Divort. Decizia 1534/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1534/
Ședința publică din 08 octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta cu domiciliul ales la mandatar av., din Târgu-M,-, județul M, împotriva deciziei civile nr. 105 din 28 aprilie 2009, pronunțată de tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă pentru reclamanta recurentă lipsă, av. în substituirea lui av., lipsind pârâtul intimat și Autoritatea tutelară de pe lângă Primăria comunei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, după care;
Neformulându-se cererii, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente, susține recursul așa cum este motivat în scris, solicită admiterea lui, modificarea deciziei atacate, în sensul exonerării reclamantei recurente la plata unei pensii de întreținere, în sumă de 73 de lei, în favoarea minorului, cu obligarea pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată. Subliniază faptul că părțile au încheiat o înțelegere în sensul ca reclamanta recurentă să nu plătească pensie de întreținere pentru minorul aflat în întreținerea tatălui, pârâtului intimat pe motiv că acesta are o situație materială foarte bună, față de reclamanta recurentă, care mai are în întreținerea s-a un alt copil minor, pârâtul intimat nici nu a formulat petit în sensul acordării unei pensii de întreținere pentru minorul aflat în îngrijirea s-
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.5292 din 20 octombrie 2008, Judecătoria Tg-M a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul; a admis cererea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional în contradictoriu cu pârâta reconvențională; a dispus desfacerea căsătoriei părților încheiată la data de 18.03.2003 și înregistrată în Registrul de Stare civilă al Primăriei mun.Tg-M sub nr.3 din 18 martie 2003, din culpa comună a părților; a încredințat spre creștere și educare pe minorul născut la 19.07.2003, tatălui reclamant reconvențional; a dispus ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de ""; a obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de 172,95 lei lunar, de la data introducerii acțiunii și până la majoratul minorului sau noi dispoziții; a stabilit în favoarea mamei-reclamante un program de vizitare a minorului, astfel: în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de vineri de la orele 15 până duminică la orele 18; în perioada sărbătorilor de Paști, 3 zile, 1 lună în vacanța de vară, 1 săptămână în vacanța de C, cu ridicarea de la domiciliul tatălui-pârât; a compensat în parte cheltuieli de judecată între părți.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel reclamanta .
tribunalul Mureș, prin decizia civilă nr.105 din 28 aprilie 2009 admis apelul declarat de reclamantă, a desființat parțial hotărârea atacată și în rejudecare a obligat pârâta reconvențională la plata în favoarea minorului născut la data de 19.07.2003, a sumei de 73 lei lunar cu titlu de întreținere, începând cu data înregistrării cererii (11 aprilie 2008) și până la majoratul minorului sau noi dispoziții.
Tribunalul a reținut că apelul declarat este întemeiat în ceea ce privește cererea subsidiară în sensul în care apelanta însăși a solicitat instanței de apel să dispună obligarea sa la plata pensiei de întreținere modificând cuantumul acesteia la suma de 73 lei pe lună.
Apreciind că în conformitate cu disp.art.86 Codul familiei și art.94 din același cod, obligația de întreținere este una legală, imperativă și proporțională, tribunalul având în vedere adeverința de venituri depusă de apelantă precum și împrejurarea că aceasta mai are un copil minor în întreținere, a pronunțat hotărârea atacată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta pârâtă reconvențional invocând motivul de nelegalitate prev. de art.304 pct.9 pr.civ.
În dezvoltarea acestui motiv recurenta a arătat că instanța de apel a încălcat prevederile art.296 pr.civ. precum și principiul disponibilității, principiu ce guvernează procesul civil în orice fază procesuală. În acest sens s-a arătat că pârâtul reclamant reconvențional nu a formulat petit privind plata pensiei de întreținere și ca atare, instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut. Această modalitate de soluționare a apelului a condus și la încălcarea prev.art.296 pr.civ. în sensul în care, în apelul reclamantei, acesteia i s-a creat o situație mai grea.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă de instanță reclamanta recurentă a solicitat încredințarea minorului la mamă și obligarea pârâtului, în calitate de tată, la plata unei pensii de întreținere.
Prin acțiunea reconvențională pârâtul reclamant reconvențional a solicitat încredințarea aceluiași minor la tată, fără obligarea pârâtei reconvențional la plata vreunei pensii de întreținere.
Prin hotărârea pronunțată de instanța de fond au fost admise în parte cele două cereri, minorul fiind încredințat tatălui pârât reclamant reconvențional. Din eroare, instanța de fond, făcând aplicarea art.86 Codul familiei, l-a obligat pe tată la plata pensiei de întreținere.
Apelul făcut de reclamanta pârâtă reconvențional, a avut în vedere acest aspect în sensul în care s-a considerat, prin criticile formulate în apel, că este neîntemeiată obligarea părintelui căruia i s-a încredințat copilul la plata unei pensii în favoarea acestuia.
Aceiași reclamantă pârâtă reconvențional, în considerarea dispozițiilor legale ce guvernează raporturile de familie, a solicitat instanței de apel ca în situația în care apreciază că părțile nu pot renunța la drepturile stabilite de lege în favoarea copiilor minori, să procedeze la obligarea sa la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 73 lei pe lună.
Instanța de apel a procedat în consecință cu referire la petitul subsidiar, ca atare, criticile formulate în recurs vizând încălcarea principiului disponibilității, nu pot fi reținute.
Pe de altă parte, așa cum în mod corect a reținut instanța de apel, dispozițiile cuprinse în art.86 Codul familiei, au caracterul unor norme imperative de la care părțile nu pot deroga mai cu seamă că drepturile stabilite prin acest text de lege au în vedere un copil minor și nu categorii de drepturi pentru care legea oferă subiecților calitatea și capacitatea de a dispune conform voinței proprii.
Având în vedere același caracter imperativ al disp.art.86 Codul familiei, instanța de recurs apreciază că încredințarea copilului minor unuia dintre părinți atragede dreptobligația pentru celălalt părinte de a presta întreținere în favoarea minorului. Cu alte cuvinte, nu este necesară formularea unui petit în acest sens întrucât obligația este legală iar instanțele sunt ținute să protejeze interesul superior al minorului, mai exact, dreptul conferit de lege în favoarea acestuia.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, menținând ca legală și temeinică hotărârea pronunțată de instanța de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta cu domiciliul ales în Tg-M,- (av. ), împotriva deciziei civile nr.105 din 28 aprilie 2009, pronunțată de tribunalul Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată azi, 8 octombrie 2009, în ședință publică.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
- -
GREFIER
Red.
Tehnored.
4 exp.
06.11.2009
Jud.fond.
Jud.apel:-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 1479/2009. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
