Divort. Decizia 1550/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1097/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECȚIA A III-A CIVILĂ
SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.1550
Ședința publică de la 12.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 2: Ilie Mari -
JUDECĂTOR 3: Mihai Negoescu Gândac
GREFIER: - -
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât, împotriva deciziei civile nr.26 A din data de 12.03.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr- (2324/2008), în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Obiectul cauzei - divorț fără copii.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul - pârât, personal, intimata-reclamantă personal.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la legitimarea părților, astfel:
Recurentul-pârât, prezintă CI seria - nr.- - CNP -;
intimata-reclamantă, prezintă CI seria - nr. - - CNP -.
La interpelarea instanței, față de dispozițiile art.618 din Codul d e procedură civilă, ambele părți, susțin că nu s-au împăcat.
Curtea, din oficiu, invocă excepția nulității recursului, întrucât din analiza motivelor expuse, nu se deduce nici un motiv care ar putea fi încadrat în prevederile art.304 din Codul d e procedură civilă și acordă cuvântul asupra acestei excepții.
Recurentul-pârât personal, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței modalitatea de soluționare a excepției nulității recursului, nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata-reclamantă personal, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței modalitatea de soluționare a excepției nulității recursului, nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata la data de 04.02.2008 pe rolul Judecătoriei Slobozia sub nr- reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul, a solicitat desfacerea căsătoriei încheiata între părți la data de 1.09.1979, din culpa pârâtului, urmând ca reclamanta să-și reia numele de familie purtat anterior căsătoriei, acela de "".
În motivarea cererii sale, reclamanta arată că sunt căsătoriți de 29 de ani, iar din căsătorie au rezultat doi copii, astăzi majori, neînțelegerile din familie au început în urmă cu 7-8 ani determinate din comportamentul neadecvat al pârâtului, în sensul că lipsea de la domiciliu nejustificat, nu oferea ajutor în gospodărie, nu aveau o viață socială comună, era violent verbal și fizic. Mai arată că de câțiva ani întreținea o relație extraconjugală notorie, de altfel, în anul 2005/2006 am mai intentat o acțiune de divorț, însă la rugămintea pârâtului însoțită de promisiunea că lucrurile se vor îndrepta, părțile s-au împăcat, dar după cca. 4 luni lucrurile au revenit la starea anterioară și în urma unei agresiuni, reclamanta a plecat din domiciliul comun în mai 2007. Socotind că relațiile de familie sunt grav și iremediabil vătămate, reclamanta solicită desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului.
În drept, a invocat dispozițiile art. 37, art. 38, art. 40 alin.3 din Codul familiei.
Pârâtul nu a depus întâmpinare în cauză.
La termenul de judecată din data de 10.06.2008, în temeiul dispozițiilor art. 167 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a admis pentru reclamantă proba cu înscrisuri și martori.
La termenul din 22.09.2008 instanța a audiat martorii și, declarațiilor fiind consemnate în scris și atașate la dosar conform art.198 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.2395/22.09.2008, Judecătoria Sloboziaa admis cererea reclamantei, în contradictoriu cu pârâtul, ca întemeiată, a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 01.09.1979 și trecută în Registrul Stării Civile al Primăriei Municipiului S, județ I sub nr.233/01.09.1979, din culpa pârâtului, a dispus revenirea reclamantei la numele de familie purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de "" și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.339,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Conform certificatului de căsătorie seria - nr.- părțile s-au căsătorit la data de 01.09.1979, căsătoria fiind înregistrat sub nr.233/1979 în Registrul Stării Civile al Primăriei municipiului S, județ
Din declarațiile martorilor și, audiați la cererea reclamantei, reiese că părțile nu mai au relații de familie d e foarte multă vreme deși au locuit împreună, fiind despărțiți în fapt de aproape un an de zile.
Martorii relatează că au cunoștință că pârâtul are o relație extraconjugală cu o altă femeie de aproape 18-20 de ani, relație din care a rezultat și un băiat, astăzi în vârstă de 18/19 ani, astfel că, din cauza acestei relații între soți se declanșau scandaluri, pârâtul o lovea pe reclamantă, soții nu mai aveau relații intime de aproape zece ani, pârâtul nu pleca niciodată în concedii și în vacanțe împreună cu reclamanta și fetele lor, soția fiind cea care se ocupa de treburile gospodărești, de menaj și de copii.
