Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1681/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2250/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1681
Ședința publică de la 07 decembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
JUDECĂTOR 3: Cristina Nica
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul - pârât - reclamant, împotriva deciziei civile nr.1011 din 09.07.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V- a Civilă, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă - pârâtă.
are ca obiect - partaj bunuri comune.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30 noiembrie 2009, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, dar în mod special pentru a da posibilitatea părților, să depună concluzii scrise la dosar, așa cum s-a solicitat, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 07 decembrie 2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
La data de 02.06.2006, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, în cote de câte fiecare și restituirea bunurilor proprii aflate în posesia pârâtului.
La data de 04.09.2006, pârâtul a formulat cerere reconvențională, solicitând a se constata că acesta a avut o contribuție exclusivă la dobândirea apartamentului situat în B,-,.7,.3,.9,.158, sector 3, se dispune partajarea în cote de câte doar a bunurilor mobile și a se constata că frigiderul "" este bun propriu.
Instanța a pus în vedere pârâtului să timbreze cererea reconvențională la valoarea bunului.
La data de 06.10.2006, pârâtul-reclamant a formulat o "cerere modificatoare" prin avocatul său cu delegație la dosar (fila 16 dosar), prin care s-a solicitat, potrivit art.132 Cod procedură civilă, să se constate că acesta a avut o contribuție de 50% din imobilul situat în B, str. -. B nr.7,.7,.3,.9,.158, sector 3.
Ulterior, la data de 15.12.2006, pârâtul prezent personal și asistat de un nou avocat cu delegație la dosar a învederat instanței că nu a semnat cererea modificatoare depusă de avocatul la care a renunțat de a mai fi reprezentat, solicitând atribuirea imobilului apelantului, care-i aparține în cotă de 100%, instanța punându-i în vedere să timbreze cererea reconvențională la valoarea imobilului constatată prin expertiza tehnică efectuată în cauză.
Prin sentința civilă nr. 1100/12.02.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B în dosarul nr-, s-a admis acțiunea principală a reclamantei, s-a anulat ca netimbrată cererea reconvențională a pârâtului-reclamant, s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale, apartamentul nr.158 situat în B,-,.7,.3,.9, sector 3, în valoare de 57.737 Euro și mai multe bunuri mobile în valoare totală de 228.027 lei, s-a constatat că o serie de bunuri mobile sunt bunuri proprii ale reclamantei, obligându-l pe pârât la restituire către reclamantă, s-a dispus atribuirea apartamentului în litigiu, pârâtului și o serie de bunuri mobile, și atribuirea celorlalte bunuri mobile (comune) reclamantei, pârâtul fiind obligat la plata către reclamantă a unei sulte, în cuantum de -,462 lei și la cheltuieli de judecată de 1721 lei.
Împotriva acestei sentințe au formulat ambele părți apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În apelul formulat de pârâtul-reclamant s-a invocat faptul că nici una din părți nu a fost audiată și că este de acord cu atribuirea apartamentului, dar nu înțelege măsura obligării sale la plata unei sulte, întrucât el, în exclusivitate, a contribuit la achiziționarea apartamentului, cu bani acordați lui de către un martor, reclamanta neavând nici o contribuție, fiind de acord să fie administrate probele încuviințate la fond și care nu s-au administrat.
Prin decizia civilă nr. 1558/29.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, s-a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, s-a admis apelului pârâtului-reclamant, a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că a obligat pe pârâtul-reclamant să plătească sulta calculată corect, de 97.815,6462 lei către reclamanta-pârâtă, față de sulta calculată greșit la fond.
Recursul declarat de reclamanta-pârâtă împotriva deciziei susmenționate, a fost admis prin decizia civilă nr. 1399/15.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Minori și Familie, decizia recurată fiind casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel, între altele, reținându-se că trebuie efectuată și o nouă expertiză tehnică de evaluare a imobilului supus partajării.
