Divort. Decizia 160/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 160
Ședința publică de la 10 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Spânu
JUDECĂTOR 2: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Marica
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 215 din data de 3 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 1009 din data de 14 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și autoritățile tutelare PRIMĂRIA, PRIMĂRIA, PRIMĂRIA, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât, asistat de avocat și intimata reclamantă asistată de avocat, lipsind autoritățile tutelare PRIMĂRIA, PRIMĂRIA, PRIMĂRIA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat pentru intimata reclamantă, depune la dosar întâmpinare, comunicând un exemplar recurentului pârât.
Avocat pentru recurentul pârât, arată că, nu solicită termen pentru observare.
Învederează instanței că pe rolul Judecătoriei Băilești se află o cauză privind aceleași părți, având ca obiect tăgadă paternitate, însă nu poate produce dovezi în acest sens. Solicită acordarea unui nou termen în vederea depunerii unui certificat de grefă.
Avocat pentru intimata reclamantă, se opune la cererea de amânare formulată în cauză și arată că, dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Băilești nu are legătură cu prezenta cauză.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de avocat pentru recurentul pârât și acordă cuvântul părților asupra recursului de față.
Avocat pentru recurentul pârât, solicită admiterea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă, modificarea deciziei pronunțată de Tribunalul Dolj, în sensul încredințării spre creștere și educare a minorului, tatălui pârât.
Avocat pentru intimata reclamantă, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea celor două hotărâri atacate ca fiind temeinice și legale, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Reclamanta a chemat în judecată pe soțul său, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună desfacerea căsătoriei din vina pârâtului, să-și reia numele avut anterior, acela de "", să-i fie încredințat spre creștere și educare minorul născut la 15.10.2005, să fie obligat pârâtul la pensie de întreținere pentru minor și la cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii, a arătat că s-au căsătorit la data de 19.10.2004, iar din căsătorie a rezultat minorul și s-au despărțit în fapt în luna iunie 2007, când pârâtul a bătut-o și a alungat-o din domiciliul comun.
A menționat că în timpul căsătoriei a consumat frecvent băuturi alcoolice, săvârșind acte de violență împotriva sa, alungând-o din domiciliu, cheltuia bani pe băuturi alcoolice și nu contribuia la susținerea sarcinilor comune ale căsătoriei.
A mai arătat că în timpul căsătoriei reclamanta s-a ocupat de creșterea și educarea minorului și există o puternică legătură afectivă, minorul având vârsta de 2 ani și 5 luni.
În drept, a invocat dispozițiilor art. 38, 40 și 42 Cod familiei.
A depus la dosar următoarele înscrisuri: certificat de căsătorie în original, certificat de naștere a minorului în copie, adeverință emisă de Primăria, foaie de achitare a taxei de timbru.
În cauză, s-a dispus efectuarea anchetei sociale de către Autoritatea Tutelară a Primăriei comunei și a comunei.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând admiterea în parte a acțiunii de divorț, iar sub aspect reconvențional, să-i fie încredințat spre creștere și educare minorul, obligarea reclamantei la plata pensiei de întreținere pentru minor și reluarea numelui avut anterior căsătoriei, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, a motivat că susținerile reclamantei din acțiune nu sunt reale, întrucât el nu consumă băuturi alcoolice în exces, nu este violent și nu a alungat-o din domiciliu pe soția sa.
Că, reclamanta a întreținut relații extraconjugale cu un vecin al lor și din acest motiv, la data de 16.07.2007 l-a chemat pe tatăl acesteia în domiciliul comun pentru a expune problemele cu care se confruntă, reclamanta și tatăl său hotărând ca aceasta să părăsească domiciliul, refuzând să-l ia atunci pe minor cu ea.
A menționat că ulterior, fiind ziua copilului la data de 15.10.2007, a încercat împăcarea cu reclamanta, care la insistențele sale a acceptat să se întoarcă în domiciliu, dar a rămas doar câteva zile, după care a plecat luând și copilul cu ea și spunând că merge în vizită la părinții săi.
A aflat că reclamanta a stabilit relații de concubinaj cu un din comuna.
