Divort. Decizia 16/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 16/2009

Ședința publică de la 02 Februarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica

JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea

JUDECĂTOR 3: Sanda președinte secție

Grefier Creța

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 201/A din 24 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a cauzei se prezintă recurentul - personal lipsind intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin serviciul de registratură al instanței întâmpinare de către intimată.

Recurentul depune taxa de timbru și i se comunică un exemplar din întâmpinare solicitând lăsarea cauzei la a treia strigare pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.

La a treia strigare a cauzei recurentul solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii de divorț.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului civil de față:

Constată că prin sentința civilă nr. 937/2008 pronunțată de Judecătoria Cîmpeni în dosar nr- s-a admis cererea reclamantei, împotriva pârâtului și în consecință:

A fost declarată desfăcută prin divorț din vina ambelor părți, căsătoria încheiată la data de 12 iunie 1993 la Primăria comunei Montană, județul A și trecută în registrul stării civile sub nr. 12/1993.

S-a încuviințat ca după divorț, reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei și anume cel de "".

S-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în actele de stare civilă de către Primăria Montană, județul A, în baza hotărârii rămasă irevocabilă.

S-au încredințat pârâtului spre creștere și educare pe minorii A născut la 9.10.1993 și născut la 22.03.1999 și a fost obligată reclamanta să plătească în favoarea minorilor o pensie de întreținere lunară de 166 lei lunar, din care, 100 lei lunar pentru minorul A și 66 lei lunar pentru minorul, începând cu data introducerii cererii, respectiv 15.05.2008 și până la majoratul minorilor.

S-a încuviințat ca reclamanta să aibă legături personale cu cei doi minori, la domiciliul pârâtului, după următorul program: în fiecare duminică între orele 12-18; în fiecare vacanță de vară, în perioada 1 august - 1 septembrie; în primele două zile din fiecare vacanță de iarnă și primăvară.

Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

Părțile s-au căsătorit la data de 12 iunie 1993, stabilindu-și domiciliu conjugal în Montană, județul A, unde au conviețuit până în urmă cu circa 3 ani când reclamanta a plecat în Spania, inițial cu acordul soțului, după care nu s-a mai reîntors.

Din căsătoria părților au rezultat minorii A născ. la 9.10.1993 și născ la 22.03.1999, care în prezent se află la pârât.

Pe parcursul căsătoriei între părți au apărut neînțelegeri datorate unor motive imputabile ambelor părți.

Astfel martora, declară că încă de la început părțile nu s-au înțeles deoarece indiferent unde mergea împreună cu reclamanta, pârâtul o jignea pe reclamantă, odată a bătut-o, era foarte gelos și de multe ori pleca de la serviciu și o urmărea pe reclamantă. Martora afirmă că de multe ori, a asistat personal la toate neînțelegerile dintre părți și chiar la bătăi, iar în casa părților, era tot timpul ceartă și scandal. De 3 ani de când reclamanta este plecată în Spania, aceasta nu a mai venit să-și vadă copii, dar le-a trimis bani și pachete.

Martorii și, declară că au fost vecini cu părțile și din vizitele pe care și le făceau reciproc, nu au văzut ca părțile să se certe, să se lovească sau să se jignească reciproc. Pârâtul actualmente este șomer, dar anterior a lucrat împreună cu martorii o perioadă de cel puțin 15 ani și în toată această perioadă martorii nu l-au văzut și nici nu au auzit ca pârâtul să-și urmărească soția și să plece de la serviciu. Martorii afirmă că reclamanta cu acordul pârâtului a plecat în Spania pe o perioadă de 3 luni, după care, reclamanta ar fi trebuit să se reîntoarcă, însă aceasta nu s-a întors. De 3 ani de zile de când reclamanta este plecată, martorii afirmă că au auzit de la diverse persoane, că aceasta întreține relații extraconjugale cu alți bărbați. După separația în fapt, copiii părților au rămas la pârât și sunt bine îngrijiți. Mai declară martorii, că au auzit că reclamanta ar fi trimis pachete și bani copiilor.

Din cele expuse anterior, rezultă că relațiile de căsătorie dintre părți sunt grav lezate, iar continuarea căsătoriei este imposibilă pentru ambele părți, vinovați de destrămarea relațiilor de căsătorie fiind atât reclamanta cât și pârâtul.

In consecință, în baza art. 37 și 38 fam, s-a admis ca întemeiată cererea reclamantei și s-a declarat desfăcută prin divorț din vina ambelor părți, căsătoria încheiată la data de 12 iunie 1993 la Primăria comunei Montană, județul A și trecută în registrul stării civile sub nr. 12/1993.

Pe cale de consecință și în lipsa unei înțelegeri între foștii soți, în baza art. 40 alin 3 fam, s-a încuviințat ca după divorț, reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei și anume cel de "".

In baza art. 44-48 din Legea 119/1996, s-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în actele de stare civilă de către Primăria Montană, județul A, în baza prezentei hotărâri rămasă irevocabilă.

In ceea ce privește pe minorii părților, având în vedere că de 3 ani sunt la pârât și sunt bine îngrijiți, văzând voința părților, opțiunea minorului A, opinia autorităților tutelare Montană, în baza art 42, 86, 94, 100-102 C fam, s-au încredințat pârâtului spre creștere și educare pe minorii A născut la 9.10.1993 și născut la 22.03.1999 și a fost obligată reclamanta să plătească în favoarea minorilor o pensie de întreținere lunară de 166 lei lunar, din care, 100 lei lunar pentru minorul A și 66 lei lunar pentru minorul, începând cu data introducerii cererii, respectiv 15.05.2008 și până la majoratul minorilor. La stabilirea acestui cuantum, s-a avut în vedere venitul minim pe economie care este de 500 lei, reclamanta prin avocat afirmând că lucrează doar sporadic și fără contract de muncă, precum și cota legală de 1/3 parte prev de art 94 fam.

