Divort. Decizia 1628/2009. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

Decizie nr. 1628/

Ședința publică din 22 octombrie 2009

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul, cu domiciliul în com., sat., nr. 36A, jud. M, împotriva deciziei civile nr. 30 din 03 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.

La apelul nominal s- prezentat recurentul reclamant personal și asisitat de av., lipsind intimata pârâtă Irma.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege și scutit de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, după care;

Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar note scrise și următoarele copii: contractul de vânzare cumpărare nr.6933/23.1992, fișa tehnică de clacul nr.1, din 23.10.1992, biletul de ieșire din spital nr.FO:5799, adeverința nr.2271/29.09.2009 emisă de Comuna, Legea nr.448/6.12.2006, Decizia asupra capacității de muncă nr.622/26.04.1994, adeverința medicală nr.551. Precizând faptul că reclamatul recurent suferă de epilepsie, este pensionar de boală și nu are alte venituri decât pensia de boală.

Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.

Reprezentanta reclamantului recurent susține recursul așa cum este motivat în scris, solicită admiterea lui, modificarea deciziei atacate în sensul exonerării reclamantului recurent de dispoziția obligării platei pensiei lunare de întreținere în sumă de 100 lei în favoarea pârâtei. Invederează faptul că pârâta intimată nu a depus acte medicale din care să rezulte starea sa actuală de sănătate, în urma tratamentelor medicale urmate, din actele medicale depuse la filele 17-19 nu rezultă faptul că și la ora actuală are capacitatea de muncă pierdută. Mai susține faptul că pârâta nu a dovedit faptul că incapacitatea de muncă se datorează unor împrejurări în legătură cu căsătoria, așa cum se prevede în art.41 alin.2 din Codul familiei. Susține că nu au fost respectate prevederile art.41 alin.3 Codul familiei, privind cuantumul obligației de întreținere, să fie potrivite cu nevoile celui care cere întreținerea și raportat la mijloacele celui ce urmează a plăti. Declară că părțile au achiziționat în timpul căsniciei două imobile un apartament cu trei camere în toplița și un imobil în comuna, în prezent apartamentul este folosit de pârâtă iar imobilul din de către reclamantul recurent, părțile s-au separat faptic din 2004. Reclamantul fiind bolnav, trebuie să cumpere medicamente, dintr-o pensie de boală mică, și să întrețină casa din comuna, în condițiile în care pârâta intimată beneficiază de medicamente gratuite, capacitatea s-a de muncă este afectată doar în proporție de 50 % deci este capabilă să muncească ca ziler.

CURTEA,

Prin sentința civilă 964 din 3 decembrie 2008 Judecătoria Toplițaa admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Irma; a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențional Irma în contradictoriu cu reclamantul pârât reconvențional și în consecință: desfăcut căsătoria încheiată între părți la data de 16 februarie 1974 înregistrată sub nr.5/16.02.1974 în Registrul stării civile al comunei, județul M din vina ambilor soți iar pârâta reclamantă reconvențional își va relua numele de familie purtat anterior căsătoriei, respectiv; a obligat reclamantul pârât reconvențional să plătească în favoarea pârâtei reclamantă reconvențional pensie de întreținere în cuantum de 100 lei, începând cu data de 3 decembrie 2008; a compensat în totalitate cheltuielile de judecată.

În considerentele hotărârii atacate s-a reținut că părțile s-au căsătorit la 16 februarie 1974 și din căsătoria lor au rezultat 3 copii, în prezent majori iar din anul 2004 niciuna dintre părți nu a dorit reluarea conviețuirii fiind despărțite cu 4 ani înaintea introducerii cererii de divorț.

Din probele administrate se constată că reclamantul pârât reconvențional întreține o relație cu altă persoană cu care locuiește precum și faptul că și reclamanta ar locui cu o altă persoană constatându-se că între părți au existat neînțelegeri care durează de mai mulți ani.

Constatându-se că relațiile de familie sunt grav vătămate, căsătoria fiind lipsită de principalele elemente de fond, s-a reținut culpa ambilor soți la destrămarea relațiilor de familie și s-a procedat la desfacerea căsătoriei, la aplicarea art.40 alin.2 din Codul familie, pârâta urmând a-și relua numele purtat anterior căsătoriei.

S-a constatat că pârâta reclamantă reconvențională este încadrată într-un grad de handicap de mediu iar incapacitatea de muncă a survenit în timpul căsătoriei părților. Ca urmare în baza art.86 alinb.1 Codul familiei, reclamantul pârât reconvențional a fost obligat la o plată a unei pensii de întreținere în cuantum de 100 lei luându-se în calcul faptul că beneficiază de o pensie în sumă de 393 lei.

