Divort. Decizia 586/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 586/R/2009 | |
Ședința publică 4 martie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Traian Dârjan | - - |
JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania | --- - -- - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul - împotriva deciziei civile nr. 581 din 4 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj îndosarul nr-, privind și pe pârâta, având ca obiect divorț.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 4 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6014/15.05.2008 Judecătoriei Cluj -N, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradcitoriu cu pârâta, având ca obiect divorț.
S-a admis, in parte cererea reconvențională, formulată de reclamanta reconventională, in contradictoriu cu - și, în consecință:,
S-a desfăcut, prin divorț din vina ambilor soți, căsătoria încheiată la data de 01.10.1994 și înregistrată în registrul stării civile al mun. C-N,jud. C sub nr. 48/1994.
S-a încuviințat ca reclamanta re convențională să poarte, pe viitor, numele avut anterior căsătoriei, acela de "".
S-a încredințat reclamantei reconvenționale, minorul -, născut la data de 09.08.2003, spre creștere și educare.
A fost obligat pârâtul-reconvențional la plata pensiei de întreținere in cota de 1/4 din venitul minim pe economie, lunar, în favoarea minorului -, născut la data de 09.08.2003, începând cu data pronunțării hotărârii și până la majorat ori noi dispoziții.
S-a luat act că reclamanta - reconvențională nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că din certificatul de căsătorie reiese că la data de 01. 10. 1994 s-a încheiat la Consiliul Local al. jud C, căsătoria între părți, actul de căsătorie fiind înregistrat sub nr.48/1994. Din același act rezultă că pârâta, anterior căsătoriei a purtat numele de "".
Din căsătoria părților a rezultat un copil: născut la data de 09.-, așa cum rezultă din certificatul de naștere depus la dosar.
Față de probatoriul administrat - înscrisuri și proba testimonială - instanța de fond a reținut vina ambelor părți în destrămarea relațiilor de căsătorie.
Astfel din declarațiile martorilor, instanța de fond a reținut că soții sunt despărțiți in fapt din decembrie 2007 când pârâta împreună cu copilul au plecat de la domiciliul conjugal.
Martorii au arătat că la sfârșitul anului 2007 avut loc o altercație între reclamant și pârâtă, intervenind și părinții reclamantului și de atunci soții nu mai locuiesc împreună. Din aceleași declarații a rezultat că minorul locuiește cu mama sa și că tatăl se interesează îndeaproape de soarta lui.
Instanța de fond a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada culpei exclusive a pârâtei in destrămarea căsătoriei. Astfel, relația extraconjugală a pârâtei nu a fost dovedită. Este adevărat că martorii propuși de reclamant au menționat că au văzut-o pe pârâtă în compania unui, însă împrejurările descrise de martori nu sunt de natură să creeaze certitudinea unei legături extraconjugale a pârâtei, aceasta fiind văzută în câteva ocazii pe stradă însoțită de un alt, dar în situații comune.
De asemenea, nu s-a dovedit că în mod culpabil pârâta nu s-a ocupat de soț, copil și gospodărie, martorii arătând ca ambii soți se ocupau de gospodărie și creșterea copilului. De asemenea, din aceleași declarații instanța de fond a reținut și că o perioadă de timp pârâta a fost cea care mergea la muncă ziua și acest lucru îi ocupa o bună parte din timp, astfel că reclamantul, care fie lucra de noapte, fie nu avea loc de muncă, petrecea mai mult timp acasă și se ocupa de treburile gospodărești. Instanța de fond a mai reținut că din toamna anului 2007, cu acordul reclamantului, soția, și-a deschis un bar și că ulterior reclamantul era nemulțumit că soția sa vine acasă târziu, în condițiile în care toți martorii au arătat că barul se închidea seara târziu.
Deși martorii și - propuși de reclamant l-au descris pe reclamant ca pe o persoană liniștită, din declarația martorului, rezultă că la sfârșitul lunii noiembrie 2007 asistat la un incident in care au fost implicați soții. Martorul a arătat că soții se aflau in bar și se certau, că mama reclamantului a încercat să-l calmeze pe reclamant insă acesta a amenințat că "dă foc la casă și la toți", referindu-se la soție și mamă. Tot cu acea ocazie mama reclamantului ar fi afirmat că soții se ceartă deseori și fac scandal. Ulterior acestui incident, la câteva săptămâni, pârâta a părăsit domiciliul.
Instanța de fond pe baza probatoriului administrat a apreciat că ambii soți au încălcat principiile la care face referire art. 2 Codul familiei și care stau la baza unei căsătorii, respectiv afecțiune, prietenie, și sprijin reciproc.
Raportat la aceste considerente instanța de fond a apreciat că între părți nu mai există o viață de familie datorită atitudinii ambelor părți, astfel că raporturile dintre soți sunt grav vătămate, iar continuarea căsătoriei este vădit imposibilă, în temeiul art.38. a admis cererea reconvențională și a desfăcut căsătoria, prin divorț, din vina ambelor părți, respingând cererea formulată de reclamant de desfacere a căsătoriei din vina exclusivă a pârâtei.
Prin decizia civilă nr. 581/4.11.2008 a Tribunalului Clujs - respins apelul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 6014 din 15 mai 2008 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Cluj N, pe care menținut-o în totul.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut următoarele:
Deși pârâtul a făcut afirmații prin apelul său în sensul reținerii unei stări de fapt eronate la fond, în apel acesta nu a produs probe în sensul de a determina reținerea unei alte stări de fapt.
probele administrate la fond, tribunalul a constatat că judecătoria a pronunțat o soluție corectă bazată pe probațiunea din dosar.
