Divort. Decizia 159/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 159
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 23 februarie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Daniela Părău- JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
- - - judecător
- - -- JUDECĂTOR 3: Jănică Gioacăș
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil recursul civil promovat de pârâtul R împotriva deciziei civile nr.336/A din 3 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat intimata-reclamantă R, lipsă fiind recurentul-pârât.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că a învederat instanței că recursul are ca obiect - divorț - recursul se află la primul termen de judecată, procedura este completă și că prin compartimentul arhivă s-a depus la data de 17.02.2009 concluzii scrise de către intimata-reclamantă.
Instanța constată recursul ca fiind la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat și legal timbrat.
Intimata-reclamantă la solicitarea instanței se legitimează cu seria - nr.- eliberat la data de 09.02.2007 de către Poliția municipiului B și precizează că își însușește cererea pe care o și semnează în fața instanței. Întrucât nu mai are de formulat cereri noi, solicită judecarea cauzei.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Intimata-reclamantă R având cuvântul solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțată de Tribunal ca temeinică și legală.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului civil de față:
Prin decizia civilă nr.336/A din 3 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost admis apelul declarat de apelanta R împotriva sentinței civile nr.1367/20.02.2008 pronunțată de Judecătoria Bacău în contradictoriu cu intimata R; a fost schimbată în parte sentința apelată și s-a stabilit că vizitarea minorului de către tată să se facă la domiciliul reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă 1367/2008, Judecătoria Bacău s-a admis cererea formulată de reclamanta - pârâtă R și cererea conexă formulată de pârâtul - reclamant R și s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 7 iunie 2003 iar din căsătorie a rezultat minorul născut la 4 noiembrie 2004.
La început, relațiile dintre soți au fost bune, dar după un an de zile de la încheierea căsătoriei între soți au apărut probleme. La 9 zile după nașterea copilului reclamanta a plecat din domiciliul comun datorită certurilor care aveau loc în familie. Motivele care au creat starea conflictuală sunt atât faptul că soția îi reproșa faptul că indemnizația de creștere a copilului este luată de mama pârâtului dar cât și faptul că soții nu s-au înțeles asupra modului de dobândire a unui imobil care să constituie domiciliul comun.
Deși reclamanta s-a întors la domiciliul comun, conflictele au continuat, părțile ajungând chiar să se lovească.
De altfel, între soți a mai existat un proces de divorț la care reclamanta a renunțat.
Situația sus menționată a rezultat din acțiunile introductive dar și din declarațiile martorilor audiați în cauză la cererea ambilor soți.
În temeiul art. 40 alin. 3 Codul familiei instanța a dispus ca reclamanta pârâtă să reia numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de. Instanța a reținut faptul că pârâtul reclamant nu și-a exprimat acordul pentru ca reclamanta să-și păstreze numele din căsătorie. Faptul că reclamanta desfășoară activitate ca persoană fizică autorizată nu constituie un motiv temeinic pentru a dispune păstrarea numelui de către aceasta câtă vreme nu s-a făcut dovada că acest nume este de notorietate și schimbarea acestuia atrage prejudicii pentru reclamantă.
În ceea ce privește minorul rezultat din căsătorie, din analiza dispozițiilor art. 42 Codul familiei a rezultat că la încredințarea acestuia instanța a avut în vedere interesul superior al minorului. În determinarea interesului superior, se ține seama de o serie de factori cum ar fi posibilitățile materiale ale părinților, posibilitatea de dezvoltare fizică, morală și intelectuală pe care le poate minorul găsi la unul dintre părinți, vârsta copilului, starea sănătății.
Dat fiind faptul că minorul a fost încredințat reclamantei - pârâte, instanța a stabilit în sarcina pârâtului în temeiul art. 84 și 94 Codul familiei, obligația de plata a unei pensii de întreținere în favoarea minorului raportată la venitul net realizat de pârât.
În speță nu s-a făcut dovada că reclamantul ar prezenta un pericol pentru copil. Atașamentul mamei și condițiile pe care aceasta le oferă nu pot constitui motivul înlăturării tatălui de la dreptul de a se implica în creșterea copilului.
Instanța a apreciat că nu a fost făcută dovada că minorul suferă de o afecțiune care l-ar împiedica pe tată să aibă o legătură cu copilul în afara supravegherii mamei, cu atât mai mult cu cât tatăl trebuie implicat în toate aspectele vieții copilului.