Pârâtul lipsea de acasă câte două zile la rând, participând la diverse nunți, petreceri cu acea femeie, neacordând ajutor soției în gospodărie, comportamentul violent și lipsit de afecțiune determinând-o pe reclamantă să se refugieze din propria casă la fiicele părților în
Conform art.38 alin.1 din Codul familie, instanța judecătorească poate desface căsătoria prin divorț atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
Potrivit art.40 alin.1 din Codul familiei "dacă nu a intervenit o învoială sau dacă instanța nu a dat încuviințarea, fiecare dintre foștii sote va purta numele ce avea înainte de căsătorie".
În principiu soții trebuie să locuiască împreună pentru că altfel ar însemna să se nesocotească scopul instituției căsătoriei, caracterul ei de uniune între soți. Astfel, potrivit art.26 din Codul familiei "soții hotărăsc de comun acord în tot ceea ce privește căsătoria". legată de obligația de coabitare este și obligația de fidelitate, deoarece căsătoria se bazează pe afecțiunea reciprocă a soților, care este fundamentul căsătoriei. Totodată, potrivit art. 2 din Codul familiei, soții își datorează sprijin moral și material, ceea ce se coroborează cu dispozițiile art. 29 potrivit căruia "soții sunt obligați să contribuie în raport cu mijloacele fiecăruia la cheltuielile căsniciei".
Astfel, observând culpa exclusivă a pârâtului în destrămarea relatiilor dintre părți datorită comportamentului necorespunzător al acestuia față de reclamantă, care pleca des de acasă și întreținea relații extraconjugale de foarte multă vreme cu o altă femeie, imposibilitatea continuării căsătoriei acestora determinată de vătămarea gravă a relatiilor dintre soți, fiind întrunite condițiile legale, instanța a admis cererea reclamantei și a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți din culpa exclusivă a pârâtului, urmând ca reclamanta să reia numele de familie avut anterior căsătoriei, acela de "".
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, potrivit căruia "Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată",a obligat pârâtul către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.339,3 lei, constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat, aceste cheltuieli fiind dovedite cu înscrisuri în cauză.
S-au avut în vedere și dispozițiile art. 619 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei soluții a declarat apel, în termen, pârâtul pe motiv că a fost lipsit de un proces echitabil prin încălcarea dreptului la apărare. Mai precis, instanța a refuzat amânarea cauzei pentru a face dovada imposibilității prezentării la data de 22.09.2008, și apoi i s-au refuzat probatoriile. Totodată învederează faptul că nu dorește divorțul. În subsidiar, consideră culpa ambilor soți în deteriorarea căsătoriei.
Prin decizia civilă nr.26 A/12.03.2009, Tribunalul Ialomițaa respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - pârât, împotriva sentinței civile nr.2395/22.09.2008 pronunțată de Judecătoria Slobozia și a obligat apelantul către intimata la 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul a admis proba testimonială solicitată de apelant și urmare audierii martorilor acestuia, respectiv a numiților și, respinge apelul pentru următoarele considerente:
Pentru a reține ca viabilă o probă aceasta trebuie coroborată cu alta.
În speță, martora nu a putut relata nicio împrejurare care să ducă la divorțul părților. A afirmat doar că este administrator la Asociația de proprietari în care este înregistrat apartamentul comun al celor doi soți de 20 de ani.
În schimb, martora, având în vedere gradul de rudenie cu părțile, respectiv sora apelantului, a declarat mai multe aspecte din viața lor comună. Aceste împrejurări care pot conduce la desfacerea căsătoriei ori la stabilirea unei cuple în deteriorarea raporturilor familiale nu se pot corobora cu alte probe pentru a fi reținute de instanță ca legale și temeinice.
Declarațiile martorilor propuși de intimată, date la fondul cauzei, se coroborează perfect în sensul culpei exclusive a apelantului.
În acest context și ținând cont și de voința intimatei care dorește divorțul, tribunalul a respins, ca nefondat, apelul declarat de împotriva sentinței civile nr.2395/2008 a Judecătoriei Slobozia, conform art. 296 Cod procedură civilă.