În prezent, minorul se află în întreținerea pârâtului, fiind adus la insistențele sale de către tatăl reclamantei. Minorul era într-o stare de totală neîngrijire, fiind vizibilă lipsa de preocupare a reclamantei față de copil.
În cauză, la cererea părților, au fost audiați martorii A, și.
Prin sentința civilă nr.1009/14 mai 2008, Judecătoria Calafata admis acțiunea civilă de divorț formulată de reclamanta, împotriva pârâtului, și în parte, cererea reconvențională formulată de pârât.
A declarat desfăcută căsătoria înregistrată sub nr.14/19 octombrie 2004 la Primăria, din vina ambilor soți.
A încredințat spre creștere și educare minorul, născut la 15 octombrie 2005, mamei.
A obligat pârâtul-reclamant la 100 lei lunar pensie de întreținere în favoarea minorului începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii, până la majorat.
In viitor reclamanta va relua numele avut anterior "".
A compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta și pârâtul s-au căsătorit la data de 19.10.2004, stabilindu-și domiciliul comun la pârât, unde locuiau cu părinții acestuia și că în timpul căsătoriei pârâtul a consumat în exces băuturi alcoolice, pe acest fond fiind violent cu soția sa.
În luna iunie 2007 s-au despărțit în fapt, când după o ceartă pârâtul a lovit-o și a izgonit-o din domiciliu pe soția sa.
Că, deși o acuza de infidelitate, pârâtul a încercat să reia conviețuirea cu soția sa și cu această intenție a mers la reclamantă împreună cu martorul A, dar fiind tot sub influența alcoolului.
Reclamanta a acceptat și s-au întors în domiciliul comun dar părinții pârâtului, nefiind de acord cu împăcarea, au înjurat-o și au lovit-o, interzicându-i să îl vadă pe minor, la scurt timp reclamanta a stabilind relații de concubinaj cu un din comuna la care locuiește.
Din căsătorie, s-a născut minorul la data de 15.10.2005, care la despărțirea în fapt a soților a rămas în îngrijirea tatălui. Ulterior, a fost luat de reclamantă, dar la scurt timp pârâtul l-a vizitat pe minor și l-a luat din nou în domiciliul său, unde se află și în prezent.
În timpul căsătoriei reclamanta s-a ocupat de creșterea copilului care îi este atașat afectiv și îi poate oferi condiții suficiente pentru o creștere și dezvoltare corespunzătoare, atât sub aspect material cât și sub aspect moral și afectiv.
Pârâtul este cioban și este plecat din domiciliu pe perioade mai mari, iar minorul este îngrijit de bunicii paterni.
Având în vedere vârsta minorului care reclamă prezența și îngrijire deosebită din partea mamei, concluziile anchetei sociale, instanța de fond a apreciat că este în interesul superior al minorului să fie încredințat spre creștere și educare mamei.
În temeiul art. 86 și 94 Cod fam pârâtul a fost obligat să contribuie la cheltuielile de creștere, educare și pregătire profesională ale minorului. La stabilirea cuantumului s-au avut în vedere nevoia minorului și posibilitățile materiale ale pârâtului prezumate la nivelul salariului minim pe economie, fiind obligat la 100 lei lunar pensie de întreținere începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii până la majorare.
În baza art. 40 alin.3 Cod familiei reclamanta și-a reluat numele avut anterior căsătorie,.
Împotriva sentinței civile a declarat apel pârâtul, invocând că, deși din probe a reieșit clar că reclamanta a manifestat un total dezinteres față de minor pe care nu l-a îngrijit și de la despărțirea în fapt nu a venit să-l vadă pe minor, în prezent locuiește în domiciliul unui cu care stabilit relații de concubinaj imediat după despărțirea în fapt.
În completarea motivelor de apel s-a mai invocat refacerea anchetelor sociale și reaudierea martorului, prin care să se stabilească în primul rând condițiile și posibilitățile pe care le are fiecare cu privire la creșterea și educarea minorului și totodată, să se dovedească imoralitatea reclamantei ce ar influența creșterea și educarea minorului.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, soluția instanței fiind temeinică și legală, iar refacerea anchetelor sociale sunt lipsite în mod vădit de importanță.
