Divort. Decizia 162/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR. 162
Ședința publică din data de 24 februarie 2009.
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 2: Eliza Marin
JUDECĂTOR 3: Adriana Maria
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul-reclamant G, domiciliat în Târgoviște, str. -. -., - 1,. C,. 5, județul D, împotriva deciziei civile nr. 442/30 oct. 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă, domiciliată în B,-, - 3 A,. 1,.43, sector 6 și cu domiciliul ales la Cabinet de avocat din Târgoviște, Calea Câmpulung, nr. 39/49), județul
Cerere timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei potrivit chitanței fiscale cu nr. -/2008, timbru judiciar de 0,30 lei, 20 lei potrivit chitanței fiscale cu nr. -/2009, timbru judiciar de 0,15 lei, atașate și anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-reclamantă-pârâtă, lipsă fiind recurentul-pârât-reclamant
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se invederează instanței că la dosar s-a depus de către recurentul-pârât-reclamant Goc erere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a-și angaja apărător, la cerere fiind atașată taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei potrivit chitanței fiscale cu nr. -/2009, timbru judiciar de 0,15 lei.
Curtea, având în vedere cererea formulată de recurentul-pârât-reclamant prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a-și angaja apărător, o constată neîntemeiată față de împrejurarea că așa cum rezultă din dovada de citare aflată la fila 6 dosar, acesta a fost citat în termen legal astfel că a avut timp suficient pentru a-și angaja apărător, mai mult recursul a fost înregistrat la data de 23 decembrie 2008, sens în care respinge cererea de amânarea cauzei și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimata-reclamantă-pârâtă având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul G, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispunădesfacerea căsătorieiîncheiată intre părți la 16.08.1986 dinvina exclusivă a pârâtuluiși să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul în anul 1986, din căsătorie rezultând un copil care este major, că la început relațiile au decurs normal, dar pe parcurs s-au deteriorat datorită temperamentului violent al soțului, că de-a lungul celor 19 ani de căsătorie a mai introdus acțiuni de divorț, dar pe care le-a retras datorită minorului, în ideea ca acesta să crească cu ambii părinți și cu că pârâtul se va mai îndrepta.
Reclamanta a mai susținut că este practic despărțită de pârât de foarte mult timp, între ei nemaiexistând relații specifice căsătoriei, iar de dragul copilului a încercat să aibă măcar o conviețuire civilizată cu soțul ei.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 39 lei, fiind anulat timbru judiciar de 0,3 lei.
Pârâtul Gaf ormulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamantei și încuviințarea ca reclamanta pârâtă să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de, susținând că cele relatate de către reclamantă cu privire la cauzele destrămării relațiilor de căsătorie sunt nereale, nefiind adevărat că are un comportament violent, situația reală fiind că relațiile dintre ei sunt grav și iremediabil vătămate, ultima împăcare nedatorându-se grijii pentru copilul minor, ci pârâtul este acela care a lăsat de la el, încercând să continue căsătoria, cauza neînțelegerilor fiind labilitatea psihică a reclamantei și influența nefastă a familiei sale.
Același pârât arată că este despărțit în fapt de soția sa, menajul fiind făcut de fiecare și multe discuții se datorează faptului că reclamanta este formal asociata unică a unei societăți de care însă se ocupă el și care le asigură subzistența.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 39 lei, fiind anulat timbru judiciar de 0,3 lei.
La cererea părților prima instanță a admis proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiați martorii și la cererea reclamantei și martorii și, la cererea pârâtului.
S-a luat act de către prima instanță că în ședința publică din 03.04.2008, părțile prezente personal au solicitat instanței admiterea acțiunii și cererii reconvenționale, desfacerea căsătoriei din culpă comună, revenirea reclamantei pârâte la numele avut anterior căsătoriei și a nu se da eficienta art. 274- 276 Cod procedură civilă, cu privire la cheltuielile de judecată, precum și ca prezenta hotărâre să nu se motiveze.
În urma administrării probelor încuviințate, prin sentința civilă nr. 1814/10.04.2008, Judecătoria Târgoviștea admis acțiunea formulată de reclamanta pârâtă în contradictoriu cu pârâtul reclamant G și în consecință: a desfăcut căsătoria încheiată la 16.08.1986 la Primăria Târgoviște conform actului de căsătorie nr.428 din 16.08.1986, din culpă comună și a obligat-o pe reclamanta pârâtă să-și reia numele avut anterior căsătoriei, respectiv "", la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe de divorț, luând act că nu se solicită cheltuieli de judecată și nici motivarea hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în conformitate cu art.37 al.2 și următoarele din Codul familiei, raportat la art. 607 și următoarele din Cod de procedură civilă, se impune admiterea acțiunii și cererii reconvenționale, desfacerea căsătoriei din culpă comună, revenirea reclamantei pârâte la numele avut anterior căsătoriei, luându-se act că nu se cer cheltuieli de judecată și nici motivarea hotărârii prezente.
Împotriva sentinței civile menționate a declarat apel, în termen legal, apelantul pârât, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că prima instanță a pronunțat divorțul, fără motivare, deși, nu a solicitat acest lucru, iar avocatul său nu putea să declare că solicită desfacerea căsătoriei fără motivare, în lipsa unui mandat expres din partea sa.