La cererea intimatei, apelantul a fost obligat să-i plătească cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat în calea de atac.
S-au avut în vedere și dispozițiile art. 619 Cod procedură civilă.
Împotriva deciziei instanței de apel a formulat recurs pârâtul, criticând-o în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, în sensul aprecierii că probatoriile administrate în fața Tribunalului Ialomița nu se coroborează. Astfel, în timp ce martorele intimatei-reclamante relatează despre comportamentul necorespunzător al recurentului-pârât, martora propusă de acesta a învederat instanței despre o relație extraconjugală a intimatei, precum și despre modul în care recurentul s-a ocupat de întreținerea și îngrijirea soției când a fost bolnavă.
Recurentul apreciază în consecință că sunt probe concludente care să conducă la concluzia unei culpe comune în desfacerea căsătoriei, solicitând admiterea recursului sub acest aspect.
Intimata a formulat întâmpinare, apreciind pe această cale că instanța a făcut o corectă apreciere a probatoriilor, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, și solicitând menținerea în tot a acesteia.
A susținut intimata că recurentul-pârât a avut o atitudine oscilantă pe parcursul judecării prezentei cauze: dacă la fond s-a opus desfacerii căsătoriei, apreciind că nu sunt motive pentru aceasta, în apel poziția sa s-a mai nuanțat, solicitând, în principal, respingerea cererii de divorț și, în subsidiar, desfacerea căsătoriei din culpa comună, pentru ca în recurs să nu se mai vorbească decât de culpa comună.
Instanța de fond a dispus desfacerea căsătoriei părților din culpa exclusivă a pârâtului, reținând și atitudinea pasivă a acestuia pe parcursul judecării cauzei, prin neprezentare și neadministrare de probatorii.
Unul dintre martorii audiați la propunerea recurentului-pârât nu a putut relata nimic despre relația părților, iar depoziția celuilalt nu a putut fi coroborată cu nici o altă probă din dosar, așa cum corect a reținut instanța de apel și, în consecință, apelul a fost respins ca nefondat.
A mai arătat intimata că din întreg materialul probator administrat rezultă fără putința de tăgada culpa exclusivă a recurentului-pârât în deteriorarea relatiilor de familie, fapt ce a condus la vătămarea iremediabilă a acestora și, în final, la destrămarea unei familii constituite cu mai bine de 29 ani în urmă.
Nu s-au depus înscrisuri noi, conform art. 305.proc.civ.
In ședința publică din data de 12.11.2009 Curtea a ridicat excepția nulității recursului declarat în cauză în raport de prevederile art. 306.proc.civ.
Examinând actele dosarului prin prisma excepției procesuale ridicate din oficiu Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 3021alin.1 lit. c proc.civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. 3.proc.civ. indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.proc.civ.criticilor de recurs invocate.
În speță, deși recurentul a indicat ca motiv de nelegalitate motivul prevăzut de art. 304 pct.9 proc.civ. nu a formulat critici care să poată fi încadrate în acest motiv de recurs - vizând exclusiv interpretarea și aplicarea greșită a legii - sau care să permită eventual încadrarea lor, din oficiu, în vreunul din celelalte cazuri de casare sau de modificare prevăzute limitativ de art. 304.proc.civ.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici de nelegalitate la adresa deciziei pronunțate de tribunal, recurentul-pârât solicitând doar o reapreciere a materialului probator administrat în cauză, mai precis a depozițiilor martorilor audiați de instanța de apel, aspect care însă nu poate face obiectul controlului judiciar în recurs.
Față de cele reținute anterior, având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304.proc.civ. iar criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal, Curtea, în baza art. 312 alin.1 proc.civ. coroborat cu art. 306 alin. 3.proc.civ. va constata nulitatea recursului formulat de recurentul-pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de recurentul-pârât împotriva deciziei civile nr. 26A/12.03.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
MARI -
GREFIER,
Red.NG.
.
2ex./30.11.2009
Trib.I - Jud.;
Judecatoria Slobozia - Jud.
Președinte:Ionelia DrăganJudecători:Ionelia Drăgan, Ilie, Mihai Negoescu Gândac
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
