Divort. Decizia 1533/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1436/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI
SECȚIA A III A CIVIL ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVIL NR. 1533
Ședința public din 11.11.2009
Curtea constituit din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
Judector - - -
Judector - - -
Grefier - -
- XX -
Pe rol se afl soluționarea recursului formulat de recurenta pârât reclamant, împotriva deciziei civile nr. 154 din 4.02.2009, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a V-a Civil, în contradictoriu cu intimatul reclamant pârât și cu Autoritatea Tutelar de pe lâng Primria Sectorului 6
Cauza are ca obiect acțiune civil pentru divorț.
La apelul nominal se prezint recurenta pârât reclamant, asistat de avocatul, în baza împuternicirii avocațiale nr. 41059/2009, eliberat de Baroul Bucure ști și intimatul reclamant pârât, asistat de avocatul, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, eliberat de Baroul Bucure ști; lipsește Autoritatea Tutelar de pe lâng Primria Sectorului 6
Se face referatul cauzei de ctre grefier, învederându-se faptul c procedura este legal îndeplinit, iar intimatul a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare în dou exemplare, dintre care unul se comunic aprtorului recurentei, dup care:
La prima strigare a cauzei, pe lista dosarelor cerute pentru amânare fr discuții, avocatul recurentei solicit acordarea unui termen pentru a lua cunoștinț de conținutul întâmpinrii.
De asemenea, apreciaz c este necesar a se comunica motivele de recurs.
Avocatul intimatului arat c se opune la amânare, întrucât întâmpinarea a fost depus în termen legal, astfel c partea advers avea suficient timp pentru aol ectura. Cu privire la motivele de recurs, arat c a luat cunoștinț de acestea.
Dup deliberare, Curtea las dosarul la ordine pentru a-i da posibilitate aprtorului recurentei s lectureze întâmpinarea, având în vedere împrejurarea c acest act procedural a fost depus în termen legal, precum și faț de criticile din recurs care vizeaz numai aspecte legate de programul de vizitare a minorului; ținând seama de acest din urm motiv, instanța consider c nu exist vreun impediment în soluționarea pricinii fr a se comunica motivele de recurs autoritții tutelare.
La reluarea cauzei, avocatul recurentei solicit administrarea probei cu înscrisuri, artând c are asupra sa o parte dintre acestea, iar, pentru a depune și celelalte înscrisuri de care înțelege s se foloseasc în cauz, solicit acordarea unui termen.
Susține cererea privind proba cu înscrisuri, astfel:
De la data introducerii recursului, a solicitat Direcției Generale de Asistenț Social și Protecția Copilului Sector 6 efectuarea unui referat legat de relațiile copil - prinți. Urmeaz, în acest sens, a se face o evaluare a situației, printr-un raport care nu este înc finalizat.
Depune la dosar rspunsul direcției și sesizarea pe care partea a fcut-o, un exemplar al acestora comunicându-se și avocatului intimatului.
Subliniaz c recunoaște dreptul tatlui de a vizita copilul, dar nu în forma stabilit de instanț, având în vedere c aceștia nu se cunosc bine.
Avocatul intimatului solicit respingerea cererii de amânare a judecții.
Solicit a se avea în vedere faptul c i se refuz tatlui orice relație cu copilul de peste un an, iar aspectele menționate în sesizarea depus la dosar de partea advers se refer la anumite afecțiuni psihice, care nu pot fi stabilite de ctre Direcția de Asistenț Social și Protecția Copilului, ci de un medic specialist.
În urma deliberrii, Curtea respinge cererea recurentei privind acordarea unui termen în vederea efecturii unui nou referat de anchet social, apreciind c în dosar sunt suficiente probe faț de motivele invocate în recurs.
Prțile arat c nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul c nu se solicit administrarea de probe, Curtea constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentei pârâte reclamante solicit admiterea cererii de recurs astfel cum a fost formulat.
