Divort. Decizia 1605/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1240/2009)
Completul 1
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1605
Ședința publică de la 23.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 3: Doinița
GREFIER - I
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât, împotriva deciziei civile nr. 290 din 04.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și autoritatea tutelară din cadrul PRIMĂRIEI SECTORULUI 6
are ca obiect - divorț cu copii.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimata -reclamantă prin avocat, cu împuternicirea avocațiale nr. -/24.06.2009, eliberată de Baroul București (fila 13), recurentul - pârât, și Primăria sector 6
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Avocatul intimatei-reclamante învederează la solicitarea instanței, faptul că, nu va mai ataca decizia civilă cu recurs.
In continuare, învederează că prin întâmpinare a invocat excepția inadmisibilității recursului sub aspectul reducerii pensiei de întreținere, sens în care solicită administrarea probei cu înscrisuri, motiv pentru care depune la dosar adresa emisă de Oficiul Național al Registrului Comerțului, privind SC SRL, respectiv relații privind locul de muncă al recurentului - pârât, precizând totodată faptul că acesta a indicat ca venituri mai mici decât cele pe care le obține. Arată că în cazul în care va fi admisă excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare, solicită în cadrul probei cu înscrisuri, emiterea unei adrese către locul de muncă al recurentului - pârât pentru a fi comunicate veniturile realizate de acesta.
Curtea, deliberând, conform art. 305 Cod procedură civilă, încuviințează pentru intimata - reclamantă proba cu înscrisuri, apreciind-o utilă, concludentă și pertinentă cauzei, iar cu privire la excepția inadmisibilității recursului sub aspectul solicitării de reducere a pensiei de întreținere, invocată de către intimata - reclamantă, urmează a respinge excepția având în vedere motivele de recurs cât și dispozițiile art. 294, 295 din Codul d e procedură civilă.
Curtea având în vedere solicitarea intimatei - reclamante, prin apărător, în sensul emiterii unei adrese către locul de muncă al recurentului - pârât pentru comunicarea veniturilor realizate de acesta, o apreciază ca neutilă cauzei, motiv pentru care o va respinge.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul intimatei - reclamante solicită respingerea recursului, apreciind că motivele invocate de către recurentul - pârât nu se încadrează în disp. art. 304 cod procedură civilă. Arată că nici motivele invocate în criticile privind programul de vizitare al minorului, nu sunt încadrate în dispozițiile prevăzute de lege, cât și faptul că, având în vedere comportamentul violent avut de recurent, față de minor și intimata - reclamantă, care a fost amenințată de recurent în foarte multe rânduri în prezenta martorilor, apreciază că programul de vizitare a minorului nu se poate efectua.
Apreciază că recurentul - pârât prin recursul formulat a dorit doar micșorarea pensiei de întreținere, aspect care rezultă din înscrisurile aflate la dosr, acesta nedorind să aibă legături cu minorul. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosar chitanța nr. 121/9.10.2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea introdusă pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 B la data de 06.06.2008 reclamanta a chemat în judecată pârâtul pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei din vina pârâtului, încredințarea către reclamantă a copilului minor, revenirea reclamantei la numele avut anterior încheierii căsătoriei, respectiv, precum și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în raport de veniturile realizate.
La data de 21.08.2008, pârâtul a formulat cerere reconvențională prin care s-a solicitat desfacerea căsătoriei din culpă comună și stabilirea unui program de vizitare în favoarea minorului, la domiciliul tatălui, astfel: în vacanțele de C și de Paști, o săptămână prin rotație, la ambii părinți, în vacanța de vară, o lună în concediul de odihnă, fiind de acord cu capetele din cererea reclamantei, respectiv, nr. 2, 3 și 4.
Prin sentința civilă nr. 6011 din 26.09.2008, Judecătoria Sectorului 6 Baa dmis cererea principală, în parte, precum și cererea reconvențională, și a desfăcut căsătoria încheiată între părți la data de 28.04.2001 și înregistrată în Registrul Stării Civile al Primăriei Otopeni, județul I sub nr. 13, din culpa comună.
