Divort. Decizia 1594/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 1594/2009-
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Dana Cigan |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în, str. - -,.5,.C,.3, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în B, -, -.A,.27, județul B, AUTORITATEA TUTELARĂ DIN CADRUL PRIMĂRIEI și AUTORITATEA TUTELARĂ DIN CADRUL PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI B, împotriva deciziei civile nr. 92/A din 23 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care s-a menținut în totalitate sentința civilă nr. 998 din 26 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr-, având ca obiect: divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul recurentului reclamant -personal, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 07.10.2009 emisă de Baroul Bihor - Societate Civilă Profesională de Avocați, precum și intimata pârâtă -personal, asistată de reprezentantul acesteia, avocat, în baza delegației de substituire emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind reprezentanții celor două autorități tutelare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este legal timbrat cu suma de 32 lei achitată conform facturii nr. -/07.10.2009 emisă de Oficiul Poștal nr. 1 O și timbre judiciare în valoare de 0,45 lei, precum și faptul că la dosarul cauzei a parvenit prin Serviciul Registratură, la data de 30.09.2009 întâmpinare din partea intimatei pârâte, după care:
Reprezentantul recurentului reclamant depune la dosar adeverința nr. 3984/07.10.2009, din care rezultă starea de sănătate al recurentului la data de 07.10.2009, fiindu-i astfel justificată lipsa de la termenul anterior de judecată.
De asemenea, întrebat fiind, reprezentantul recurentului reclamant arată că minorii, respectiv copii părților nu s-au prezentat în instanță pentru a fi reaudiați, aceștia exprimându-și dorința de a nu interveni în problemele legale de părinții lor.
Față de aspectele mai sus reținute, instanța revine asupra dispozițiilor din încheierea anterioară privind reaudierea minorilor și.
Întrebați fiind, reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri sau probe de administrat, sens în care solicită acordarea cuvântul asupra recursului de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentului recurs.
Reprezentantul recurentului reclamant solicită admiterea recursului promovat de partea pe care o reprezintă, respectiv modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului declarat de recurent și, în consecință, modificarea hotărârii pronunțate de instanța de fond, admiterea acțiunii principale formulate de reclamant: desfacererii căsătoriei încheiate între părți din culpa ambilor soți, încredințarea minorilor spre creștere și educare tatălui -copiii frecventând cursurile școlare în localitatea, iar încredințarea acestora mamei ar determina modificări majore în programul și atitunea lor-, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere, iar în situația în care hotărârea instanței va fi aceia de încredințare a minorilor în grija mamei, cuantumul pensiei să fie redus în funcție de cuantumul veniturilor dovedite la un termen anterior de judecată, cu obligarea reclamantului la plata pensiei de întreținere de la data pronunțării hotărârii și respingerea acțiunii reconvenționale, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul recurentului reclamant, în susținerea recursului declarat de partea pe care o reprezintă arată că din probele administrate în cauză instanțele ar fi putut reține culpa comună a părților la desfacerea căsătoriei.
Cu privire la minori, se arată că încredințarea acestora mamei ar determina o schimbare radicală în viața lor, ambii copii frecventând cursurile școlare în localitatea, având în momentul de față un program bine stabilit, specific vârstei fiecăruia, solicitând instanței să aibă în vedere această împrejurare.
Nu în ultimul rând se mai aduce în discuție problema plății pensiei de întreținere în favoarea minorilor, învederând că din momentul declanșării procesului de divorț ambii copii au rămas în întreținerea tatălui, iar în situația în care totuși instanța va încredința copiii mamei pensia să fie reținută de la momentul pronunțării hotărârii, cuantumul acesteia urmând să fie calculat în funcție de actul depus la dosar la termenul anterior de judecată, din care rezultă că veniturile recurentului sunt mult mai mici decât suma reținută inițial de instanță.
Reprezentantul intimatei pârâte solicită respingerea recursului promovat de partea adversă, menținerea hotărârii recurate, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatei pârâte arată că nimic din susținerile recurentului nu a fost dovedit, toate probele administrate în dosar venind în sprijinul soluțiilor pronunțate până în momentul de față.