Invoc dispozițiile art. 304 pct. 6 din Codul d e procedur civil, în sensul c instanța a acordat mai mult decât s-a cerut cu privire la programul de vizitare stabilit în fond și menținut în apel.
Astfel, instanța de apel a reținut c sentința este legal, fr a observa c nu s-a cerut acel program de vizitare.
Al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 din Codul d e procedur civil, referitor la culpa în desfacerea cstoriei, solicit a se observa c nu a fost motivat de ctre instanța de apel, care a reținut motivarea instanței de fond. Apreciaz c acest fapt echivaleaz cu o nemotivare a hotrârii pronunțate în apel.
Tot referitor la culpa în desfacerea cstoriei, susține c, din probele administrate în cauz rezult clar c nu este o culp comun, ci exclusiv a intimatului reclamant pârât.
La solicitarea instanței, aprtorul recurentei precizeaz c în motivele de recurs a indicat temeiurile de drept ce nu au fost avute în vedere de instanț la stabilirea culpei comune.
Critic decizia atacat și pentru faptul c instanța de apel nu a artat motivele clare, individuale, pentru stabilirea programului de vizitare a minorului, mrginindu-se la indicarea temeiurilor de drept, respectiv art. 16 din Legea nr. 272/2004 cu privire la interesul superior al copilului - text de lege cruia instanța nu i-a dat o aplicare corect.
La data desprțirii prinților, copilul avea 1 an și 4 luni, iar acum se dispune a fi luat din domiciliul mamei și dus la tat, pe care nu-l cunoaște și într-un mediu cu care nu este obișnuit.
Subliniaz din nou c recurenta nu legtura copilului cu tatl, dar solicit ca aceste relații s evolueze treptat în timp, pentru ca minorul s se acomodeze și, pentru început numai pe perioada zilei, nu și noaptea.
Apreciaz c acțiunea intimatului are ca scop numai hrțuirea recurentei, ținând seama de faptul c timp de aproape trei ani de la data desprțirii în fapt, el nu a venit s-și vad copilul.
Solicit, așadar, admiterea recursului și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecat, pentru dovedirea crora depune la dosar chitanța în sum de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
La solicitarea instanței, intimatul arat c nu și-a vzut fiul din martie 2008 de când a intentat acțiunea de divorț, timp în care a încercat s ia legtura cu fosta soție, dar aceasta nu i-a permis s-și viziteze copilul.
Menționeaz c pân la acea dat a locuit împreun cu soția și fiul su, iar la momentul desprțirii copilul avea vârsta de 2 ani și 2 luni. În prezent, copilul are vârsta de 3 ani și 6 luni.
Avocatul intimatului reclamant pârât solicit respingerea cererii de recurs, ca nefondat și menținerea hotrârii atacate, ca fiind temeinic și legal.
Principalul motiv de recurs se refer la programul de vizitare minor, despre care se susține c i-ar provoca acestuia instabilitate emoțional.
Cu privire la susținerile recurentei privind stabilirea de ctre instanț a unui program de vizitare, altul decât cel care s-a cerut, apreciaz c, în conformitate cu prevederile art. 31 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, instanța poate hotrî asupra aspectelor ce vizeaz exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor printești, respectând interesul superior al copilului, în situația în care prinții nu se înțeleg.
Referitor la faptul c, prin aducerea copilului în domiciliul tatlui - o persoan necunoscut - i s-ar crea o stare de instabilitate emoțional, solicit a se observa c minorul frecventeaz cursurile grdiniței și, deci, are contact cu persoane strine, astfel c nu se poate spune c, prin menținerea programului de vizitare stabilit de instanț, copilul ar fi stresat.
Astfel cum a artat în cuprinsul întâmpinrii, tribunalul a stabilit c programul de vizitare propus de recurent nu este suficient pentru realizarea unor legturi trainice între tat și fiu.
Solicit a se reține c nu își poate vizita fiul din pricina atitudinii recurentei, care îi adreseaz tot felul de injurii, pe care, îns, nu le poate dovedi.
