Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 67/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
DECIZIA CIVILĂ NR. 67/FM
Ședința publică din 07 iulie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursurilor civile formulate de:
recurentul reclamant intimat, domiciliat în C,-,.3,.7 și cu domiciliul procesualalesîn C,-, -S4,.A,.1,.4;
II.recurenta pârâtă intimată, cu domiciliul în C,-,.3,.7;
împotriva deciziei civile nr. 72, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 02 februarie 2009, în dosarul nr-, având ca obiectpartaj bunuri comune.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 17 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data 24 iunie 2009, 30 iunie 2009 și, respectiv 07 iulie 2009, pentru când a soluționat astfel:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La 13 mai 2004, reclamantul a chemat în judecată pârâta, solicitând instanței să dispună partajarea bunurilor dobândite de părți în timpul căsătoriei și să se constate că soții au avut o contribuție egală la dobândirea acestora.
Prin întâmpinare și cerere reconvențională, pârâta a solicitat să se constate că o parte din bunurile indicate de reclamant nu sunt bunuri comune și urmează a fi excluse de la masa de partaj și să se constate că are o contribuție de 70% la dobândirea bunurilor comune.
Prin sentința civilă nr. 11252 din 01 octombrie 2007 Judecătoria Constanțaa admis, în parte, acțiunea reclamantului și în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă.
A constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei un apartament situat în C,- și bunuri mobile, precum și suma de 3.600 lei reprezentând contravaloarea unui autoturism Super, înstrăinat.
A constatat că reclamantul avut o contribuție de 40%, iar pârâta o contribuție de 60% la dobândirea bunurilor comune.
A constatat că valoarea masei partajabile este de 141.171 lei și a dispus partajarea prin formarea și atribuirea de loturi, cu obligarea pârâtei la plata unei sulte către reclamant în cuantum de 51.308,4 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantul cât și pârâta reconvenientă, criticând-o sub aspectul cotei de contribuție reținute, a valorii imobilului și a modalității de partaj.
Prin decizia civilă nr. 72 din 02 februarie 2009 Tribunalul Constanțaa admis apelul reclamantului și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a constatat că valoarea apartamentului este de 232.980 lei și că valoarea masei partajabile este de 247.508 lei. A obligat pârâta la plata unei sulte către reclamant în cuantum de 93.843 lei și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A respins ca nefondat apelul pârâtei reconveniente.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâta.
În recursul formulat, reclamantul a criticat decizia sub aspectul cotei de contribuție reținute pentru dobândirea bunurilor comune.
A arătat recurentul că instanța a stabilit greșit o cotă mai mare de contribuție în favoarea pârâtei, deși a avut venituri mai mari decât cele obținute de acesta și a avut și venituri suplimentare obținute din activitatea de arbitraj și din activități publicistice; calitatea de chiriaș a imobilului anterior dobândirii bunului este un criteriu de atribuire a acestuia, fără relevanță cu privire la contribuția la dobândirea lui; avansul dat pentru achiziționarea imobilului are legătură cu incidentul de fotbal din vara anului 1999; achitarea de către reclamant a sumei de 15 milioane lei din restul creditului rămas de rambursat la apartament determină stabilirea unei contribuții egale cu aceea a pârâtei.
Recurentul a mai arătat și că instanța de apel a reținut greșit metoda costurilor ca metodă de determinare a valorii apartamentului, pentru că nu se pune problema costului de înlocuire a bunului, ci valoarea de piață pe care ar fi obținut-o partea la momentul înstrăinării.
În recursul său, pârâtă reconvenientă a criticat decizia din perspectiva art. 312 alin.3 teza a II-a și art. 304 pct.9 Cod proecdură civilă, susținând, în esență, următoarele:
1.Instanța a respins greșit solicitarea de efectuare a unei contraexpertize tehnice imobiliare pentru stabilirea corectă a valorii de circulație a imobilului.
Susține că expertul nu a răspuns obiecțiunilor încuviințate de instanță, cu privire la modul de calcul greșit al valorii imobilului prin aplicarea criteriilor pozitive, modalitate care a determinat o sporire artificială a valorii bunului.
