul a fost respins ca nefondat cu motivarea că în mod corect prima instanță a apreciat că relațiile dintre soți sunt grav vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă din vina pârâtei, al cărei comportament violent a culminat cu înjunghierea tatălui reclamantului, căruia i-a provocat moartea.
Fiind condamnată în prezent la pedeapsa de 9 ani închisoare cu executare, nu se poate reține că relațiile dintre cei doi soți ar decurge normal și nici că pârâta ar prezenta condiții materiale și morale pentru creșterea și educarea minorului rezultat din căsătorie.
Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs, precizând la termenul de astăzi că a promovat calea de atac pentru a i se pune în vedere reclamantului intimat să-i permită a avea legături personale cu minorul, aducându-l în vizită la penitenciar,declarându-se de acord cu soluția de încredințare a acestuia tatălui, având în vedere starea sa de detenție. Față de precizările făcute astăzi în instanță de recurentă, în cadrul cărora nu s-au adus critici care să vizeze hotărârea atacată, cererea sa de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorul putând fi soluționată în alt cadru procesual, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, din Penitenciarul Botoșani, județul B, împotriva deciziei civile nr. 361 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-), intimați fiind reclamantul, domiciliat în municipiul F, str. - -,.3 A,.B,.15, județul S și Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria Municipiului F, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Jud. apel /
2 ex.
30.01.2009
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Frunză Sanda, Dumitrașcu Veronica
| ← Divort. Decizia 669/2009. Curtea de Apel Bacau | Divort. Decizia 1523/2009. Curtea de Apel Pitesti → |
|---|