S-a dispus revenirea reclamantei pârâte la numele avut anterior încheierii căsătoriei - - și a fost încredințat spre creștere și educare reclamantei minorul născut la data de 17.05.2005.
De asemenea, pârâtul reclamant a fost obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului și a fost încuviințat programul de vizită al minorului astfel: de două ori pe lună, de vineri ora 19,00 până duminică ora 17,00, în vacanța de C și de Paști, câte o săptămână prin rotație la ambii părinți, iar în vacanța de vară două săptămâni, la domiciliul pârâtului reclamant cu obligația de a-l aduce pe minor la domiciliul mamei. S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, părțile s-au căsătorit în anul 2001, iar în anul 2005 s-a născut minorul. Instanța a constatat îndeplinirea condițiilor art. 37 din Codul familiei, din materialul probator reținându-se că, între soți, nu a existat comunicare și niciunul dintre aceștia nu a făcut eforturi pentru ca relațiile de familie să revină la normal.
În baza dispozițiilor art. 40 din Codul familiei, instanța a dispus revenirea reclamantei la numele anterior încheierii căsătoriei iar, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 42 din Codul familiei s-a reținut, față de interesul superior al minorului, că se impune încredințarea acestuia mamei sale, obligând tatăl la plata pensiei de întreținere în funcție de veniturile permanente ale acestuia, cu stabilirea unui program adecvat de vizită a minorului de către tată.
Tribunalul București Secția a III a Civilă, prin decizia civilă nr. 290 din 04.03.2009, a admis apelul formulat de către apelanta reclamantă împotriva sentinței civile mai sus menționată pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că, s-a dispus desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului reclamant, s-a stabilit un program de vizitare în favoarea pârâtului reclamant a minorului după cum urmează: de două ori pe lună, de sâmbătă ora 11,00 până duminică ora 18,00 cu luarea minorului de la domiciliul mamei și obligația pârâtului de a aduce minorul înapoi; în vacanța de C și de Paște câte o săptămână, prin rotație, la ambii părinți; vacanța de vară - două săptămâni.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și a fost obligat intimatul pârâtul reclamant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 820 lei.
Tribunalul a reținut, sub aspectul culpei în destrămarea căsătoriei, că, așa cum rezultă din probatoriile administrate în fața primei instanțe și suplimentate în apel, respectiv, declarațiile martorilor care au fost audiați în cauză, că intimatul este vinovat de desfacerea căsătoriei consecință a comportamentului său agresiv față de soție, chiar și în prezența copilului.
Cu privire la modalitatea de stabilire a pensiei de întreținere, instanța de apel a examinat înscrisurile depuse la dosar și a considerat că intimatul pârât reclamant nu realizează alte venituri, în afara celor probate, și nici nu își ascunde veniturile obținute cu caracter permanent.
Tribunalul a reținut, de asemenea, sub aspectul programului de vizitare al minorului că temerile mamei cu privire la agresarea minorului de către tată sunt nejustificate și că nu se impune restricționarea luării minorului din domiciliul mamei.
În stabilirea programului concret de vizitare a minorului, instanța de apel a considerat că se impune modificarea acestuia în funcție de vârsta fragedă a copilului și de activitățile specifice acestei vârste.
Prin recursul declarat de pârâtul reclamant împotriva acestei din urmă decizii, acesta a susținut că, instanța de apel a schimbat, în mod părtinitor și eronat sentința primei instanțe, interpretând greșit probatoriul administrat în cauză, respectiv, declarațiile martorilor și interogatoriul, probe din care rezultă că recurentul pârât este acela care a depus toate eforturile pentru continuarea căsătoriei, acesta renunțând chiar și la o acțiune anterioară de divorț, în anul 2006, tocmai în scopul salvării căsniciei.
