Interdicție. Decizia 169/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 169/
Ședința publică de la 23 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu
JUDECĂTOR 2: Anica Ioan
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta
DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE,cu sediul în B, str.- nr.29,sector 1,împotriva sentinței civile nr.886 din 30 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați,în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect interdicție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier în sensul că apelul este motivat,iar prin fax-ul depus la dosar a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei cu OP nr.3100/19.09.2008 și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei,după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat,Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond,pe care o consideră temeinică și legală.Din actele aflate la dosar nu rezultă că pârâtul ar fi avut o conduită care să prezinte un pericol pentru interesele fundamentale ale societății.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față,
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin sentința civilă nr.886/30.07.2008 Tribunalul Galați a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță reținut că reclamanta a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtului la libera circulație în Belgia pe o perioadă de cel mult 3 ani motivat de faptul că acesta a fost returnat la data de 14.02.2008 în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară.
In drept și-a întemeiat acțiunea pe dispoz. art.38,39 și 52 din Legea Nr.248/2005.
Tribunalul a apreciat că această cerere este nefondată pentru următoarele considerente:
După aderarea României la Uniunea Europeană la data de 1 ianuarie 2007 pârâtul este cetățean al Uniunii Europene și se bucură de la această dată, în baza articolului 18 CE, de dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute prin tratatul CE și prin Directiva 2004/38. Dreptul, pentru un cetățean al Uniunii, la părăsirea teritoriului unui stat membru și circulația într-un alt stat membru este definit mai clar în articolul 4 din directiva 2004/38. Cetățenii Uniunii beneficiază deci de dreptul direct al articolului 18, paragraful 1, CE, de a părăsi teritoriul unui stat membru, inclusiv statul membru de origine, pentru a intra pe teritoriul unui alt stat membru.
În ciuda titlului din capitolul VI din directiva 2004/38, acesta, care face referire la limitările dreptului de intrare și de ședere pentru motive de ordine publică, de securitate publică sau de sănătate publică, acoperă de asemenea și, cel puțin în anumite circumstanțe, limitările aduse de un stat membru drepturilor propriilor cetățeni de a părăsi teritoriul național în vederea plecării într-un alt stat membru. Articolul 27 din Directiva 2004/38 se aplică acolo unde autoritățile unui stat membru întrevăd restrângerea dreptului la libera circulație a unui cetățean în vederea împiedicării acestuia să se reîntoarcă, pe o anumită perioadă de timp, într-un alt stat membru din care a fost repatriat, pe motive de situație ilegală. Astfel, din art. 27 și 31 din Directiva 2004/38 și din economia generală a acestei directive rezultă că o măsură care limitează dreptul la libera circulație a unui cetățean nu poate fi adoptată decât de statul membru a cărui ordine publică sau securitate publică este direct amenințată.
Libera circulație a persoanelor constituie una dintre cele patru libertăți, alături de libera circulație a produselor, libera circulație a serviciilor și libera circulație a capitalurilor.
acestei libertăți constă în eliminarea discriminărilor între cetățeni statului membru și cetățenii celorlalte state membre ce stau sau muncesc pe teritoriul statului gazdă.
Aceste discriminări se pot referi la condițiile de intrare, deplasare, muncă, angajare sau remunerație.
Asigurarea unui asemenea regim nediscriminatoriu realizează libera circulație a persoanelor în spațiul comunitar.
Reglementarea juridică a liberei circulații a persoanelor este prevăzută de articolul 14 (7 ) din Tratatul d l Roma, ce stabilește piața internă (acesta incluzând libera circulație a persoanelor), articolul 18 (8A) din același Tratat, ce statuează dreptul cetățenilor Uniunii de a circula și de a rezida liber pe teritoriul statelor membre, articolul 61 (731) din Tratatul d l Roma și următoarele, cuprinse sub Titlul IV (III A) ", azil, imigrație și alte politici legale de liberă circulație a persoanelor" și articolul 45 din Cartea Uniunii Europene privind drepturile fundamentale.
Având în vedere aceste reglementări și dispozițiile art. 39 - 42 privind libera circulație a persoanelor din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și faptul că în decembrie 2000, prin documentul de poziție trimis Comisiei Europene, România a acceptat în întregime acquis-ul comunitar ce are la bază prevederile tratatelor constitutive care guvernează libera circulație a persoanelor, precum și faptul că instanța națională are obligația să aplice dreptul comunitar și să-i asigure efectul direct și deplin, înlăturând chiar din oficiu orice normă contrară internă, urmează a se constata că solicitarea reclamantei de a se restrânge exercitarea dreptului la liberă circulație a pârâtului în Belgia este nefondată (de altfel reclamanta invocă un acord de readmisie anterior aderării României la UE).