A fost apreciat greșit probatoriul administrat în cauză cu referire la cota de contribuție pe care a avut-o pârâta la dobândirea bunurilor comune.
Susține că instanța nu a reținut la aprecierea cotei faptul că avansul necesar achiziționării imobilului a fost achitat din sume de bani dăruite de părinții săi, că a efectuat lucrări de reparație, după separația în fapt, care au sporit valoarea imobilului, că apartamentul a fost cumpărat în temeiul Legii nr. 112/1995 în considerarea calității sale de chiriaș și că a prestat muncă în gospodărie și pentru întreținerea copilului minor. De asemenea, susține că instanța a reținut greșit că, prin achitarea sumei de 15.000.000 lei, reclamantula făcut dovada achitării a din prețul apartamentului rămas de achitat la data separației în fapt a soților.
Examinând recursurile formulate, Curtea reține următoarele:
Cu privire la recursul reclamantului;
Potrivit art.3 lit.c din Legea nr. 146/1997 pentru cererile de partaj se datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum fix, cu excepția cazurilor în care se contestă calitatea părților, mărimea drepturilor copartajanților, bunurile de împărțit ori valoarea lor, situații în care taxa judiciară de timbru se calculează în funcție de valorile contestate.
În speță, reclamantul a contestat cota de contribuție a foștilor soți la dobândirea bunurilor comune și valoarea bunului de împărțit.
Raportat la valoarea contestată de reclamant, calculată potrivit normelor legale sus arătate, instanța a stabilit că reclamantul trebuie să achite o taxă judiciară de timbru de 1382,37 lei.
Această taxă nu a fost achitată de către recurent și, deși a precizat că faptul neplății acestei taxe se datorează lipsei posibilităților financiare recurentul, prin avocatul său ales, nu a solicitat acordarea asistenței judiciare pentru scutire, reducere sau eșalonarea taxei judiciare de timbru, cerere pe care o putea formula în temeiul nr.OUG 51/2008, poziția sa procesuală având semnificația unui refuz de plată a taxei judiciare de timbru datorate.
În aceste condiții, potrivit art.21 din Legea nr. 146/1997, Curtea va aplica sancțiunea anulării recursului pentru neplata taxei judiciare de timbru datorate.
Cu privire la recursul pârâtei reconveniente;
1.Expertiza tehnică imobiliară efectuată în apel d e domnul expert stabilit valoarea de circulație imobilului supus partajului prin raportare la metoda costurilor și la metoda comparației vânzărilor. Cele două valori astfel determinate au fost apropiate.
Primind explicațiile expertului tehnic date pentru definirea fiecăreia dintre metodele folosite, Curtea constată că, în condițiile în care ceea ce interesează în procesele de partaj este valoarea de circulație a unui bun, singura valoare acceptată în literatura și practica judiciară ca fiind aceea care asigură împărțirea echitabilă a bunului pentru fiecare copărtaș, determinarea unei asemenea valori se poate face mai fidel prin metoda comparației vânzărilor, iar nu prin metoda costurilor.
Această ultimă metodă este mai potrivită în cazul construcțiilor noi, ori, în speță, apartamentul în litigiu are o vechimemai mare de 30 de ani, fapt care ar face neadecvată folosirea metodei costurilor pentru determinarea valorii de circulație.
Instanța de apel a ales însă valoarea determinată prin raportare la metoda costurilor și Curtea, anulând pentru netimbrare recursul reclamantului care privea, în criticile pe fond, și metoda de calcul a valorii imobilului acceptată de instanța de apel, nu poate decât să primească valoarea determinată prin metoda costurilor pentru a respecta principiul neagravării situației recurentei pârâte în propria cale de atac (și singura cale de atac, după anularea recursului reclamantului).