Programul de vizită stabilit de către instanța de apel nu corespunde vârstei acestuia, și se impune păstrarea programului de vizită stabilit de prima instanță deoarece, dacă recurentul ar dori să meargă cu copilul în week-end-uri la mare sau la M, conform programului actual, acesta îi îngrădește, în mod evident, acest drept.
Recurentul susține că, în prezent, veniturile sale s-au diminuat, astfel că se impune ca instanța de recurs să stabilească o pensie de întreținere în favoarea minorului în funcție de nivelul actual al acestor venituri, sens în care depune la dosar și adeverința emisă de Global
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 12.10.2009, intimata reclamantă a invocat excepția inadmisibilității recursului, sub aspectul solicitării de reducere a pensiei de întreținere, această cerere nemaifiind formulată până în această fază procesuală și în condițiile în care, din carnetul de muncă al recurentului pârât, rezultă alte venituri decât cele exprimate prin adeverința depusă la dosar.
Cu privire la fondul cauzei, intimata a susținut că, în mod corect, Tribunalul a admis apelul său în condițiile în care, oricum, suma datorată cu titlu de pensie de întreținere este minoră, în raport cu nevoile de creștere și educare ale copilului, și, în mod corect, a reținut și cu privire la conduita agresivă a recurentului în timpul căsătoriei.
Mai mult, criticile pe care le susține recurentul nu se încadrează în nici unul din motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 din Codul d e procedură civilă.
Ca o chestiune prejudicială în examinarea recursului, având în vedere apărările formulate prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimată, precum și modalitatea de redactare a recursului, Curtea constată că, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 306 din Codul d e procedură civilă, singurele critici care se pot circumscrie, într-adevăr, unui motiv de recurs care să vizeze nelegalitatea deciziei recurate sunt cele care privesc, greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 86 și ale art.97 din Codul familiei precum și cele ale art. 14 din Legea nr. 272/2004.
Curtea va limita examinarea cauzei doar la aceste critici deoarece celelalte aspecte menționate de recurent, în motivarea recursului, și care vizează greșita interpretare a materialului probator și greșita reținere a situației de fapt nu pot fi cercetate de C, consecință a abrogării dispozițiilor art. 304 pct. 10 și 11 din Codul d e procedură civilă prin OUG nr. 138/2000 astfel cum aceasta a fost aprobată prin Legea nr. 219/2005.
Curtea apreciază că recursul este admisibil, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 292 din Codul d e procedură civilă, dispoziție care reglementează accesul părții la instanța de recurs, cale de atac îndreptată, în speța de față, împotriva hotărârii pronunțate în apel.
Critica, în sine, a reducerii cuantumului pensiei de întreținere este însă nefondată deoarece, în mod corect, ambele instanțe au examinat cererea de stabilire a pensiei de întreținere, în favoarea minorului, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 86 din Codul familiei, în temeiul probațiunii administrate în fața acestora, și, mai mult, această modalitate de stabilire a cuantumului pensiei de întreținere nu a fost criticată de pârât decât în recurs, omisso medio, ceea ce conduce, de fapt, la inadmisibilitatea acestei critici.
Curtea constată că instanța de apel a aplicat și interpretat corect și dispozițiile art. 97 și ale art. 14 din Legea nr. 272/2004, stabilind, în mod corect, un program adecvat în ceea ce privește vizitarea minorului de către tatăl său, în condițiile în care, această modalitate are în vedere interesul superior al copilului în funcție de care se raportează și dreptul părintelui de a întreține relații personale cu copilul său.
Având în vedere motivele expuse, Curtea a apreciat că recursul formulat este nefondat, și, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr.290 A din 04.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă în dosarul cu nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă pârâtă () și intimata pârâtă Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria Sectorului 6
Obligă recurentul pârât la 400 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
I
M/CS
Ex. 2/26.01.2010
Tribunalul București Secția a III a Civilă
Jud.,
Judecătoria Sectorului 6
Jud.
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea, Doinița
| ← Divort. Decizia 687/2010. Curtea de Apel Bucuresti | Divort. Decizia 586/2009. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