Prin decizia civilă nr.215 din 03 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de pârâtul, în contradictoriu cu reclamanta și Autoritățile Tutelare Primăria, județul D, Primăria, județul D și Primăria, județul
A fost obligat apelantul, către intimata - reclamantă, la 600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, s-au avut în vedere probele administrate, reținându-se că este în interesul minorului a fi încredințat pentru creștere și educare mamei sale, în condițiile în care pârâtul este plecat din domiciliu pentru perioade mai mari de timp.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs s-a susținut, în esență, că în mod nejustificat s-a dispus încredințarea minorului spre creștere și educare mamei, arătându-se că aceasta nu oferă minorului condiții materiale și morale corespunzătoare atât timp cât întreține relații de concubinaj cu alt, având în întreținere și pe copilul rezultat din aceste relații.
S-a invocat interpretarea eronată a probelor administrate în cauză, arătându-se că în mod nelegal nu a fost administrată în apel, proba cu interogatoriul pârâtei, precum și alte probe pentru a face dovada că pârâtul beneficiază de condiții corespunzătoare pentru creșterea și educarea minorului, care nu este atașat de mama sa.
S-a criticat decizia și în privința omisiunii instanței de a avea în vedere declarația extrajudiciară a numitei.
Recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
În ședința publică din 10.02.2009 intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care s-a solicitat respingere recursului ca nefondat, invocându-se interesul minorului de a fi încredințat mamei sale, care beneficiază de toate condițiile pentru o bună creștere și educare a acestuia.
Recursul este nefondat.
Motivele de recurs formulate de pârât vizează modul de soluționare a cauzei în privința încredințării minorului rezultat din căsătoria părților.
Potrivit dispozițiilor art.42 fam. odată cu desfacerea căsătoriei soților, instanța trebuie să hotărască asupra încredințării copiilor minori.
Legea nu definește noțiunea de "interes al copilului", însă instanța are posibilitatea să constate existența acestui interes în funcție de împrejurările care concură la crearea unui mediu familial care să permită ca minorul să se dezvolte armonios, ținând seama de condițiile materiale ale fiecărui părinte, de profilul moral, de starea de sănătate și de relațiile părintelui cu minorul.
În pronunțarea hotărârilor atacate, instanțele au făcut o corectă aplicare a legii, apreciind că este în interesul minorului de a fi încredințat mamei spre creștere și educare.
Probele administrate în cauză au evidențiat faptul că minorul a fost crescut de mama sa în timpul căsătoriei părților, fiind atașat de aceasta, în timp ce pârâtul era plecat pentru perioade mai mari de timp pentru a desfășura activitatea de cioban.
Vârsta fragedă a minorului impune prezența permanentă a unui părinte care să se preocupe în permanență de creșterea și educarea minorului, mama având această posibilitate, în raport de probatoriul administrat. Împrejurarea că bunicii paterni pot să se ocupe de creșterea minorului nu justifică schimbarea măsurii încredințării minorului, în condițiile în care încredințarea minorilor se face către părinți, iar nu către bunici.
Instanțele, în soluționarea capătului de cerere privind încredințarea minorului spre creștere și educare mamei sale, au apreciat corect interesul minorului, care beneficiază de condiții corespunzătoare pentru creșterea și educarea acestuia, împrejurarea referitoare la angajarea unei relații extraconjugale după separarea în fapt a soților, relație din care a rezultat un alt minor, neputând constitui un impediment pentru încredințarea minorului mamei reclamante.
În fața instanței de fond au fost administrate probe ce au condus la pronunțarea hotărârilor atacate, fiind astfel nefondate criticile din recurs referitoare la omisiunea instanței de apel dea administra în completare și alte probe.
Față de cele expuse, constatând că decizia atacată s-a pronunțat cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 42 alin. 3 Cod familie, fiind respectate dispozițiile art. 32 și 44 din Legea nr.272/2004, invocate în recurs, nefiind incidente în cauză nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr. 215 din data de 3 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 1009 din data de 14 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și autoritățile tutelare PRIMĂRIA, PRIMĂRIA, PRIMĂRIA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud.-
Tehn./2 ex.
20.02.2009
Jud.fond
Jud.apel
Președinte:Dan SpânuJudecători:Dan Spânu, Emilian Lupean, Alexandrina Marica
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 1000/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