De asemenea, s-a încuviințat ca reclamanta să aibă legături personale cu cei doi minori, la domiciliul pârâtului, după următorul program: în fiecare duminică între orele 12-18; în fiecare vacanță de vară, în perioada 1 august - 1 septembrie; în primele două zile din fiecare vacanță de iarnă și primăvară.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând casarea sentinței și rejudecând cauza să se respingă acțiunea de divorț întrucât în cauză a fost dovedită culpa exclusivă a reclamantei în cauză neexistând acțiune reconvențională care să fi cerut admiterea acțiunii din culpă comună.

Prin decizia civilă nr. 201/A/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Civilă a fost respins apelul declarat de pârâtul, acesta fiind obligat să plătească intimatei suma de 700 lei cheltuieli de judecată.

În motivarea acestei decizii Tribunalul a reținut că din amplul probatoriu testimonial administrat în cauză a rezultat că atât reclamanta cât și pârâtul se fac vinovați de destrămarea relațiilor de căsătorie.

Astfel reclamanta a plecat în Spania pe o perioadă de 3 luni, dar nu s-a mai întors, a intrat în relații de concubinaj cu diverși bărbați (în acest sens sunt declarațiile martorilor -fila 36 fond -, (fila 33 fond), - fila 33 apel.

Așa cum rezultă din declarația martorei (fila 35 fond) pârâtul era o fire geloasă, o urmărea pe reclamantă, o bătea personal martora asistând la neînțelegerile dintre părți și la bătăi.

Declarația martorei a fost înlăturată întrucât aceasta nu mai locuiește în iar aspectele pe care le-a relatat le cunoaște de la pârât.

Declarația martorei (fila 33 apel) a fost înlăturată fiind în contradictoriu cu celelalte probe determinată și de subiectivitatea martorei care este mama pârâtului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen, motivat, pârâtul solicitând în esență, admiterea recursului și a apelului său și respingerea acțiunii de divorț formulată de reclamanta.

În motivarea recursului său recurentul a arătat că soluțiile instanțelor de fond și apel s-au întemeiat pe aprecierea greșită a probelor, nefiind vinovat de destrămarea căsătoriei și nefiind de acord cu divorțul.

Prin întâmpinarea depusă intimata solicită respingerea ca nefondat a recursului pârâtului pe considerentele că acesta este netimbrat, nu este motivat în fapt și în drept, iar pe fondul cauzei are culpă în destrămarea relațiilor de căsătorie.

Curtea de Apel examinând hotărârile atacate prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că recursul pârâtului este fondat și va fi admis, din următoarele considerente:

În motivarea hotărârii prin care s-a pronunțat divorțul părților instanța de fond a reținut culpa recurentului la desfacerea căsătoriei doar pe baza declarației martorei ( fila 35 dos.fond ), care a arătat că recurentul nu muncea, avea manifestări de gelozie, o jignea pe reclamantă și chiar a asistat la bătăi, iar în casa părților erau tot timpul neînțelegeri.

Din declarațiile celorlalți martori audiați la fond, respectiv ( fila 34 dos.fond ) și ( fila 36 dos.fond ), nu rezultă starea de fapt relatată de martora și nici culpa recurentului în desfacerea căsătoriei.

Din probatoriul administrat la instanța de fond rezultă că intimata a plecat de aproximativ 3 ani în Spania la muncă, inițial cu acordul recurentului, dar apoi a refuzat să se mai întoarcă.

În apelul declarat de pârât Tribunalul a mai audiat doi martori, din declarațiile acestora nerezultând vreo culpa a recurentului la destrămarea relațiilor de căsătorie.

Din tot probatoriul administrat de instanțe nu s-a dovedit ca recurentul să aibă vreo culpă, dimpotrivă s-a dovedit că reclamanta a refuzat să se mai întoarcă din Spania, a lăsat cei doi minori în grija recurentului. În mod greșit Tribunalul a înlăturat declarațiile martorelor audiate în apel pe considerentul că sunt în contradictoriu cu celelalte probe și că sunt subiective, atâta timp cât singura declarație în contradictoriu cu celelalte este declarația martorei, audiată la fond.

În concluzie Curtea de Apel constată că nu s-a dovedit culpa recurentului la desfacerea căsătoriei iar recursul acestuia este fondat. Ca o consecință, se va modifica decizia civilă atacată în sensul admiterii apelului declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 937/2008 pronunțată de Judecătoria Câmpeni pe care o va modifica în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta împotriva pârâtului, având ca obiect divorț și va înlătura obligația de plată a sumei de 700 lei stabilită în sarcina apelantului pârât de către intimata reclamantă.

În temeiul art. 312.proc.civ

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 201/A din 24 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba și în consecință:

Modifică decizia civilă atacată în sensul admiterii apelului declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 937/2008 pronunțată de Judecătoria Câmpeni pe care o modifică în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta împotriva pârâtului, având ca obiect divorț.

Înlătură obligația de plată a sumei de 700 lei stabilită în sarcina apelantului pârât de către intimata reclamantă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 februarie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - -

Concediu medical, semnează

Președintele Curții de Apel

Judecător

Grefier,

Creța

Red. DG

Tehnored. /2ex/11.03.2009.

JF VE

JA,

Președinte:Dana Ghițoaica
Judecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Divort. Decizia 16/2009. Curtea de Apel Alba Iulia