Solicit și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecat pe care le dovedește prin chitanța în cuantum de 700 lei, reprezentând onorariu avocat - pe care o depune la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de faț, constat urmtoarele:
Prin cererea înregistrat pe rolul Judectoriei Sectorului 6 B, sub nr. 2035/303 din data de 10 martie 2008 și completat la data de 21 aprilie 2008, reclamantul a chemat în judecat pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotrârea ce se va pronunța s dispun desfacerea cstoriei încheiat între prți la data de 15 martie 2003 și înregistrat în Registrul de Stare Civil al Consiliului Local al Sectorului 6 B sub nr. 403 din 15 martie 2003, prin divorț din culp comun, revenirea pârâtei la numele purtat anterior cstoriei, încredințarea minorului, nscut la data de 15 ianuarie 2006 spre creștere și îngrijire pârâtei, stabilirea unei pensii de întreținere în favoarea minorului și în sarcina reclamantului și stabilirea unui program de vizitare a minorului de ctre reclamant dup cum urmeaz: primul sfârșit de sptmân din lun, de sâmbt, ora 1000pân duminic, ora 1800, câte șapte zile în perioada Cului și, alternativ. S-au solicitat cheltuieli de judecat.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențional în cauz solicitând, la rândul su ca prin hotrârea ce va pronunța instanța s dispun desfacerea cstoriei încheiat între prți la data de 15 martie 2003 și înregistrat în Registrul de Stare Civil al Consiliului Local al Sectorului 6 B sub nr. 403 din 15 martie 2003, prin divorț din vina reclamantului - pârât, pstrarea numelui dobândit prin cstorie, încredințarea minorului, nscut la data de 15 ianuarie 2006 spre creștere și îngrijire pârâtei - reclamante, stabilirea unei pensii de întreținere în favoarea minorului și în sarcina reclamantului - pârât și stabilirea unui program de vizitare a minorului de ctre reclamant, cu cheltuieli de judecat.
Prin sentința civil nr. 3794 din 05 mai 2008 Judectoria Sectorului 6 Baa dmis acțiunea precizat, formulat de reclamantul - pârât, împotriva pârâtei - reclamante, în contradictoriu cu Autoritatea tutelar din cadrul Primriei Sectorului 6 B, a admis în parte cererea reconvențional și în consecinț a declarat desfcut cstoria încheiat între prți la data de 15 martie 2003 și înregistrat în Registrul de Stare Civil al Consiliului Local al Sectorului 6 B sub nr. 403 din 15 martie 2003, prin divorț din culpa comun, a dispus revenirea pârâtei - reclamante la numele purtat anterior cstoriei respectiv " "; a încredințat minorul, nscut la data de 15 ianuarie 2006 spre creștere și educare pârâtei -reclamante și a obligat reclamantul - pârât s presteze întreținere în favoarea minorului, în cuantum de 375 lei/ron lunar, începând cu 05 iunie 2008 pân la majorat; a încuviințat reclamantului - pârât s aib legturi personale cu minorul, nscut la data de 15 ianuarie 2006, stabilind urmtorul program de vizitare cu posibilitatea lurii minorului din domiciliul pârâtei - reclamante: în sptmânile 1 și 3 din lun, de sâmbt, între orele 1000- pân duminic orele 1800; în anii pari - vacanța de C; în anii impari - vacanța de Paști; a compensat cheltuielile de judecat.