Cât privește problema pensiei de întreținere, reprezentantul intimatei pârâte arată că recurentul este expert topograf, iar veniturile acestuia sunt net superioare celor reținute în actul depus la termenul anterior de judecată, solicitând ca instanța să aibă în vedere acest aspect.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.998/26.06.2008, pronunțată de Judecătoria Beiuș, prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamantul și a admis cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională, dispunând desfacerea căsătoriei încheiate între părți la data de 26 octombrie 1995, din vina exclusivă a reclamantului pârât reconvențional, a încuviințat ca pe viitor pârâta reclamantă reconvențională să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de "", a încredințat la reclamantă pârâtă reconvențională spre creștere și educare pe cei doi copii minori, născută la 5 octombrie 1996 și născut la 13 iunie 2001, l-a obligat pe reclamant pârât reconvențional la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 1.054 lei către cei doi minori, începând cu data pronunțării hotărârii și până la majoratul minorilor și a atribuit beneficiul spațiului de locuit din localitatea, str.- -,. 5,. 3 în favoarea pârâtei reclamante reconvenționale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că părțile au încheiat căsătoria în anul 1995, din căsătoria acestora rezultând cei doi copii minori și. La început relațiile dintre părți au fost bune, însă ulterior acestea s-au deteriorat datorită comportamentului agresiv atât fizic cât și verbal al reclamantului pârât reconvențional față de pârâta reclamantă reconvențională. Această atitudine agresivă a reclamantului pârât reconvențional s-a datorat geloziei de care suferea, precum și consumului de băuturi alcoolice. În anul 2006 reclamanta reconvențională a introdus acțiune de divorț, care a fost respinsă, iar după această dată reclamanta reconvențională a dorit continuarea căsătoriei, însă reclamantul pârât reconvențional a continuat cu același comportament. La data de 28.07.2007 în jurul orelor 11,00, pârâta reclamantă reconvențională a sesizat telefonic organele de poliție cu un conflict familial arătând că pârâtul reconvențional a amenințat-o cu moartea. Acesta din urmă a recunoscut săvârșirea acestei fapte, declarând că pe viitor nu va mai recurge la amenințări încercând soluționarea problemelor de familie pe cale legală.
de violentă provocate de pârâtul reconvențional au fost sesizate atât de colegii de muncă ai reclamantei reconvenționale și de vecinii lor.
La conflictele dintre părți au participat în repetate rânduri cei doi copii minori, ocazie cu care minora i-a solicitat mamei sale să doarmă la alte persoane pentru a nu mai fi agresată. Minora ascultată în fața instanței a precizat că datorită scandalurilor provocate de tatăl său pentru orice motiv a devenit o fire sensibilă și nu suportă să mai participe la astfel de lucruri.
În perioada în care părțile au coabitat, atât reclamanta reconvențională cât și pârâtul reconvențional s-au ocupat de creșterea și îngrijirea celor doi copii minori.
În urmă cu circa un an de zile, părțile s-au despărțit în fapt, reclamanta reconvențională părăsind domiciliul conjugal datorită comportamentului agresiv al pârâtului reconvențional și a stării tensionate existente între ei, după care a locuit o perioadă la părinți săi luând cu ea și cei doi copii minori. Ulterior, pârâtul reconvențional i-a luat pe cei doi copii la domiciliul conjugal din, iar reclamanta reconvențională nu s-a opus înțelegând că este în interesul minorilor acest lucru, fetița urmând cursurile școlii din iar băiatul grădinița din aceiași localitate. Reclamanta reconvențională îi vizitează pe cei doi copii minori atât în timpul zilei pentru circa 2, 3 ore cât și în week-end când îi aduce la reședința sa din Pârâtul reconvențional se îngrijește de creșterea și educarea celor doi copii le asigură ce au nevoie.
Prima instanță a reținut din anchetele sociale efectuate la domiciliul părților că aceștia au condiții pentru creșterea și educarea minorilor.
Prin urmare prima instanță a constatat că în cauză raporturile dintre soți sunt grav vătămate iar continuarea căsătorie nu mai este posibilă datorită comportamentului neadecvat al reclamantului pârât reconvențional față de relațiile de căsătorie, manifestat prin violente fizice și psihice la adresa pârâtei reclamante reconvenționale, care au culminat cu părăsirea domiciliului conjugal de aceasta din urmă.
În privința copiilor minori, născută la 5 octombrie 1996 și născut la 13 iunie 2001, prima instanță a considerat că este în interesul acestora să fie încredințați spre creștere și educare la pârâta reclamantă reconvențională, având în vedere că aceasta se îngrijește îndeaproape de ei fapt ce s-a întâmplat atât în perioada în care a coabitat cu reclamantul pârât reconvențional cât și după despărțirea în fapt.
