Divort. Decizia 1632/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (955/2009)
Completul 5
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI
SECȚIA A III A CIVIL ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVIL NR. 1632
Ședința public de la 26.11.2009
Curtea constituit din:
PREȘEDINTE: Ioana Singh
JUDECTOR - - -
JUDECTOR - - -
GREFIER - I
Pe rol se afl soluționarea recursului formulat de recurentul pârât reclamant, împotriva deciziei civile nr.187 A din 12.02.2009, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a III a Civil în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamant pârât () și cu autoritatea tutelar din cadrul PRIMRIEI SECTOR 2
are ca obiect - încredințare minor dup divorț.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința public de la 12.11.2009, susținerile prților fiind consemnate în încheierea de la acea dat, care face parte integrant din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate prților s depun note scrise și în vederea deliberrii - a amânat pronunțarea cauzei la 19.11.2009 și apoi la 26.11.2009, hotrând urmtoarele
CURTEA
Deliberând asupra recursului de faț, Curtea reține urmtoarele:
Prin sentința civil nr. 7726/16.09.2008, Judectoria Sectorului 2 Baa dmis în parte acțiunea principal formulat de reclamanta-pârât în contradictoriu cu pârâtul-reclamant și Autoritatea Tutelar din cadrul Primriei Sectorului 2 B, a admis cererea reconvențional, a dispus desfacerea cstoriei prților din culp comun, revenirea reclamantei la numele purtat anterior încheierii cstoriei, acela de "" și încredințarea minorelor spre creștere și educare tatlui, cu obligarea reclamantei-pârâte la plata pensiei de întreținere în cuantum de 400 Ron lunar, începând cu data pronunțrii hotrârii și pân la majoratul acestora.
Pentru a pronunța aceast soluție, prima instanț a reținut urmtoarele:
Potrivit mențiunilor actelor de stare civil depuse la dosar, prțile s-au cstorit la data de 08.02.1994, iar din cstorie au rezultat minorii Christos, nscut la data de 18.01.1995, și, nscut la data de 23.09.1997 (filele 6, 8, 9).
Din declarația martorului audiat în cauz, rezult c cererea de desfacere a cstoriei din culpa ambelor prți este întemeiat și urmeaz a fi admis fr artarea motivelor, conform dispozițiilor art. 617 al.2 Cod procedur civil.
Având în vedere dispozițiile art. 40 alin. 3.fam. reclamanta a revenit la numele purtat anterior încheierii cstoriei, acela de.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004,"principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurileșideciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritțile publiceșide organismele private autorizate, precumșiîn cauzele soluționate de instanțele judectorești."Acesta este singurul criteriu dup care instanța s-a cluzit pentru a decide cu privire la încredințarea minorilor Christos, nscut la data de 18.01.1995 și, nscut la data de 23.09.1997, ctre unul dintre prinții si, în condițiile în care ambele prți au solicitat acest lucru.
Deși nici dispozițiile art. 42, nici cele ale art. 97 și urm fam. nu stabilesc în concret criteriile ce trebuie avut în vedere la încredințarea copiilor minori unuia dintre prinți, din textele legale menționate se desprinde ideea c se impun a fi analizate, nu numai posibilitțile materiale oferite de prinți, ci și vârsta copiilor, gradul de atașament al printelui faț de copii, precum și dintre copil și alți membrii ai familiei extinse, msura în care fiecare se poate preocupa de îngrijirea acestora, criterii necesare pentru determinareainteresului copilului,respectiv întregul complex de împrejurri menite s asigure acestora o dezvoltare fizic, moral și intelectual armonioas.
Condițiile materiale pe care le poate oferi fiecare printe sunt similare, ambele prți realizând venituri, punând la dispoziție un spațiu de locuit corespunztor unei dezvoltri armonioase a copilului.
Astfel, potrivit concluziilor raportului de anchet social efectuat la domiciliul reclamantei, s-a constatat c aceasta locuiește într-un imobil format din 4 camere plus dependințe, corespunztor întreținut și mobilat, oferind condiții optime de locuit (fila 20).