În aplicarea principiului preeminenței dreptului comunitar se au în vedere și dispozițiile art.20 alin.2 din Constituție.
În baza termenilor din articolul 27, paragraful 2, din Directiva 2004/38, "măsurile de ordine publică sau de securitate publică trebuie să respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe comportamentul personal al individului vizat". Reiese clar din art. 27, paragraf 2, din Directiva 2004/38 că limitările care vizează apărarea ordinii publice și securității publice nu sunt fondate pe justificări detașate dintr-un caz individual sau pe motive de prevenire generală. Conform articolul 27, paragraf 2, din Directiva 2004/38 condamnările penale anterioare nu pot ele în sine să motiveze asemenea măsuri.
Un stat membru nu poate limita, din motive de ordine publică sau de securitate publică, dreptul unui cetățean al Uniunii de a părăsi statul membru de origine pe simplul motiv că acesta a fost repatriat dintr-un alt stat membru pe motive de ședere ilegală în acest stat din urmă.
Nimic din faptele prezentate de reclamantă nu pare să indice că comportamentul personal, actual sau trecut al pârâtului este de natură să lase de înțeles că acesta poate reprezenta un pericol pentru interesele fundamentale ale societății, care să limiteze, din motive de ordine publică sau de securitate publică, dreptul acestuia la liberă circulație.
De asemenea, se reține că nu sunt incidente în cauză motivele de ordine publică, siguranța publică sau sănătate publică pentru a se restricționa libertatea de circulație a pârâtului în Belgia, deoarece conduita pârâtului nu reprezintă o amenințare reală, prezentă și suficient de serioasă la adresa unui interes fundamental al societății. În condițiile în care considerațiile de prevenire generală nu pot fi luate în considerare, iar între sancțiunea restrângerii dreptului la liberă circulație și motivul pentru care se solicită această limitare nu există proporționalitate, se constată că o eventuală admitere a cererii ar aduce atingere unui drept fundamental al pârâtei fără o justificare rezonabilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta care a criticat-o ca netemeinică și nelegală susținând că pârâtul se face vinovat de tentativă de furt,existând riscul unei noi încălcări a ordinii publice iar potrivit art. 38 lit. a din Legea. Nr.248/2005 restricția poate fi instituită împotriva cetățeanului român returnat în baza unui acord de readmisie fără a fi condiționată de verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea
A mai susținut reclamanta că măsura reglementată de art. 38 lit.a se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute în art. 53 din Constituția României, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice având în vedere că problema controlului migrației ilegale din România spre statele europene prezintă interes atât pe plan intern cât și extern.
Apelul declarat nu este fondat.
În mod corect Tribunalul a reținut că nu există nici un motiv pentru a se restricționa dreptul la liberă circulație pârâtului. Susținerea reclamantei că acesta se face vinovat de tentativă de furt,nu poate fi reținută ca temei a admiterii acțiunii pe de o parte pentru că nici măcar nu a fost invocată la fond astfel de situație iar in apel deși s-a invocat nu a fost dovedită și chiar dacă pârâtul ar fi fost condamnat pentru o infracțiune comisă pe teritoriul statului belgian aceasta nu ar fi dus la restrângerea automată a dreptului la liberă circulație,așa cum pretinde reclamanta.
Este adevărat că instituțiile statului român nu pot cenzura procedura și condițiile în care a fost returnat un cetățean român,însă în restrângerea dreptului la liberă circulație a unui astfel de cetățean instanța este în drept să verifice situația în concret și existența sau nu a situațiilor care impun luarea unei măsuri de acest gen prin prisma prevederilor europene.
În concluzie, soluția primei instanțe este legală și temeinică,iar apelul reclamantei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apeluldeclarat de reclamanta
DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE,cu sediul în B, str.- nr.29,sector 1,împotriva sentinței civile nr.886 din 30 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați,în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect interdicție.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 23 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
- AI/26.09.2008
- /29.09.2008
7 ex.
FOND:
com.5 ex.
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, Anica Ioan
| ← Divort. Încheierea /2009. Curtea de Apel Suceava | Divort. Decizia 159/2009. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