În rejudecare la Tribunalul București, s-a dispus o nouă expertiză care a stabilit valoarea de circulație a apartamentului în litigiu la suma de 61.400 euro, fiind respinse probele cu interogatoriu și martori solicitată de pârâtul-reclamant vizând cota de contribuție a părților, ca nefiind utile cauzei. Obiecțiunile formulate de pârâtul-reclamant la expertiza tehnică au fost respinse prin răspunsul depus la dosar de către expert.
Prin decizia civilă nr. 1011/09.07.2009, pronunțată în rejudecare de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, s-a respins ca nefondat apelul formulat de pârâtul-reclamant, a fost respins apelul formulat de reclamanta-pârâtă, a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că s-a dispus ca pârâtul-reclamant să fie obligat să plătească sultă reclamantei-pârâte în cuantum de 30.600 Euro în echivalent în lei la data plății, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate, respinsă cererea apelanților privind instituirea unui drept de retenție asupra imobilului, apelantul-pârât-reclamant fiind obligat la plata sumei de 4090 lei cheltuieli de judecată (în apel și recurs) către apelanta-pârâtă.
Privitor la apelul pârâtului-reclamant, s-a constatat că nu pot fi primite criticile din apel pe aspectul neadministrării probelor necesare cererii-reconvenționale privind contribuția sa exclusivă la achiziționarea apartamentului în litigiu, întrucât soluția de admitere a apelului său prin decizia civilă nr. 1558/29.11.2007 a Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, a vizat doar cuantumul sultei datorate, iar împotriva acestei decizii a formulat recurs doar reclamanta, nu și pârâtul, iar cererea reconvențională a fost anulată ca netimbrată, nefiind formulată critică împotriva acestei soluții din sentința primei instanțe.
Iar decizia de casare nu poate viza în rejudecare, decât analizarea doar a criticilor din apelul pârâtului-reclamant admise, pe aspectul sultei, pe care acesta susține că nu o datorează.
Apelul reclamantei-pârâte a fost admis, în raport de valoarea de circulație stabilită în noua expertiză dispusă în rejudecare și care conduce la un alt cuantum al sultei la care este îndreptățită reclamanta, fiind respinsă cererea privind dreptul de retenție asupra apartamentului, întrucât din probele administrate, nu rezultă deținerea bunului de către apelantă.
S-a făcut, în mod corespunzător, aplicarea art.274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul-reclamant, criticând-o pentru nelegalitate, cu invocarea art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, s-a arătat că la prima instanță, recurentul n-a înțeles ce reprezintă excepția de netimbrare a cererii sale reconvenționale, crezând că i se va da termen pentru a achita taxa de timbru.
În plus, a solicitat administrarea de probe în contradictoriu și martori, spre a dovedi contribuția sa exclusivă la achiziționarea apartamentului - aspecte ignorate la fond și în apel.
În rejudecarea apelului s-a făcut o nouă expertiză care a stabilit în mod nejustificat o valoare de circulație a imobilului mai mare, expertul ignorând susținerile sale, instanța de apel respingându-i și probele cu interogatoriu și martori, dar și cererea sa de suspendare a judecării apelului până la soluționarea acțiunii pe care a formulat-o distinct în altă cauză, având ca obiect constatarea dreptului său exclusiv de proprietate asupra apartamentului în litigiu și care se impunea a fi admisă potrivit art.244 pct.1 Cod procedură civilă.
În acest fel, s-au încălcat drepturile procesuale ale recurentului vizând tratamentul echitabil între părți.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și admiterea apelului recurentului-pârât-reclamant.
Intimata-reclamantă-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, întrucât în apelul său, recurentul nu a avut critici vizând excepția de netimbare a cererii sale reconvenționale, mai mult, împotriva soluției de respingere a apelului său în prima decizie a Tribunalului București, recurentul nu a formulat recurs, iar la obiecțiunile sale la expertiza de evaluare a apartamentului în rejudecarea apelurilor, expertul a răspuns în sensul respingerii lor, în mod corect fiind respinsă și cererea de suspendare formulată în baza art.244 pct.1 Cod procedură civilă.