Prin decizia civilă din 30 martie 2009, s-a respins apelul declarat de reclamantul pârât reconvențional considerând că în speță sunt întrunite prevederile art.41 alin.2 Codul familiei astfel în cât este îndreptățită pârâta reclamantă reconvențională la plata pensiei de întreținere la care a fost obligat. Referitor la cuantumul pensiei tribunalul a constatat că s-a stabilit corect cu respectarea disp.art.41 alin.3 Codul familiei potrivit cărora întreținerea datorată de soț poate fi stabilită până la o treime din venitul net de muncă al acestuia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând reducerea cuantumului pensiei de întreținere la J din valoarea stabilită.

Se arată că pârâta fiind încadrată în gradul III de handicap, are posibilitatea de a lucra cu normă redusă iar din actele medicale rezultă că boala i-a diminuat capacitatea de muncă cu 50% astfel în cât solicită reducerea cuantumului pensiei la care a fost obligat.

În întâmpinarea depusă se solicită respingerea recursului declarat cu cheltuieli de judecată arătându-se că bolile de care suferă pârâta reclamantă reconvențională au o evoluție de agravare în timp și că ea locuiește împreună cu fiul părților încadrat și el în grad de handicap mediu în apartamentul proprietatea comună a intimatei și recurentului, în condițiile în care recurentul și concubina sa locuiesc în comuna.

Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate se constată că este fondat urmând a se admite avându-se în vedere următoarele considerente:

Pârâta reclamantă reconvenționale a dobândit în timpul căsătoriei o incapacitate de muncă fiind încadrată în gradul III de handicap și beneficiază de alocație de buget complementar lunar de 31 lei.

Recurentul beneficiază de o pensie în cuantum de 393 lei.

În cauză s-a aplicat în mod judicios, prevederile art.41 alin.2 din Codul familiei raportat la prevederile art.86 alin.1 Codul familiei, stabilindu-se obligația de întreținere a recurentului în favoarea reclamantei prin plata unei pensii de întreținere.

Referitor la cuantumul pensiei de întreținere stabilit de către instanța de fond și menținut prin decizia atacată se constată că sunt fondate criticile aduse de recurent în sensul că cuantum pensiei de întreținere este necesar a fi redus de la 100 lei lunar la 50 lei avându-se în vedere faptul că pârâta reclamantă reconvențional și-a pierdut capacitatea de muncă dar nu integral ci doar 50% iar faptul că împreună cu intimata locuiește și fiul părților nu atrage obligația recurentului de a achita o pensie de întreținere într-un cuantum mai mare decât i s-ar cuveni intimatei dacă ar locui fără prezența fiului său în același spațiu locativ.

Este indiscutabil faptul că art.41 alin.3 din Codul familiei stabilește plafonul maxim de 1/3 din venituri până la care recurentul putea fi obligat la plata unei pensii de întreținere dar practica și teoria juridică a statuat necesitatea de a se stabili starea de nevoie a persoanei aflate în întreținere.

Așa fiind se consideră că, coroborând capacitatea de muncă redusă de 50% cu obligația de plată a pensiei de întreținere se va aplica prevederile art.304 pct.9 pr.civ. raportat la art.312 pr.civ. și se va modifica hotărârea atacată în sensul că se va admite apelul declarat și se va obliga reclamantul pârât reconvențional la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 50 lei menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței civile atacate.

De asemenea, instanța la stabilirea cuantumului a ținut cont și de faptul că în timpul căsătoriei părțile au dobândit 2 imobile în sensul că atât recurentul cât și reclamanta au condiții de locuit iar reclamanta pârâtă reconvențional conform anchetei sociale de la fila 11 dosar fond, are un ajutor social în sumă de 181 lei aferent pentru 2 persoane, respectiv pentru ea și fiul său cât și ca persoană încadrată în gradul III de handicap beneficiază de o alocație buget complementar lunar de 31 lei, în condițiile în care veniturile recurentului sunt de 393 lei.

Aplicând dispozițiile art.274 pr.civ. curtea va obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâtul reconvențional, domiciliat în comuna, sat -, județul M, împotriva deciziei civile nr.30 din 3 martie 2009 Tribunalului Harghita, pronunțată în dosarul nr-.

Modifică decizia civilă atacată în sensul că admite apelul declarat de împotriva sentinței civile nr.964 din 3 decembrie 2008 Judecătoriei Toplița și obligă pe reclamantul pârât reconvențional să plătească în favoarea pârâtei reclamantă reconvențională pensie de întreținere în cuantum lunar de 50 lei, începând cu data de 3 decembrie 2008.

Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.

Obligă pe intimata Irma la 100 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurentului.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2009.

PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat

GREFIER

Red.

Tehnored.

4 exp.

02.11.2009.

Jud.fond:

Jud.apel: -

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Divort. Decizia 1628/2009. Curtea de Apel Tg Mures