Datorită faptului că cei doi copii au fost încredințați spre creștere și educare pârâtei reclamante reconvenționale și datorită faptului că cei doi copii urmează cursurile școlii respectiv a grădiniței din localitatea, pentru a păstra continuitatea în acest sens pentru viitor, prima instanță a considerat că este necesară atribuirea spațiului de locuit din localitatea, str. - -,. 5,. 3, în favoarea pârâtei reclamante reconvenționale.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul pârât reconvențional a declarat apel, legal timbrat cu suma de 20 lei, taxă de timbru plătită cu chitanța nr.-/03.10.2008 și timbru judiciar în sumă de 1,5 lei, solicitând admiterea acestuia și modificarea în tot a sentinței civile nr.998/26.06.2008 și admiterea acțiunii reclamantului așa cum a fost formulată, respectiv să se dispună desfacerea căsătoriei din vina ambelor părți, încredințarea spre creștere și educare a minorilor, născută la 5 octombrie 1996 și născut la 13 iunie 2001 la apelant, cu obligarea intimatei la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 1/3 parte din veniturile pe care aceasta le realizează, către cei doi copii minori începând cu data înaintării acțiunii și până la majoratul minorilor și atribuirea beneficiului spațiului de locuit din localitatea, str. - -,. 5,.3 în favoarea apelantului, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 92/A din 23 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul civil declarat de apelantul, în contradictoriu cu intimata, Autoritatea Tutelară Primăria și Primăria B, împotriva sentinței civile nr.998/26.06.2008, pronunțată de Judecătoria Beiuș care a fost păstrată în totalitate.
Partea apelantă, a fost obligată să plătească părții intimate, suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Tribunalul a reținut din declarațiile martorilor G, și (filele 59-64 dosar), că neînțelegerile dintre părți au apărut pe fondul certurilor și violențelor în familie generate de consumul de alcool și gelozia nejustificată a apelantului. Cu toate că nici unul dintre martori nu a văzut-o pe intimată în compania unor bărbați, apelantul îi reproșa acesteia că avea o relație extraconjugală.
Tot din declarațiile acestor martori, rezultă faptul că intimata se ocupă de creșterea și îngrijirea celor doi copii minori și de gospodărie.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că în mod corect s-a dispus desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a apelantului, deoarece din probele administrate în cauză nu rezultă și vina intimatei în destrămarea relațiilor de familie. Faptul că intimata a spus la un moment dat că nu îl mai iubește pe apelant, instanța a constatat că nu este de natură să ducă la destrămarea relațiilor de familie, deoarece căsătoria nu se bazează doar pe relații de iubire ci și pe relații de prietenie, comunicare, respect și afecțiune reciprocă.
Încredințarea minorilor la intimată de asemenea s-a apreciat că a fost făcută în mod corect de către prima instanță, aceasta având în vedere faptul că din declarațiile tuturor martorilor audiați a rezultat faptul că aceasta s-a ocupat de creșterea și îngrijirea minorilor și de gospodărie.
În privința atribuirii beneficiului locuinței comune situate în localitatea, str.- -,. 5,. 3, în favoarea intimatei, instanța constată că acest imobil este bun comun, fapt ce rezultă din coala de nr.1893- (fila 25 dosar primă instanță).
La atribuirea locuinței trebuie avut în vedere interesul superior al copiilor, ca aceștia să nu fie smulși din mediul lor unde au crescut și au trăit și să nu-și schimbe mediul în care s-au integrat și și-au format prieteni de școală și de joacă.
Astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță în mod corect i-a atribuit locuința comună, intimatei, căreia i-au fost încredințații minorii, deoarece a avut în vedere interesul superior al copiilor de a continua să locuiască în locuința comună și să nu fie scoși din mediul lor unde au crescut și au trăit.
În privința pensiei de întreținere la care a fost obligat apelantul, tribunalul a reținut că din adeverința de venit (fila 31 dosar), unde este evidențiat venitul net al acestuia pe o perioadă de șase luni, media venitului pentru fiecare lună este de 3.164 lei, iar o treime din acest venit net, care se datorează conform art. 94 Codul familiei pentru doi copii, este de 1.054 lei, exact cât a dispus prima instanță.