Potrivit concluziilor raportului de anchet social efectuat prin delegare de ctre Tribunalul pe Probleme de Familie din, mediul în care copiii locuiesc satisface cerințele acestora de îngrijire, reținându-se c este satisfctoare și acoperirea nevoilor emoționale de ctre tat (filele 167 - 187). Mai mult decât atât, s-a reținut c minorii sunt atașați de tatl lor, având legturi strânse și cu bunicii paterni și sora pârâtului, aceștia ajutându-l în îngrijirea minorilor. În aceeași ordine de idei s-a reținut c la data de 23.11.2001, a fost pronunțat o hotrâre prin care copiii au fost încredințați tatlui, iar domiciliul lor a fost stabilit la domiciliul pârâtului (fila 134) prin care s-a dispus ca Biroul de Social s țin familia acestuia sub observație, cu vizite periodice pe o perioad de un an, din raportul de anchet social întocmit la domiciliul pârâtului rezultând c s-a constatat c tatl îngrijește copiii într-un mod satisfctor, fr s apar probleme.
Așadar, pornind de la premise de ordin material și moral similare, instanța a avut în vedere în soluționarea acestei cereri faptul c minorii locuiesc împreun cu tatl lor de care se simt atașați, criteriu de natur s creeze prezumția simpl a legturii afective mai puternice dintre pârât și copii în acest moment al evoluției fizice și psihice a acestora, msura conferind copiilor sentimentul de stabilitate, satisfcând astfel interesul superior de care trebuie s se țin seama în soluționarea unei astfel de cereri.
În considerarea celor expuse, raportat la prevederile art. 42 alin. ultim. fam. instanța a dispus încredințarea minorilor Christos, nscut la data de 18.01.1995, și, nscut la data de 23.09.1997, considerând c acesta le va putea asigura o educație și o creștere armonioase.
În temeiul art. 42 alin. 3 și 4 raportat la art. 86 alin. 1 și 3 și art. 94 alin. 1 și 3.fam. instanța a obligat reclamanta s contribuie la cheltuielile de creștere și educare a minorilor cu suma de 400 lei lunar, cu începere de la data pronunțrii prezentei hotrâri și pân la majoratul acestora, raportat la veniturile realizate de reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta-pârât, criticând sentința pentru urmtoarele motive:
Instanța de fond nu a reținut faptul c intimatul a fost cel care a prsit domiciliul conjugal și țara, împreun cu cei doi minori, fr acordul reclamantei - pârâte și c, doar în acest mod scandalos și imoral, intimatul a ajuns s locuiasc singur cu copiii.
În România minorii au urmat cursurile școlii elementare, îns aceștia au
fost, de asemeni, retrași de la școala fr acordul reclamantei - pârâte. În acele momente, intimatul nu s-a gândit nici o clip la interesul superior al copiilor și nici la sentimentul acestora de stabilitate, instanța de judecat ignorând - de asemenea aceste aspecte.
Intimatul a procedat pe parcursul desfșurrii cauzei în prim instanț, la tot felul de tertipuri procedurale (retragerea mandatului reprezentantului convențional, determinarea citrii sale în, recomunicarea cererii și actelor, traduse în limba cipriot, deși acestea fuseser comunicate deja reprezentantului convențional înainte de retragerea mandatului culminând cu angajarea aceluiași avocat), determinând o tergiversare a cauzei mai bine de 2 ani.
Astfel, cererea de chemare în judecat a fost introdus la 20.05.2006, sentința fiind pronunțat la 16.09.2008. Aceast atitudine de vdit rea-credinț nu a contribuit îns la formarea convingerii intime a instanței relativ la caracterul intimatului.
Mai mult, inițial la momentul introducerii de ctre reclamanta - pârât a cererii de încredințare a minorilor la instanțele române, intimatul a afirmat c vor ajunge la o înțelegere referitor la încredințarea minorilor, propunând s discute cu aceștia, s afle împreun ce își doresc copii. Ulterior îns, intimatul a început s nu îi mai rspund la telefoane, sau s rspund și s spun cu nu poate s discute cu minorii pentru c nu se afl lâng ei.
Știind numerele de telefonie mobil ale copiilor, reclamanta - pârât a încercat s-i contacteze direct, îns a constatat faptul c aceste numere nu mai erau alocate. pe un numr fix, a aflat de la faptul c intimatul le-a luat telefoanele mobile și le-a interzis s mai rspund la telefonul fix, dac el nu este acas.
Astfel, în prezent, reclamanta - pârât nu mai poate comunica în nici un
fel cu proprii copii, neștiind nici mcar ce grozvii le-a înșirat intimatul acestora. Nici mcar de zilele de naștere ale minorilor, intimatul nu a binevoit s îi permit o conversație telefonic cu aceștia.