Pentru a pronunța aceast sentinț instanța de fond a reținut c, prțile s-au cstorit în data de 15 martie 2003, din aceast cstorie rezultând minorul, nscut la 15 ianuarie 2006. Potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauz, dup nașterea copilului prților între soți a aprut tensiuni legate de împrejurarea c locuința acestora a fost supraaglomerat de prezența prinților și a unei toți urmrind ca scop ajutarea tinerei familii în creșterea și supravegherea copilului; reclamantul - pârât a reproșat soției c este deranjat de prezența insistent precum și de comportamentul socrilor si și c este deranjat c soția nu ia atitudine, permițând practic prinților si s-l umileasc. Pârâta - reclamant, la rândul su, reproșeaz soțului c este instabil atât în relațiile de familie, c a prsit familia de mai multe ori cât și în relațiile profesionale, c a demisionat de la dou locuri de munc bine remunerate în condițiile în care ea la sftuit s nu demisioneze; instanța a reținut c acest conflict a luat amploare în cei doi ani care au trecut de la nașterea copilului și c practic nici unul dintre soți nu a ținut seama de nemulțumirea exprimate de cellalt soț și nu a încercat s colaboreze pentru a depși inconvenientele survenite.
În ceea ce privește capetele de cereri privind încredințarea minorului, având în vedere faptul c pârâta - reclamant este cea care s-a ocupat de creșterea și îngrijirea minorului, precum și faptul c sub aspect formal ambele prți au solicitat același lucru - respectiv încredințarea minorului ctre pârâta - reclamant, instanța, în baza art. 42 alin. 1 Codul familiei, a încredințat pe minor spre creștere și educare pârâtei - reclamante urmând a obliga pe reclamantul - pârât la prestarea unei întrețineri în favoarea minorului, cuantumul pensiei a fost stabilit conform dispozițiilor art. 94 Codul familiei.
În ceea ce privește stabilirea programului de vizitare a minorului de ctre reclamantul - pârât faț de dispozițiile art. 14 - 16 din Lege nr. 272/2004 și art. 43 alin. 3 din Codul familiei instanța a încuviințat programul de vizitare solicitat prin cererea precizatoare reținând c este în interesul ambelor prți - reclamantul - pârât și minor - s aib posibilitatea stabilirii unui contact și posibilitatea de a se cunoaște unul pe cellalt; având în vedere c minorul are vârsta de doi ani, vârst la care se formeaz relațiile de atașament, instanța a apreciat c dezolarea fizic, psihic și emoțional a copilului nu poate fi influențat negativ de luarea sa din domiciliul pârâtei - reclamante; în plus instanța a reținut c traumatizarea psihic a copilului se poate produce prin separarea sa de unul dintre prinți nicidecum prin asigurarea unor condiții în care s poat dezvolta o relație cu printele cruia nu i-a fost încredințat. În plus copilul îi este recunoscut dreptul de a pstra relații personale și cu care a dezvoltat relații de atașament inclusiv cu rudele paterne iar realizarea acestui drept la domiciliul pârâtei - reclamante ar fi destul de dificil dac nu chiar imposibil, faț de situația conflictual în care se afl prțile în prezent.
Prin decizia civil nr. 154 din 04 februarie 2009, Tribunalul Bucure ști - Secția a Va Civil a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta - pârât, împotriva sentinței civile nr. 3794 din 05 mai 2008, pronunțat de Judectoria Sectorului 6 B, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant și cu Autoritatea tutelar din cadrul Primriei Sectorului 6
În ceea ce privește primul motiv de apel privind culpa în destrmarea relațiilor de familie, tribunalul a reținut c susținerile apelantei în sensul c numai pârâtul se face vinovat de divorț nu sunt întemeiate.
Tribunalul a apreciat c situația de fapt a fost corect reținut de prima instanț în sensul c relațiile dintre soți s-au deteriorat dup nașterea copilului, iar din probele administrate în cauz martori, interogatoriu - a rezultat c între soți a intervenit o lips de încredere total și o lips de interes din partea acestora în a identificat o modalitate de comunicare, precum și de a încerca de a remedia dificultțile și a relua viața de familie normal, fr conflicte.
Având în vedere aceast situație de fapt, tribunalul a apreciat c în mod temeinic și legal a dispus prima instanț desfacerea cstoriei prților din culpa comun.
În ceea ce privește cea de-a doua critic privind programul de vizitare a minorului de ctre intimat, tribunalul a reținut urmtoarele.