Vârsta minorului permite luarea acestuia la domiciliul reclamantului departe de atmosfera conflictuală dintre părinți, de natură să îngrădească comunicarea care, în mod firesc, trebuie să existe între minor și părinte.
Prin urmare, instanța a apreciat că programul solicitat de pârâtul reclamant răspunde interesului copilului de a păstra legătura cu ambii părinți.
Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamanta - pârâtă R.
În rezumarea motivelor de apel, s-a aratat că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică sub aspectul reținerii culpei comune în desfacerea căsătoriei, a păstrării numelui dobândit prin căsătorie și a permite tatălui a lua minorul la domiciliul său.
Apelanta nu și-a motivat în drept calea de atac promovată.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri (fila 17 dosar).
Apelul a fost considerat a fi fondat și a fost admis în limitele și pentru considerentele ce succed:
Hotărârea instanței de fond a fost criticată sub aspectul modalității în care prima instanță a înțeles să acorde tatălui dreptul de a avea legături personale cu minorul prin luarea copilului la domiciliul părintelui în care acesta nu locuiește, critică pe care instanța de control judiciar o apreciază ca fiind întemeiată, aceasta raportat la situația de fapt concret reținută în cauză: vârsta fragedă a copilului, dar mai ales afecțiunile de care acesta suferă (dovedite cu acte medicale și prin declarațiile martorilor), afecțiuni ce presupun un tratament specific și măsuri de îngrijiri adecvate.
Probele administrate la instanța de fond (declarații de martori), au reliefat împrejurări că tatălui minorului îi sunt străine atât afecțiunile de care acesta suferă, dar mai ales îngrijirile de care copilul are nevoie, astfel încât aplicarea principiului fundamental referitor la interesul superior al minorului pledează în favoarea stabilirii dreptului de vizitare a copilului de către tată la domiciliul mamei și nu luarea la domiciliul pârâtului.
Apelul declarat nu a fost admis cu privire la capetele de cerere vizând reținerea culpei în desfacerea căsătoriei, precum și a păstrării numelui dobândit prin căsătorie.
- din depozițiile martorilor audiați în cauză, rezultă împrejurarea că ambii soți se fac vinovați de desfacerea căsătoriei, fiind conflictuale.
- păstrarea numelui dobândit prin căsătorie, în lipsa acordului fostului soț ( situația în cauză pendinte) poate fi încuviințată de instanța de judecată în condițiile art. 40 al.2 Codul familiei și anume existența unor motive temeinice, instanța de apel apreciază că motivele invocate de apelantă cu privire la caracterul activității pe care o desfășoară, nu se circumscriu sferei noțiuni de motive temeinice avute în vedere de legiuitor.
Pentru considerentele expuse, instanța în baza art. 296 Cod procedură civilă fost admis apelul a fost schimbată în parte sentința civilă apelată cu privire la programul de vizitare al minorului, menținând celelalte dispoziții.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimatul R și în motivare se arată că instanța de apel a restrâns nejustificat dreptul său de a avea legături personale cu minorul și de a contribui la creșterea și educarea acestuia.
Examinând decizia recurată în raport de motivele invocate în recurs, curtea constată că recursul este nefondat.
Din actele medicale aflate la dosar rezultă că minorul suferă de o afecțiune gravă, care reclamă prezența permanentă a mamei, iar părăsirea domiciliului mamei ar fi de natură să-i pună în pericol sănătatea.
Vârsta fragedă și starea sănătății minorului impun ca recurentul să vegheze la creșterea și educarea copilului său prin vizite la domiciliul mamei.
În raport de acestea se va reține că tribunalul a apreciat corect că pentru ocrotirea interesului superior al minorului, tatăl își va exercita dreptul de a avea legături personale cu acesta, temporal la domiciliul mamei.
Așa fiind recursul se dovedește a fi nefondat și în baza art.312 Cod procedură civilă urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Respinge recursul civil promovat de pârâtul R împotriva deciziei civile nr.336/A din 3 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- ca nefondat.
Irevocabil.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - -
- -
Red.sent.-
Red.dec..- /
Red.dec.-
Tehn.-/2 ex./18.03.2009.
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Liliana Ciobanu, Jănică Gioacăș
| ← Interdicție. Decizia 169/2008. Curtea de Apel Galati | Divort. Decizia 215/2009. Curtea de Apel Galati → |
|---|