În apel, pârâtul a depus doar un certificat de naștere al copilului nou născut al reclamantei, însă la rubrica tată, figurează tot numele pârâtului, astfel încât această probă este inutilă cauzei.
Pârâtul nu a dovedit o altă stare de fapt nici cu privire la vinovăția în cazul desfacerii căsătoriei și nici cu privire la încredințarea copilului.
Prin urmare, nu s-a impus schimbarea soluției sub aceste aspecte.
Nu s-a impus schimbarea soluției nici cu privire la stabilirea pensiei de întreținere.
Soluția asupra încredințării este însă relativă, atâta timp cât pârâtul poate formula oricând o cerere de reîncredințare dacă dovedește că aspectele avute în vedere la fond s-au schimbat.
Cu privire la solicitarea de stabilire a unui program de vizitare, tribunalul reținut că, potrivit art.294 pr.civ. în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nu se pot face cereri noi.
Cererea de stabilire a unui program de vizitare este o cerere nouă față de fondul cauzei și potrivit art.294 pr.civ. aceasta nu poate fi primită în apel.
Stabilirea programului de vizitare se poate realiza însă, oricând, pe calea unei acțiuni separate.
În consecință, raportat la aspectele menționate, tribunalul, în baza art.296 pr.civ. a respins în întregime apelul declarat, menținând dispozițiile sentinței atacate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamantul, solicitând modificarea, în baza art.304 pct.9 și 10 Cod proc.civ. în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței, cu consecința desfacerii căsătoriei din vina exclusivă pârâtei.
În motivarea recursului, reclamantul invocat următoarele:
Din toate probele dosarului reieșit că reclamantul nu are nicio vină în desfacerea căsătoriei, respectiv nu s- dovedit că ar fi avut în timpul căsătoriei relații extraconjugale, că ar fi alcoolic sau o persoană agresivă. Pârâta nu a reclamat că se confruntă cu lipsuri financiare, sau că reclamantul nu i-ar fi acordat sprijin moral. Nu s-au administrat probe din care să reiasă că pârâtul nu s-ar fi implicat în educarea minorului, rezultat din căsătorie.
Dimpotrivă, în ceea ce o privește pe pârâtă, probele administrate au relevat faptul că aceasta părăsit domiciliul conjugal în toiul nopții, plecând împreună cu minorul la concubinul său, care este și tatăl celui de-al doilea copil născut de pârâtă în timpul căsătoriei.
Martorul care relatat despre cearta dintre soți prezentat fapte reale, însă recurentul a arătat că aceea a fost singura ceartă dintre soți, cauzată de tensiunea creată de către pârâtă în ultima perioadă.
Depoziția martorului este exagerată, raportat la situația reală, care se rezumă doar la cearta care avut loc între soți în incinta localului administrat de pârâtă.
Celelalte probe testimoniale care se coroborează cu restul probelor administrate, au relevat faptul că reclamantul nu este violent sau irascibil, se ocupă de copil și de gospodărie, în timp ce pârâta a avut în timpul căsătoriei relații extraconjugale cu un care a și însoțit-o în noaptea în care aceasta a părăsit domiciliul conjugal.
Din adeverința eliberată de grădinița pe care o frecventează minorul, reiese că acesta merge rar la grădiniță, între 1 și 4 zile pe lună, ceea ce denotă faptul că pârâta nu se preocupă de copil.
Reclamantul invocat faptul că instanța omis cu desăvârșire să se pronunțe asupra acestei probe - adeverința ce conține informații privind frecventarea grădiniței de către minorul în perioada ianuarie - aprilie 2008.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Toate motivele invocate fac referire la probațiunea administrată - declarații de martori și alte înscrisuri - căreia instanțele de fond i-au dat o anumită interpretare, reclamantul solicitând practic instanței de recurs o reapreciere acesteia, conform celor prezentate în declarația de recurs.
De altfel, unul din temeiurile de drept invocate este art.304 pct.10 Cod proc.civ. dispoziție legală în prezent abrogată, împrejurare în raport de care la termenul de judecată din 4.03.2009, instanța și invocat excepția inadmisibilității motivelor ce se încadrează în acest text legal, excepția urmând să fie admisă, în baza art.137 alin. 1 Cod proc.civ.
Conform art. 304 alin. 1 Cod proc.civ. în recurs modificarea sau casarea se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
Așa cum reieșit din conținutul motivelor de recurs, deși reclamantul invocat și disp. art.304 pct. 9 Cod proc.civ. nu detaliat în ce constă lipsa de temei legal hotărârii, încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Toate motivele invocate fac referire la probațiunea administrată și la eronata sa interpretare de către instanțele de fond, împrejurare care nu poate fi supusă analizei în recurs, prev. art.304 alin.1 Cod proc.civ. fiind clare în acest sens.
Văzând și disp. art.312 alin. 1 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul - împotriva deciziei civile nr. 581 din 4 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - TARȚA
Red. MV dact. GC
2 ex/19.03.2009
Jud.primă instanță: ,
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania
| ← Divort. Decizia 1605/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 954/2009. Curtea de... → |
|---|