Expertizei i-au fost aduse obiecțiuni de către apelanta pârâtă și după ce expertul a răspuns argumentat la fiecare critică formulată, în mod corect tribunalul a respins cererea de efectuare unei noi expertize cu trei experți (contraexpertiză). Cererea de efectuare a contraexpertizei nu mai avea nici o justificare după ce expertul a detaliat argumentele pentru fiecare dintre concluziile la care a ajuns și față de valoarea reținută, de aproximativ 69.000 euro, privită prin raportare la prețurile de comparație prezentate de expert pentru apartamente similare (110.000 euro, 130.000 euro, 105.000 euro, 82.000 euro, 95.000 euro, etc.), cererea de efectuare unei contraexpertize cu tendința evidentă a pârâtei de a se stabili o valoare mai mică a apartamentului, este justificată. Recurenta nu a oferit instanței informații susținute probator cu privire la evaluarea inferioară pe piață a unui apartament similar, astfel încât se constată că valoarea reținută de tribunal, cea mai mică dintre cele două propuse de expert, este judicioasă, fiind singura fundamentată tehnic.
Prin urmare, se apreciază neîntemeiată critica din recurs cu privire la contraexpertiză.
În ceea ce privește cota de contribuție, Curtea reține că nici aceste critici nu sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Pe de o parte, fundamentarea criticilor privind cota de contribuție reținută de instanțe rezidă numai în modul în care au fost apreciate probele administrate.
Interpretarea probelor administrate a constituit un motiv de recurs prevăzut prin art. 304 pct.10 Cod procedură civilă, text abrogat însă prin art.I pct.1111din nr.OUG 138/2000. În analiza legalității hotărârilor pronunțate, instanța de recurs nu mai poate verifica modul de interpretare a probelor, ci numai legalitatea hotărârii conform art. 1-9 din Codul d e procedură civilă.
Pe de altă parte, Curtea reține că probele administrate la propunerea pârâtei nu sunt concludente pentru a se aprecia că mama acesteia i-a donat suma necesară achitării împrumutului obținut cu scopul achitării avansului pentru apartament (chitanțele depuse fac dovada că doamna a ridicat de la bancă o sumă de bani în martie 2000, sumă folosită ulterior pentru cumpărarea a 760 USD, fără să se afirme că împrumutul sau restituirea lui s-a făcut în această monedă).
Tribunalul a reținut corect ponderea sumei achitate de reclamant în raport de valoarea debitului rămas de achitat după separația în fapt a părților, câtă vreme momentul achitării anticipate a debitului, practic se recalculează dobânda, aspect pe care recurenta nu l- avut în vedere la formularea acestei critici. Dovada acestui fapt este și suma achitată de pârâtă, cu care a fost stins debitul și care a fost aproximativ egală cu aceea achitată de către reclamant, respectiv de 17.344.441 lei față de 15.000.000 lei.
Celelalte critici invocate, ori nu pot fi considerate ca o sporire a valorii bunului și implicit a contribuției părții care le-a efectuat - cum este cazul lucrărilor de întreținere și de reparații curente ale imobilului - ori pot fi doar un criteriu pentru atribuirea bunului, iar nu pentru evaluarea lui - calitatea pârâtei de chiriaș în imobil.
Prin urmare, constatând că nici una dintre criticile pârâtei nu este întemeiată, Curtea va respinge recursul acesteia ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Anulează ca netimbrat recursul civil formulat de recurentul reclamant intimat, domiciliat în C, -,.3,.7 și cu domiciliul procesualalesîn C,-, -S4,.A,.1,.4, împotriva deciziei civile nr. 72, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 02 februarie 2009, în dosarul nr-, având ca obiect partaj bunuri comune.
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenta pârâtă intimată, cu domiciliul în C,-,.3,.7, împotriva deciziei civile nr. 72, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 02 februarie 2009, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 iulie 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - Pentru judecător - -, aflat în concediu de odihnă, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Vicepreședinte instanță, |
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel
Red.dec.jud.recurs /17.08.2009
Tehnored.gref.AB/2 ex./21.08.2009
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă, Maria Apostol
| ← Divort. Decizia 237/2009. Curtea de Apel Bacau | Divort. Decizia 160/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