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, art.38 al.1, 86 și 94 din Codul familiei și art.2 din Legea nr.272/2003, a respins apelul formulat de apelantul, ca nefondat și a păstrat în tot hotărârea atacată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul recurent în termenul legal și legal timbrat solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în senul admiterii apelului formulat cu consecința modificării sentinței instanței de fond având nr.998/2008 respectiv admiterii acțiunii principale și respingerii acțiunii reconvenționale.
Critică decizia dată de instanța de apel și sentința pronunțată în primă instanță prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă, arătând în motivare că în mod greșit s-a dispus desfacerea căsătoriei din culpa sa exclusivă și nu din culpă comună în condițiile în care, din probele administrate în cauză rezultă că și pârâta este vinovată de destrămarea relațiilor de căsătorie, în acest sens invocând părăsirea domiciliului conjugal de către pârâta, relația extraconjugală în care a fost implicată aceasta precum și neglijarea copiilor și menajul comun.
Menționează că în mod greșit i-au fost încredințați minorii pârâtei fără a se ține seama de faptul că aceștia locuiesc împreună cu tatăl lor în localitatea unde și urmează cursurile școlii primare, greșit dispunându-se și atribuirea beneficiului locuinței conjugale în favoarea pârâtei.
Sub aspectul pensiei de întreținere, susține că suma stabilită de instanță cu titlu de pensie de întreținere în favoarea celor 2 minori este nelegală și nejustificată în condițiile în care, pe de o parte reclamanta reconvențională a solicitat 1/3 din venitul minim pe economie, iar pe de altă parte veniturile redate în adeverința nr.08.04.2008 reprezintă doar venitul brut lunar și nu veniturile nete, iar decizia de impunere anuală pe 2007 nu a fost luată în considerare de instanța de apel, în mod greșit.
În drept sunt invocate prevederile art.299 și următoarele Cod procedură civilă.
Legal atât intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefundat co obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs, în cuantum de 1000 lei.
În susținere arată intimata că reclamantul recurent este singurul vinovat de alterarea relațiilor și că a părăsit domiciliul conjugal forțată de conduita agresivă a reclamantului. În privința copiilor arată că, întrucât aceștia frecventau școala, respectiv grădinița din, au rămas la pârâtul reconvențional, însă se ocupă zilnic de aceștia, mergând la domiciliul conjugal iar la sfârșitul săptămânii copiii locuiesc cu aceasta în localitatea
Menționează că în mod corect i-au fost încredințați minorii spre creștere și educare, în raport de probele administrate în cauză, după cum și în privința atribuirii beneficiului locuinței conjugale soluția instanțelor este legală și temeinică, în condițiile în care nu are altă locuință, în prezent locuind în chirie, în altă localitate.
Susține că prin cererea reconvențională a solicitat obligarea pârâtului reconvențional la plata pensiei de întreținere în cuantum de 1/3 din veniturile nete realizate, pensia stabilită fiind corectă, având în vedere și veniturile realizate de recurent ca expert topo.
La dosar au fost depuse o serie de înscrisuri, respectiv adresa nr.- emisă de Biroul local pentru expertize judiciare din cadrul Tribunalului Bihor și decizia de impunere anuală pe anul 2007 respectiv pe anul 2008.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu instanța reține următoarele:
Criticile formulate de recurent privind culpa pârâtei, greșita încredințare a minorilor și la reclamanta reconvențională respectiv atribuirea beneficiului locuinței conjugale în favoarea acesteia sunt nefondate, recurentul nefăcând dovada unei culpe a pârâtei, susținerile sale, în sensul că pârâta a întreținut relații extraconjugale, respectiv că nu și- îndeplinit obligațiile conjugale sub aspectul menajului comun și că nu s-a ocupat de îngrijirea minorilor, fiind contrazise de probele administrate în cauză.
Separarea în fapt se datorează, potrivit declarațiilor martorilor, comportamentului neadecvat al pârâtului reconvențional, reclamanta părăsind domiciliul conjugal împreună cu cei doi minori datorită stării tensionate existente între părți și atitudinii agresive a reclamantului recurent.
Chiar dacă, ulterior părăsirii domiciliului cei doi minori s-au întors la domiciliul conjugal, reclamanta reconvențională manifestându-se în acest mod tocmai datorită interesului major al copiilor, în condițiile în care aceștia urmează cursurile școlii, respectiv grădiniței din, se reține că minorii au fost îngrijiți deopotrivă și de mama acestora, care-i vizita zilnic și se ocupa de întreținerea lor.