În esenț, apelanta - pârât - reclamant a criticat hotrârea instanței de fond prin acea c programul încuviințat pentru vizitarea minorului este nelegal, deoarece s-a demonstrat prin probele administrate în cauz c intimatul nu dorește s aib o legtur complex cu minorul.
Faț de aceste motive, tribunalul a avut în vedere în primul rând interesul superior al copilului, consacrat de dispozițiile art. 2 alin. 2 și 3 și dispozițiile art. 14 alin. 1 și dispozițiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, conform crora copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu prinții.
Potrivit art. 97 Codul familiei ambii prinți au aceleași drepturi și îndatoriri faț de copiii lor minori, iar drepturile lor printești le pot exercita numai în interesul copiilor.
Totodat, dispozițiile art. 43 Codul familiei prevd c printele divorțat cruia nu i s-a încredințat copilul, pstreaz dreptul de a avea legturi personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învțtura și pregtirea lui profesional.
Dreptul în discuție s-a putut realiza fie prin vizitarea copilului la domiciliul su, fie prin lsarea copilului la domiciliul printelui cruia nu i-a fost încredințat, pentru anumite perioade determinate de timp. La alegerea modalitții concrete de exercitare a acestui drept, în conformitate cu art. 97 Codul familiei și art. 2 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, instanța a ținut cont de interesul superior al copilului, respectiv de necesitatea ca printele în discuție s-l poat vedea pe minor și s țin personal legtura cu el pentru a constata felul în care i se asigur îngrijirea, creșterea și sntatea, dezvoltarea fizic și moral și pentru a putea realiza și o apropiere sufleteasc normal între copil și printele respectiv, fr îns ca aceasta s interfereze cu activitțile normale ale copilului sau cu relația cu cellalt printe, precum și fr a afecta sentimentul de stabilitate de care trebuie s beneficieze minorul.
Faț de aceste dispoziții legale, tribunalul a apreciat c și acest motiv de apel este nefondat.
Astfel, apelanta a susținut c instanța a înclcat principiul disponibilitții deoarece a acordat un alt program decât cel solicitat de reclamantul - pârât, respectiv de a se aproba un program de vizitare a minorului in primul week-end, sâmbta și duminica de la orele 1000la 1800, program cu care este de acord și pârâta - reclamant. Din înscrisurile de la dosar tribunalul a reținut c la data de 21 aprilie 2008 reclamantul - pârât a depus la dosar o cerere completatoare a acțiunii, solicitând urmtorul program de vizitare a minorului: în primul week-end din lun de sâmbt, între orele 1000- pân duminic, orele 1800; în anii pari, vacanța de C; în anii impari, vacanța de Paște.
Din aceast completare a cererii, care a fost depus înainte de prima zi de înfțișare, rezult c instanța a acordat numai ceea ce s-a cerut, cu respectarea principiului disponibilitții.
Tribunalul a apreciat c programul de vizitare propus de apelanta - pârâta - reclamant nu este suficient pentru a se realiza o relație de atașament între copil și printe.
Împotriva deciziei din apel la data de 22 iunie 2009 formulat recurs pârâta - reclamant.
În cadrul motivelor de recurs s-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, iar în subsidiar, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat, pentru motivele de recurs prevzute art. 304 pct. 6, 7 și 9 Cod de procedur civil.
În fapt, recurenta a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 3794 din 05 iunie 2008 pronunțat în fond de Judectoria Sectorului 6 B, criticând-o sub aspectul modului de soluționare a captului de cerere privind divorțul și programul de vizitare stabilit în favoarea reclamantului - pârât. Astfel, a artat c în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a dispus desfacerea cstoriei prin divorț din culpa comun și nu din culpa exclusiv a reclamantului - pârât,. De asemenea, a artat c în mod netemeinic instanța a stabilit un program de vizitare în favoarea reclamantului - pârât, acordând mai mult decât s-a solicitat.
