Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1060/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1060/2009-R
Ședința publică din 4 iunie 2009
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
- - - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant cu domiciliul în comuna de, sat, județul D, în contradictoriu cu intimata pârâtă A -, cu domiciliul în,-/3, județul B, Autoritatea Tutelară PRIMĂRIA, județul B, PRIMĂRIA DE, județul D, împotriva deciziei civile nr. 527/A din data de 05.11.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr.1396 din 7 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Beiuș, în dosar nr-, având ca obiect încredințare minor.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru intimata pârâtă a -lipsă, reprezentanta sa, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 16.01.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciar de timbru în sumă de 3 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că, recurentul reclamant, nu s-a conformat dispozițiilor instanței de la termenul anterior, respectiv de a se prezenta în instanță pentru a-și semna cererea de recurs, sau să comunice un exemplar semnat, după care:
Reprezentanta intimatei pârâte invocă excepția de nulitate a recursului față de nesemnarea acestuia, depune la dosar note de ședință și învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind alte probe, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul și pe excepție și pe recurs, în condițiile în care până la sfârșitul dezbaterilor se prezintă recurentul sau comunică un exemplar al recursului semnat.
Reprezentanta intimatei pârâte, în principal, solicită constatarea nulității recursului datorită nesemnării cererii de recurs, iar în subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din notele de ședință depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1396 din 7 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Beiușs -a respins acțiunea reclamantului împotriva pârâtei a, privind încredințarea minorului.
A fost admisă cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională a împotriva pârâtului reconvențional și în consecință s-a încredințat reclamantei reconvenționale spre creștere și educare minorul născut la data de 27 iulie 1996.
Pârâtul reconvențional a fost obligat să plătească pe seama minorului - o pensie de întreținere în sumă de 100 lei lunar începând cu data de 27 septembrie 2007 și până la majoratul minorului.
Pârâtul reconvențional a fost obligat să plătească reclamantei reconvenționale suma de 306,50 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a constatat că prin acțiunea civilă înregistrată la data de 12 iunie 2007, urmare a declinării competenței Judecătoriei Craiova, reclamantul, a chemat-o în judecată pe pârâta a, solicitând să-i fie încredințat minorul născut la data de 27.07.1996, cu obligarea pârâtei a, la plata pensiei de întreținere în raport de veniturile acesteia și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că minorul a rezultat relația sa de concubinaj cu pârâta fiind crescut și întreținut la domiciliul reclamantului și a fost luat de pârâtă profitând de lipsa reclamantului, la care locuiește în prezent fără ca aceasta să aibă condițiile necesare creșterii și educării minorului.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Craiova, prin sentința civilă nr. 6952/2007, a fost admisă excepția de necompetență teritorială a instanței și s-a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beiuș.
Sub dosar 1127/2007, al Judecătoriei Beiuș, s-a înregistrat la data de 27 septembrie 2007, cererea reconvențională, prin care reclamanta reconvențională aac hemat în judecată pe pârâtul reconvențional, solicitând încredințarea minorului născut la data de 27.07.1996, la reclamanta reconvențională spre creștere și educare, obligarea pârâtului reconvențional să plătească pe seama minorului - o pensie de întreținere în funcție de venitul minim pe economia națională, începând de la data introducerii cererii reconvenționale și până la majoratul minorului. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului reconvențional la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reconvenționale s-a susținut că părțile au trăit în concubinaj din care s-a născut minorul, părțile s-au despărțit de mai multe ori din cauza unor neînțelegeri, minorul a fost dus de pârâtul reconvențional la rudele sale, care au împiedicat-o pe reclamanta reconvențională să aibă legături cu acesta. Aceasta din urmă s-a mutat apoi în orașul, unde și-a stabilit și domiciliul, luându-l pe minor să locuiască împreună cu ea, tatăl acestuia nu s-a preocupat și nici nu a contribuit la întreținerea minorului.
În vederea soluționării cauzei s-a întocmit ancheta socială de Primăria orașului, din care rezultă că, reclamanta reconvențională dispune de condițiile necesare creșterii și educării minorului, fiind angajata Primăriei, pârâtul reconvențional nu păstrează legătura cu minorul, este plecat la muncă în Italia și nu participă la întreținerea acestuia.
Instanța de fond a solicitat și Primăriei de, jud. D, ancheta socială, însă aceasta nu a fost comunicată la dosar.
În ședința din 27 iunie 2007, în camera de consiliu, a fost ascultat minorul care și-a exprimat dorința să fie încredințat mamei sale.
Reclamantul - pârât reconvențional, deși legal citat, nu s-a prezentat la nici unul dintre termenele de judecată, nu și-a dovedit acțiunea, nefiind interesat în soluționarea cauzei.
În ședința publică din 7 noiembrie 2007, reclamanta reconvențională a depus la dosar copia minutei sentinței penale nr. 904/2007, prin care reclamantul - pârât reconvențional, a fost condamnat la amendă penală.
Pe baza probelor de la dosar, instanța de fond a constatat că, reclamantul și pârâta a, au trăit în concubinaj, relație din care a rezultat minorul -, recunoscut de tatăl său, pe durata concubinajului părțile s-au despărțit de mai multe ori, pârâta și-a stabilit domiciliul în orașul, jud. B, unde l-a adus și pe minor și unde dispune de condiții pentru creșterea și educarea acestuia. Reclamantul, plecat la muncă în străinătate, nu a dovedit preocupare pentru creșterea și educarea minorului, nu a contribuit la întreținerea acestuia, mama minorului fiind aceea care se ocupă în mod exclusiv de creșterea și educarea lui.
Având în vedere această stare de fapt, instanța de fond a apreciat neîntemeiată și nedovedită acțiunea reclamantului, respingând-o, ținând seama și de faptul că, prin sentința sus-menționată, acesta a fost condamnat penal.