Cu privire la probele administrate apelantul a susținut că a declarat că, pe lângă cele făcute în fața instanței, înțelege să se folosească și de cele din dosarul anterior de divorț, soluționat prin împăcare, cu câteva luni înaintea declanșării prezentei cauze, că din toate probele rezultă că lui nu i se poate imputa nimic în atitudinea de soț și tată și că desele discuții care au dus la despărțirea în fapt se datorează labilității psihice a reclamantei, precum și influenței nefaste asupra sa a rudelor sale apropiate ( mama, sora etc.).
S-a concluzionat că reclamanta nu avea motive temeinice să solicite divorțul și nu i se putea admite acțiunea, dar căsătoria putea fi desfăcută întrucât a formulat cerere reconvențională.
Având în vedere dispozițiile art. 7 lit. a) raportat la art.11 alin.1 din Legea nr.146/1997, privind taxele judiciare de timbru, apelul a fost legal timbrat taxă de timbru de 19,5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Prin decizia civilă nr. 442/30 oct. 2008, tribunalul a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul pârât G, împotriva sentinței civile nr. 1814/10.04.2008, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
A păstrat hotărârea apelată.
S-a luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, prima critică a apelantului, potrivit căreia prima instanță a pronunțat divorțul, fără motivare, deși, nu a solicitat acest lucru, iar avocatul său nu putea să declare că solicită desfacerea căsătoriei fără motivare, în lipsa unui mandat expres din partea sa, nu poate fi reținută, câtă vreme nu se impunea ca apărătorul său să aibă un mandat expres pentru a solicita ca hotărârea să nu fie motivată.
Cealaltă critică a apelantului privește împrejurarea că din probele administrate nu rezultă culpa sa în destrămarea relațiilor de căsătorie, astfel că se impunea respingerea cererii reclamantei și admiterea cererii reconvenționale.
Tribunalul a reținut că prima instanță a dispus desfacerea căsătoriei din culpa comună a părților și că din materialul probator administrat reiese și culpa pârâtului în destrămarea relațiilor de căsătorie, din depozițiile martorelor și, audiate le cererea reclamantei rezultând că pârâtul apelant era violent fizic și verbal cu ea.
Tribunalul nu va reține din declarațiile martorilor și, audiați la cererea pârâtului apelant aspectele pe care le cunosc exclusiv din relatările acestuia din urmă, apreciind că nu reprezintă o dovada a celor susținute.
Împrejurarea că martorii pârâtului nu au relatat și culpa acestuia în destrămarea căsătoriei, nu poate constitui un argument pentru respingerea cererii reclamantei și admiterea cererii reconvenționale, respectiv pentru desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantei - pârâte, câtă vreme, așa cum s-a reținut anterior din depozițiile martorelor și rezultă că pârâtul era violent fizic și verbal cu reclamanta, conturându-se, deci, și culpa acestuia în destrămarea relațiilor dintre soți.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul-reclamant susținând că dacă ar fi avut un comportament violent și dacă nu ar fi contribuit la întreținerea familiei nu ar fi realizat atâtea lucruri împreună cu intimata-reclamantă-pârâtă. A mai susținut recurentul că desele discuții care au avut loc între părți s-au datorat faptului că soția sa este asociata unică a unei societăți comerciale, dar de administrarea acele societăți comerciale se ocupa chiar recurentul.
A mai arătat recurentul că un alt motiv al neînțelegerilor survenite între soți a fost labilitatea psihică a soției sale și influența negativă a familiei acesteia.
S-a solicitat admiterea recursului, schimbarea în tot a deciziei atacate, admiterea apelului, iar pe fond în principal respingerea acțiunii și în subsidiar admiterea în parte acțiunii, să se dispună desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a normelor incidente în soluționarea cauzei, conform art. 304 rap. la art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefundat, pentru următoarele considerente:
Curtea va reține că probele administrate în cauză au primit o corectă interpretare, astfel încât destrămarea relațiilor dintre soți s-a produs pe fondul culpei comune așa cum de altfel a solicitat inclusiv recurentul-pârât-reclamant prin apărătorul său în fața instanței de fond, când a solicitat desfacerea căsătoriei părților din culpă comună, fără motivarea sentinței.
Dacă nu s-ar fi dat eficiență cererii apărătorului recurentului-pârât-reclamant în sensul nemotivării sentinței civile pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Târgoviște, s-ar fi observat că din depozițiile martorilor audiați în cauză, rezultă că recurentul a avut pe parcursul căsătoriei un comportament violent fizic și verbal cu reclamanta-pârâtă-intimată.
Pentru considerentele de mai sus, curtea, conform prevederilor art. 304 rap. la art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefundat recursul, apreciind că ambele hotărâri atacate sunt legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul-reclamant G, domiciliat în Târgoviște, str. -. -., - 1,. C,. 5, județul D, împotriva deciziei civile nr. 442/30 oct. 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă, domiciliată în B,-, - 3 A,. 1,.43, sector 6 și cu domiciliul ales la Cabinet de avocat din Târgoviște, Calea Câmpulung, nr. 39/49), județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 februarie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Red.//
Tehnored./grefier
2 ex/ 3 martie 2009.
f-- Judecătoria Târgoviște
G
a-- Tribunalul Dâmbovița
, .
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin, Adriana Maria
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1060/2009. Curtea de... | Stabilire paternitate. Decizia 718/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
