Divort. Decizia 1479/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1479
Ședința publică de la 23 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTORI: Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Liliana
- - -
GREFIER -
La ordine a venit spre pronunțare recursul civil declarat de reclamanta - prin procurator împotriva deciziei civile nr. 136/A/13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18 nov. 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată că:
Prin sentința civilă nr. 1881/23.09.2008, Judecătoria Moineștia admis în parte acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă, cererea reconvențională și acțiunea conexă formulate de pârâtul-reclamant, a desfăcut căsătoria pârâților din culpă comună, a dispus reluarea de către reclamantă a numelui de "", a încredințat pârâtului spre creștere și educare pe minorul născut la 15.09.2001, a obligat reclamanta la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 65 lei lunar.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că relațiile de căsătorie nu mai pot continua.
In ceea ce privește minorul, instanța a reținut că încredințarea acestuia mamei ar putea crea o ruptură și o debusolare psihică cu consecințe grave pentru dezvoltarea sa pe viitor.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamanta-pârâtă arătând că instanța de fond în mod greșit, nu a reținut relațiile de atașament mamă copil și a trecut peste probatoriul administrat din care rezultă că pârâtul-reclamant a avut în timpul căsătoriei preocupări străine de viața de familie și că acesta a solicitat încredințarea dosar pe baza unor interese materiale.
De asemenea, instanța nu a ținut seama de faptul că în perioada de 7 luni cât minorul a locuit în Franța, reclamanta i-a asigurat un climat sănătos.
Apariția unui alt copil nu poate fi un motiv temeinic pentru încredințarea minorului tatălui întrucât reclamanta l-a pregătit psihic în acest sens. De asemenea, nu constituie criterii elocvente nici existența unui alt în viața mamei și nici necunoașterea limbii.
De asemenea, instanța trebuia să aibă în vedere faptul că răpirea copilului din Franța de către tată ar fi putut avea consecințe traumatizante asupra copilului.
Instanța nu a avut în vedere nici veniturile mai mari ale i și nici condițiile de locuit mai avantajoase ale acesteia.
Apelanta a mai susținut că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că minorul este înscris în vreo formă de învățământ.
Intimatul nu a depus întâmpinare în această fază procesuală, dar a fost prezent în fața instanței și a solicitat respingerea apelului.
Părțile au depus la dosar înscrisuri noi. De asemenea, s-a efectuat anchetă socială la noul domiciliu al intimatului.
Prin decizia civilă nr. 136/A/13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a respins apelul ca nefondat.
În expozitivul deciziei s-au reținut următoarele considerente:
Critica formulată de apelantă referitoare la interpretarea eronată a probelor de către instanța de fond cu privire la sentimentele de afecțiune dintre părinți și minor este nefondată.
Astfel, din probele administrate a rezultat că ambii părinți sunt atașați de minor. Depozițiile martorilor și C, concluziile anchetei sociale efectuate la noul domiciliu al intimatului și chiar efortul depus de către acesta în prezentul litigiu converg la ideea că tatăl minorului este foarte atașat de acesta.
Din nici o probă efectuată în cauză instanța nu poate desprinde ideea că singurul scop al intimatului este de aoș antaja pe apelantă în a renunța la partea sa ideală din comunitatea de bunuri.
De asemenea, nu este întemeiată nici susținerea conform căreia instanța nu a ținut seama de faptul că minorului i s-au asigurat toate condițiile necesare în perioada cât a locuit cu mama sa în Franța, minorul nefiind afectat nici de apariția unui alt copil, nici de existența unui alt în viața mamei și nici necunoașterea noii limbi neputând constitui un criteriu valabil.
Tribunalul a considerat că în mod corect instanța de fond a apreciat că aceste schimbări majore în viața unui copil aflat la o vârstă de intensă dezvoltare psihică coroborate cu schimbarea radicală a mediului de viață și cu trecerea la un program de școlarizare ar putea crea perturbări asupra dezvoltării psihice a minorului, cu atât mai mult cu cât toate aceste schimbări se suprapun peste trauma cauzată de divorțul părinților.
In ceea ce privește susținerea conform căreia instanța nu a ținut seama de veniturile mai mari realizate de apelantă și de condițiile mai avantajoase de locuit, tribunalul a considerat că aspectul material nu poate fi primordial în cazul litigiilor privind încredințare minor.
Mai mult, în speță pârâtul-reclamant a făcut dovada realizării unui venit rezonabil de 2000 lei lunar și, de asemenea, a făcut dovada că este ajutat din acest punct de vedere de tatăl său.
In plus, instanța a constatat că, față de apelantă, care locuiește împreună cu actualul concubin și cu un copil într-o locuință care are o cameră și un salon, intimatul poate oferi condiții mai bune de locuit într-un apartament format din patru camere.
De asemenea, susținerea conform căreia minorul nu a fost înscris de tatăl său la vreo instituție de învățământ nu este fondată, la dosar existând dovada faptului că minorul urmează cursurile clasei I la Școala Generală " " din Focșani.
In ceea ce privește motivul de apel conform căruia instanța de fond nu a ținut seama de faptul că luarea copilului din Franța de către tatăl său ar fi putut avea consecințe traumatizante asupra psihicului minorului, instanța a constatat că ambii părinți au abordat o conduită periculoasă din acest punct de vedere ( tatăl - la luarea copilului de la școala din, mama - când a plecat cu minorul în Franța fără să îi spună că nu se vor mai întoarce în țară), fiind regretabil că în loc să ajute minorul să depășească momentul dificil al despărțirii părinților, ei creează în jurul acestuia o atmosferă tensionată, neprielnică unei dezvoltări armonioase.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta. Motivele de recurs au fost formulate atât prin cererea de recurs, cât și separat, printr-un memoriu. Criticile invocate în susținerea recursului au fost, în esență, următoarele:
Soluția pronunțată de prima instanță este nelegală deoarece a nesocotit interesul superior al copilului și nu a avut în vedere faptul că pârâtul este un tată iresponsabil care, prin infracțiune în grup organizat, a deplasat minorul din Franța în România, lipsindu-l de libertate și a falsificat declarațiile de venit.