Dup cum s-a putut observa, pentru termenul din data de 08 mai 2008, reclamantul a depus la doar cerere completatoare la programul de vizitare solicitând inițial prin cererea de chemare în judecat. Dac inițial s-a solicitat a se acorda vizita sptmânal, sâmbta de la orele 1000- 1800, prin cererea completatoare s-a revenit și s-a solicitat primul week-end din lun de sâmbt ora 1000pân duminic ora 1800, o sptmâna în vacanța de Paște și o sptmân în vacanța de C, alternativ.
Prin motivele de apel a criticat modul în care instanța de fond a înțeles s soluționeze captul de cerere privind divorțul, în sensul stabilirii culpei comune a soților la desfacerea cstoriei. A artat c în mod greșit s-a admis existența culpei comune a soților la desfacerea cstoriei, în condițiile în care din probele administrate rezult cu certitudine culpa exclusiv a reclamantului - pârât.
Simpla trimitere la probele administrate în cauz, nu satisface cerința unei motivri corespunztoare, impus de art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod de procedur civil. În opinia recurentei instanța de recurs este investit cu verificarea legalitții și temeiniciei deciziei recurate, îns controlul judiciar nu s-a putut realiza în lipsa unei motivri.
În fața instanței de fond a fost administrat un probatoriu complex, completat în fața instanței de apel, toate probele susținând netemeiniciei primului capt de cerere al acțiunii introductive a reclamantului, în sensul existenței unei culpe comune în desfacerea cstoriei. În ciuda tuturor probelor concludente, instanța de fond a dispus desfacerea cstoriei din culpa comun, iar instanța de apel a menținut aceast dispoziție, fr a analiza câtuși de puțin probele.
Decizia instanței de apel este lipsit de temei legal și sub aspectul soluționrii captului de cerere privind programul de vizitare stabilit în favoarea reclamantului.
Ambele instanțe (fond și apel), s-au limitat la a enumera temeiurile de drept aplicabile situației în care se iau msuri cu privire la minori, îns nu au fost individualizate acele aspecte avute în vedere, considerentele fiind insuficiente pentru a se putea realiza un control judiciar al deciziei. Insuficiența motivrii conduce Ia pronunțarea unei hotrâri lipsit de temei legal, întrucât nu exist niște constatri de fapt concrete care s permit analiza logicii juridice a instanței.
Dac s-ar fi efectuat o analiz real a obiectului dedus judecții, instanțele ar fi putut concluziona c interesul minorului în acest moment înseamn mai mult decât o simpl legtur fireasc cu tatl sau, dup un program de vizitare dorit de acesta.
Martorii audiați au artat c reclamantul nu și-a petrecut timpul singur cu copilul (declarația ), reclamantul avea o atitudine rezervat faț de copil, vorbea disprețuitor Ia adresa lui și îl repezea (declarație ), nu a dorit s-l vad de când a plecat de acas, deși a venit în domiciliul comun și minorul era în cas (declarație ), reclamantul a plecat de acas în repetate rânduri și nu l-a interesat minorul, deși nimeni nu l-a împiedicat s vina s-l vad (declarație martora ).
De asemeni, martora a subliniat importanța menținerii unui mediu familial stabil pentru minor (martor de ocupație profesor, cu bogat experienț didactic), iar raportul psihologic depus la dosar subliniaz importanța profilului psihologic al celui în grija cruia se afl minorul, dar și importanta mediului în care se va afla copilul.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, curtea constat c este fondat pentru urmtoarele considerente.
Primul motiv de recurs referitor la culpa prților la desfacerea cstoriei, din felul în care a fost formulat aduce în discuție problema de netemeinicie a hotrârii atacate, deoarece ceea ce se pretinde este stabilirea greșit a situației de fapt.
O atare critic nu poate face îns, obiect de analiz în calea extraordinar a recursului întrucât, faț de actuala configurare a art. 304 Cod procedur civil, care permite reformarea unei hotrâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilit prin hotrârea atacat și de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotrârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constat.