În recurs nu s-au administrat noi probe.
Recursul nu este fondat.
Curtea constată că în apelul declarat de către recurentul-pârât împotriva sentinței de anulare ca netimbrată a cererii sale reconvenționale prin care solicită să se constate contribuția sa exclusivă la achiziționarea apartamentului supus partajului, nu s-a formulat nici o critică, or o astfel de critică formulată direct în recurs nu poate fi primită spre analiză, omisso medio, dacă nu a făcut mai întâi, obiectul apelului.
Or, netimbrarea reconvenționalei, la valoarea bunului contestat, nu dă dreptul titularului reconvenționalei de a-și administra apoi, probe pe fondul acestei cereri, spre a dovedi pretențiile ale, astfel că în mod legal s-au respins probele cu interogatoriu și martori, pe fondul cererii reconvenționale.
Curtea observă și faptul că proba cu martori era și inadmisibilă față de prevederile art.1191 cod civil care interzice proba cu martori a actelor juridice (în speță, în împrumutul invocat, având ca obiect sume importante de bani) de o valoare de peste 250 lei.
Iar interogatoriul era inutil și pentru faptul că în acțiunea principală, recurenta a susținut calitatea de bun comun a apartamentului, cota fiecăruia fiind de .
De altfel, se constată că apelul pârâtului a fost admis într-o primă decizie din apel, nr.1558 din 29.11.2007 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, fiind primite doar criticile ce vizau cuantumul sultei datorate, nu și a celorlalte critici care au fost respinse în considerente deciziei susmenționate, iar împotriva acestei decizii, pârâtul nu a formulat recurs, rejudecarea apelurilor dispunându-se ca urmare a admiterii singurului recurs formulat, cel al reclamantei, astfel că rejudecarea apelului pârâtului nu putea să poarte, decât asupra aspectelor legate de cuantumul sultei, dar în raport de valoarea apartamentului stabilită prin noua expertiză tehnică în construcții efectuată în rejudecare.
Criticile din recurs îndreptate împotriva noii expertize care stabilește o valoare a apartamentului mai mare decât cea efectuată la fond, nu pot fi primite, având în vedere că expertul a răspuns la obiecțiunile formulate de recurent în apelul - în rejudecare -, în sensul respingerii lor, fiind respectate etapele legale ale administrării acestei probe.
În recurs nu este posibilă însă, o reapreciere a probatoriilor, inclusiv a conținutului unei expertize, în raport de criticile pe fond ale contestatorilor și concluziilor acesteia, care ar echivala cu o reapreciere a probelor în recurs - aspect inadmisibil, întrucât în recurs se analizează doar criticile de nelegalitate, nu și cele de netemeinicie.
Nici critica vizând greșita soluție de respingere a cererii de suspendare a judecării apelului potrivit art.244 pct.1 Cod procedură civilă, nu este fondată, Curtea constatând că măsura suspendării nu este obligatorie potrivit textului de lege invocat, iar în speță nu se impunea, în raport de soluția de anulare în cauză, ca neîntemeiată, a cererii reconvenționale.
Susținerea astfel, că față de recurent a avut loc un proces inechitabil în sensul art.6 CEDO, prin încălcarea drepturilor sale procesuale la fond și în apel, va fi respinsă ca nefiind întemeiată.
Potrivit considerentelor susmenționate, potrivit art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Va obliga pe recurent să plătească suma de 1500 lei, redusă conform art.274 pct.3 Cod procedură civilă, intimatei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul - pârât - reclamant, împotriva deciziei civile nr.1011 din 09.07.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - pârâtă.
Obligă recurentul să plătească cheltuieli de judecată intimatei, în sumă de 1500 lei, conform art.274 pct.3 Cod procedură civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnodact.
2 ex./ 22.12.2009
- Secția a V-a Civ. -;
Jud. Sectorului 3. - Civ. -
Președinte:Mariana HaralambeJudecători:Mariana Haralambe, Fănica Pena, Cristina Nica
| ← Divort. Decizia 1550/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