Referitor la atribuirea beneficiului folosinței locuinței conjugale în favoarea intimatei, se apreciază că această dispoziție este legală și temeinică, fiind în interesul minorilor, care astfel cum mai sus s-a reținut urmează cursurile școlii, respectiv grădiniței din localitatea, impunându-se astfel păstrarea continuității și pentru viitor.
Greșit a fost stabilită însă pensia de întreținere datorată de pârâtul reconvențional în favoarea celor 2 minori, date fiind veniturile realizate de acesta, venituri ce rezultă din actele depuse la dosar, cuantumul pensiei, depășind limitele legale stabilite prin art.86 și 94 din Codul familiei.
Astfel adeverința emisă la data de 8.04.2008 de către Biroul Local de Expertize din cadrul Tribunalului Bihor, nu poate fi luată în considerare pentru stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, lunar, în condițiile în care astfel cum rezultă și din cuprinsul adeverinței, pârâtul reconvențional realizează venituri sporadic, neputându-se reține o continuitate în acest sens, existând luni în care acesta nu realizează nici un venit.
Tocmai pentru acest considerent se apreciază ca relevantă decizia de impunere anuală, decizie din care rezultă veniturile realizate de recurent, pentru ca astfel să se poată stabili o medie a veniturilor lunare, raportat la întregul an de activitate, dată fiind și natura activității desfășurate de recurent - expert topograf, cunoscut fiind faptul că aceste expertize se efectuează în funcție de condițiile climatice și anotimp, astfel că nu este suficient a fi avute în vedere doar veniturile realizate în cursul a 6 luni, situația încasărilor fiind diferită de la o lună la alta.
Pe de altă parte susținerile intimatei în sensul că recurentul ar realiza venituri mult mai mari decât cele cuprinse în deciziile de impunere anuale, nu pot fi reținute neexistând probe în acest sens.
În consecință, în baza considerentelor mai sus expuse, în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă instanța va admite recursul ca fondat și va modifica decizia recurată în sensul că va admite apelul. În baza art.296 Cod procedură civilă și va schimba în parte sentința nr.998/26.06.2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș, sub aspectul cuantumului pensiei de întreținere stabilită în sarcina recurentul respectiv a datei de la care urmează a fi achitată pensia.
Astfel avându-se în vedere declarația de impunere anuală pe anul 2008, din cuprinsul căreia rezultă un câștig net anual de 6134 lei și făcându-se media pentru stabilirea venitului lunar, pensia de întreținere pentru cei doi minori urmează a fi stabilită, conform art.86 și 94 Codul familiei, revenindu-le astfel acestora suma de 200 lei lunar (100 lei pentru fiecare minor).
Întrucât minorii locuiesc până în prezent împreună cu recurentul care se ocupă de creșterea și educarea acestora alături intimată (aspecte necontestate) pensia de întreținere astfel stabilită urmează a fi plătită de recurent, cu începere de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la majorat.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ca legale și temeinice pentru considerentele mai sus expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil introdus de recurentul reclamant, domiciliat în, str. - -,.5,.C,.3, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în B, -, -.A,.27, județul B, AUTORITATEA TUTELARĂ DIN CADRUL PRIMĂRIEI și AUTORITATEA TUTELARĂ DIN CADRUL PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI B, împotriva deciziei civile nr. 92/A din 23 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o modifică în sensul că:
Admite apelul formulat de apelantul împotriva sentinței civile nr. 998/26 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș,pe care o schimbă în parte în sensul că:
Reduce cuantumul pensiei de întreținere stabilit în sarcina pârâtului reconvențional, în favoarea celor doi minori născută la 5 octombrie 1996 și născut la 13 iunie 2001, de la 1.054 lei lunar la 200 lei lunar, cu începere de la pronunțarea prezentei hotărâri și până la majorat.
Menține restul dispozițiilor sentinței pronunțate de instanța de fond sub numărul 998/2008.
DEFINITIVĂ și IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecător fond -
- judecători apel -
a
- redactat decizie - judecător - 08.12.2009
- dactilografiat grefier - 08.12.2009 - 6 ex.
-comunicat - 09.12.2009- 4 ex.
-, domiciliat în, str. - -,.5,.C,.3, județul
-, domiciliată în B, -, -.A,.27, județul
- AUTORITATEA TUTELARĂ DIN CADRUL PRIMĂRIEI
- AUTORITATEA TUTELARĂ DIN CADRUL PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Dana Cigan, Felicia Toader
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