Instanțele de fond au analizat cu o deosebită ușurință probatoriul administrat în cauză și au făcut uz de prevederile, scoțându-le din context.
Instanța de judecată trecut peste orice aplicabilitate a procedurii interne și europene și peste prevederile Legii nr. 103/1992 ( sic! ) în contextul adecvat fără a aprecia în raport de ansamblul condițiilor dintre părți și de motivele invocate.
Prima instanță a făcut vorbire doar de cerere reconvențională și nu s-a pronunțat și cu privire la cererea sa reconvențională, formulată în dosarul conexat.
Instanțele de fond nu au analizat în nici un fel probele în mod obiectiv și corect.
Prin motivele redactate de avocatul ales ( fila 8 dosar ), recurenta solicitat, în principal, admiterea recursului și casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare și, în subsidiar, schimbarea în parte a deciziei din apel și a sentinței pronunțate de prima instanță, în sensul desfacerii căsătoriei din vina exclusivă intimatului, încredințării minorului spre creștere și educare ei și obligării intimatului la plata pensiei de întreținere.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă și nu ale Legii nr. 103/1996, ale Legii nr. 272/2004, Convenției Europene Drepturilor Omului și ale europene cu privire la căsătorie și minori.
Intimatul-pârât a depus întâmpinare la recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri, intimatul depunând la dosar un răspuns de la. Bank - Sucursala B ( filele 18-19 dosar).
Analizând legalitatea deciziei recurate, în limitele motivelor de recurs invocate de recurentă și pe baza probelor administrate în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Din coroborarea prevederilor art. 299 Cod procedură civilă cu cele ale art. 377 alin.2 pct. 2 Cod procedură civilă rezultă că hotărârile date în primă instanță și care nu au fost atacate cu apel, nu pot fi atacate cu recurs, fiind irevocabile. Astfel spus, recursul nu poate fi exercitat trecând peste apel, adicăomisso medio.
În aceste condiții, Curtea nu va analiza și criticile formulate de recurentă prin memoriul din 04.05.2009, care fac referire la soluția pronunțată de prima instanță de judecatăcu privire la cererile de divorțformulate de părțile în litigiu, întrucât, prin apelul formulat pârâta-reclamantă a înțeles să devolueze cauzadoar în ceea ce privește încredințarea minorului.
Pentru același considerent, Curtea constată că este inadmisibilă cererea recurentei formulată prin apărător ales, de admitere recursului și de schimbare a soluției pronunțate de prima instanță cu privire la desfacerea căsătoriei.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect încredințarea minorului, Curtea învederează părților că singurul criteriu legal pe care instanțele trebuie să-l aibă în vedere la soluționarea cererilor de încredințare a copiilor minori este, conform art. 2 alin.3 din Legea nr. 272/2004interesul superior al acestorași nu interesul sau dreptul părinților în litigiu. Această înseamnă că la încredințarea copilului trebuie să se țină seama de mai mulți factori. Atașamentul copilului față de unul dintre părinți, starea materială sau de sănătate a unuia dintre părinți nu pot fi luate izolat, fără a lua în considerarea complexitatea elementelor ce concură la precizarea noțiunii de interes superior al copilului.
Interesul copilului se apreciază nu numai în legătură cu posibilitățile materiale ale părinților ci, în principal, cu vârsta copilului și nevoia sa de avea o situație cât mai stabilă cu putință din punct de vedere emoțional și psihic, posibilitățile fiecărui părinte de supraveghere și îngrijire directă copiilor și cu atașamentul copiilor față de fiecare dintre părinți.
Or, ținând seama și de acești din urmă factori, Curtea constată că instanțele de fond au concluzionat în mod just că actualmente este în interesul minorului ca acesta să fie încredințat tatălui și nu mamei.
Susținerile recurentei referitoare la săvârșirea de către intimat a infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, fals și uz de fals, nu vor fi luate în considerare la deliberare deoarece nu sunt dovedite de probatoriul administrat în cauză.
Curtea constată, de asemenea, că în motivarea recursului, recurenta, prin apărătorul ales, a invocat și două acte normative care nu au nicio legătură cu cauza de față. Este vorba de Legea nr. 103/1992, care reglementează dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult și Legea nr. 103/1996, care reglementează fondul cinegetic și a protecției vânatului.
Curtea aduce părților la cunoștință faptul că în materia încredințării minorilor, hotărârile judecătoreștiau autoritate de lucru judecat relativă. Această înseamnă că ori de câte orisituația de faptcare a fost reținută la instanța judecătorească la pronunțarea unei hotărâri de încredințarese modifică în mod semnificativdupă această dată oricare dintre părțile în litigiu poate formula o nouă cerere de chemare în judecată având ca obiect reîncredințarea minorilor, vechea hotărâre neputând fi invocată în aceste împrejurări în susținerea excepției autorității de lucru judecat.
Pentru aceste considerente Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil declarat de reclamanta - prin procurator împotriva deciziei civile nr. 136/A/13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatului 2500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocat oficiu în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 23.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Liliana
GREFIER,
red.sent.
red.apel./
red.recurs /21.01.
tehnored./5 ex./22.01.
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Liliana
| ← Divort. Decizia 1534/2009. Curtea de Apel Tg Mures | Divort. Decizia 380/2009. Curtea de Apel Galati → |
|---|