De altfel, la stabilirea situației de fapt tribunalul a avut în vedere întreg materialul probator administrat în cauz, nu numai probele propuse de reclamant, astfel c a stabilit în mod corect c ambele prți se fac vinovate de destrmarea relațiilor de familie.
Nu este întemeiat motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 Cod procedur civil, tribunalul artând în concret motivele ce au determinat pronunțarea soluției în cauz.
Curtea apreciaz c instanțele au interpretat și aplicat corect prevederile art. 43 alin. 3. fam și art. 97. fam. în scopul asigurrii cerințelor de legalitate privitoare la exercițiul dreptului printelui cruia nu i-a fost încredințat copilul, de a putea veghea la creșterea, educarea și dezvoltarea corespunztoare a minorului. Astfel, nu se poate reține în nici un caz c instanțele ar fi acordat un program de vizitare mai extins decât ar fi fost solicitat, întrucât programul de vizitare urmeaz a fi stabilit în raport de situația concret, fr a fi condiționat de zilele expres precizate de pârât.
Îns, în raport de vârsta fraged a minorului 3 ani și șase luni, de situația concret în care acesta se afl, nemaiavând contact cu tatl su de aproximativ un an și J, astfel cum ambele prți au confirmat, curtea consider c, un program de vizitare în care minorul s își petreac noaptea într-un alt mediu decât cel obișnuit nu este adecvat. Astfel, deși nu împrtșim punctul de vedere al recurentei referitor la stabilirea unui program de vizitare a minorului doar la domiciliul su întrucât desfșurarea vizitelor în acest fel, ar fi de natur s împiedice dezvoltarea unei relații armonioase între tat și fiu, totuși, la acest moment nu se impune ca, dintr-o dat, minorul s își petreac nopțile în lipsa mamei și într-un loc care nu îi este familiar.
Astfel, nimic nu îl împiedic pe tat s ia minorul la domiciliul su, mai ales c nu s-a dovedit în vreun fel c acesta ar avea un comportament ce ar afecta creșterea minorului, dar cu obligația s îl readuc la domiciliul mamei peste noapte, urmând ca, în timp, dup ce copilul se obișnuiește și își consolideaz legtura cu tatl, s poat petrece sfârșitul de sptmân în întregime cu intimatul.
Pentru aceste considerente în baza arat. 312 Cod procedur civil, curtea admite recursul, modific decizia recurat, în sensul c admite apelul, schimb în parte sentința și modific programul de vizitare astfel: în prima sptmân din fiecare lun, sâmbta de la orele 10-18, iar în sptmâna a treia din fiecare lun, duminica de la orele 10-18.
În baza art. 274 Cod procedur civil, oblig intimatul la 700 lei cheltuieli de judecat parțiale ctre recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta - pârât - reclamant, împotriva deciziei civile nr. 154 din 04 februarie 2009, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a Va Civil, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant - pârât și cu Autoritatea tutelar din cadrul Primriei Sectorului 6
Modific decizia recurat.
Admite apelul declarat de apelanta - pârât, împotriva sentinței civile nr. 3794 din 05 mai 2008, pronunțat de Judectoria Sectorului 6 B, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant și cu Autoritatea tutelar din cadrul Primriei Sectorului 6
Schimb în parte sentința în sensul c modific programul de vizitare stabilit de instanța de fond astfel:
- în prima sptmân din fiecare lun, sâmbta de la orele 1000- 1800;
- în sptmâna a III a din fiecare lun, duminica de la orele 1000- 1800.
Menține restul dispozițiilor sentinței, oblig intimatul la 700 lei cheltuieli de judecat ctre recurent, conform art. 274 Cod de procedur civil.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, azi, 11 noiembrie 2009.
Președinte, Judector, Judector,
- - - - - - - -
Grefier,
-
Red.
./
2ex./14.12.2009
-5.-;
Jud.6.-
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