Prima instanță a admis însă cererea reconvențională, apoi în baza art. 42. fam. a încredințat reclamantei reconvenționale spre creștere și educare minorul născut la data de 27.07.1996.
În baza art. 86, 94 fam. pârâtul reconvențional a fost obligat să plătească pe seama minorului - o pensie de întreținere în sumă de 100 lei lunar începând cu data de 27.09.2007 și până la majoratul minorului.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul reconvențional a fost obligat să plătească reclamantei reconvenționale suma de 306,50 RON cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul solicitând admiterea acestuia, schimbarea hotărârii apelate în sensul admiterii acțiunii și în consecință să-i fie încredințat spre creștere si educare minorul, ns. 27.07.1996 cu obligarea pârâtei a la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului.
Prin decizia civilă nr.527/A din 5 noiembrie 2008, Tribunalul Bihora respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul în contradictoriu cu intimata A, împotriva sentinței civile nr. 1396/07.11.2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș pe care a păstrat-o în totalitate.
A fost obligat apelantul la cheltuieli de judecată în cuantum de 600 lei în favoarea intimatei.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut minorul, s-a născut la data de 27.07.1996, în loc. de, jud. D, în urma unei relații de concubinaj existentă între reclamantul și pârâta a, de aproximativ 2 ani, pârâtul a plecat în Italia, intimata mutându-se în loc. unde întreține o relație de concubinaj cu numitul. Minorul, a fost luat de mamă locuind din anul 2006 împreună cu aceasta în loc., la locuința concubinului său.
Din probațiunile administrate în cauză, s-a reținut de tribunal că minorul beneficiază în prezent de bune condiții de dezvoltare fizică, morală și intelectuală, existând între acesta și mama sa strânse legături de afecțiune, motiv pentru care s-a apreciat că interesul superior al acestuia impune a-i fi încredințat mamei spre creștere și educare.
În aprecierea interesului superior al minorului, s-a luat în considerare de instanța de apel și dorința exprimată de acesta, cu prilejul audierii sale de către instanța de judecată, ocazie cu care a arătat că dorește să rămână la mamă, precum și concluziile raportului de audiere al minorului întocmit în cauză ( 57 dosar) de către psihologul, din cadrul Curții de APEL ORADEA, care arată că atașamentul securizant al copilului este pentru mama sa. Mai mult decât atât, s-a avut în vedere și faptul că în prezent tatăl copilului este plecat în străinătate, iar o eventuală încredințare minorului la tată ar presupune lăsarea acestuia în grijea rudelor tatălui din loc. de, jud. D, ceea ce ar contraveni intereselor minorului.
Luând în considerare întreg complexul de împrejurări anterior expuse, instanța de apel a apreciat ca nefondate criticile apelantului, astfel că apelul a fost respins, menținându-se ca legală și temeinică hotărârea apelată.
Fiind în culpă procesuală în temeiul disp. art. 274. apelantul a fost obligat la 600 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei sumă ce reprezintă onorariu avocațial.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu suma de 3 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, a declarat recurs apelantul, solicitând admiterea acestuia, schimbarea deciziei și a sentinței în sensul admiterii acțiunii principale și respingerea celei reconvenționale.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, deși conform art.261 pct.5 Cod procedură civilă în ambele hotărâri trebuiau arătate motivele de fapt și drept, ce au format convingerile instanței, acestea cuprind doar referiri cu privire la probele administrate, expunând doar starea de fapt ce a condus la convingerea intimă, aspecte ce conduc la nulitatea hotărârilor conform art.105 alin.2 Cod procedură civilă, motivarea fiind insuficientă, mai precis lipsește baza legală. Mai mult la Tribunal, în apel, a avut loc o nouă judecată a fondului, prin administrarea de noi probe, ori, hotărârea nu s-a referit la acestea, la normele de drept ce au fost avute în vedere.
În drept s-au invocat dispozițiile art.312 alin.11, 2, 4, art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Prin notele de ședință, intimata a solicitat în principal constatarea nulității recursului, iar în subsidiar respingerea ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Examinând decizia recurată, prin prisma excepției de nulitate a recursului, instanța de recurs constată următoarele:
Art.112 Cod procedură civilă, prevede că cererea de chemare în judecată va cuprinde -alin.1 pct.6 -semnătura celui ce o formulează, iar art.133 alin.1 Cod procedură civilă prevede că lipsa acesteia se sancționează cu nulitatea cererii.
Deoarece cererea de recurs nu s-a semnat de recurent, instanța conform alin.2 art.133 a dispus citarea acestuia pentru înlăturarea acestei deficiențe, însă nu s-a prezentat și nici nu a comunicat un alt exemplar semnat.
Față de cele expuse, fiind încălcate dispozițiile art.112 alin.1 pct.6 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.133 alin.1 Cod procedură civilă va constata nulitatea recursului, menținând decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală a recurentului, în baza art.274 Cod procedură civilă, instanța de recurs îl va obliga să-i plătească intimatei a -600 RON cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
ANULEAZĂ ca nesemnat recursul civil declarat de recurentul . în com. de, sat., jud. D în contradictoriu cu intimata A,. în loc., P-ța -, nr. 4. jud. B, Autoritatea Tutelară-PRIMĂRIA, județul B, Autoritatea Tutelară-PRIMĂRIA DE, județul D împotriva deciziei civile nr. 527/A din 5 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate a suma de 600 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:9.06.2009
Jud.fond Gh.
Jud.apel /
Dact.
Data:15.06.2009
2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
| ← Divort. Decizia 976/2009. Curtea de Apel Craiova | Divort. Decizia 162/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