Concluzia logic este aceea c sunt șanse mari ca copii s se simt dezamgiți și abandonați de propria mam, lucru care nu poate fi decât nociv pentru evoluția lor psihic.
În alt ordine de idei, bunstarea fizic și psihic a minori lor reținut prin sentința apelat, este relevat doar de un raport de anchet social efectuat de autoritțile cipriote, transformat de ctre instanța de fond în proba absolut, nefiind coroborat cu nici o prob care s convearg la aceeași concluzie.
Referitor la hotrârea pronunțat de autoritțile cipriote și menționat de ctre instanța de fond, învedereaz, pentru a obține aceast hotrâre, intimatul a acordat numeroase declarații pe propria rspundere, inducând în eroare și inventând cu nerușinare calomnii la adresa reclamantei.
Astfel, în România, intimatul a intentat reclamantei o serie de procese de natur comercial și penal, îns toate aceste cauze au fost soluționate favorabil reclamantei, prin respingere ca neîntemeiate a tuturor cererilor de chemare în judecat și plângerilor depuse.
Așadar potrivit procedurii cipriote, s-a obținut o hotrâre de încredințare provizorie a minorilor în baza unei singure probe, declarația pe proprie rspundere a intimatului care conține aspecte jignitoare la adresa reclamantei.
Reclamanta a trimis o serie de întâmpinri ctre Tribunalul din, înscrisuri, fiind în cele din urm asigurat c se vor lua în considerare dovezile care combat cele afirmate de ctre intimat pe baza declarației pe proprie rspundere. Mai mult, aceast încredințare a fost pronunțat în timp ce România se afla pe rolul instanței Judectoriei Sectorului 2 prezentul dosar.
Prin decizia civil nr. 187/12.02.2009, Tribunalul Bucure știa admis apelul reclamantei-pârâte și a schimbat în parte sentința apelat, în sensul c a admis în totalitate ambele cereri (principal și reconvențional) și a dispus încredințarea celor doi minori spre creștere și educare mamei, cu obligarea corelativ a pârâtului-reclamant la plata pensiei de întreținere în sum de 142 euro în echivalent lei la data plții pentru fiecare minor începând cu data pronunțrii deciziei și pân la majoratul copiilor. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
In motivarea acestei decizii, Tribunalul Bar etinut in esenta faptul ca instanta de fond nu a luat in considerare la stabilirea situaitie de fapt si declaratia martorei, pe care o apreciaza ca fiind foarte relevanta in ceea ce priveste corecta solutionare a incredinatrii minorelor catre unul dintre parinti.
Instanta de apel a retinut faptul ca cele relatate de martora sunt cunoscute direct de catre acesta si constituie imprejurari care releva ca masura incredintarii minorelor tatalui nu corespunde interesului superior al acestora, in conditiile in care copiii erau foarte atasati de mama anterior deplasarii in Cipru pe baza deciziei unilatarala a intimatului, deoarece mama se ocupa in cea mai mare parte a timpului de cresterea si ingrijirea acestora.
Faptul ca intimatul a fost cel care decis ca minorele sa plece in Cipru fara acordul apelantei rezulta atat din depozitia martorei cat si din faptul ca acesta a obtinut o hotarare pronuntata de o instanta cipriota prin care se stabilea provizoriu resedinta copiilor in Cipru si li se interzicea iesirea din tara.
Referitor la hotararea de incredintare obtinuta de intimat in Cipru, Tribunalul Bar etinut ca nu poate produce efecte in conditiile in care nu a fost recunoscuta pe teritoriul Romaniei.
Împotriva deciziei din apel a declarat recurs pârâtul-reclamant solicitând admiterea cii de atac formulate, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii apelului.
Recurentul a criticat decizia pronunțat de instanța de apel pe motive de nelegalitate, artând în esenț urmtoarele:
Caracterul pârâtului, atitudinea acestuia au fost apreciate în mod subiectiv de reclamanta-pârât pe fondul existenței unor relații personale conflictuale, iremediabil vtmate. Comportamentul unui printe care a avut curajul s salveze copilria celor doi minori marcat de conflictele interminabile ale prinților, dorința acestuia de a le oferi stabilitate și armonie, l-au determinat s adopte un comportament neînțeles de reclamant care a negat și condamnat finalitatea demersurilor pârâtului-reclamant: obținerea armoniei și stabilitții mediului în care copiii pot avea o dezvoltare psihic și fizic echilibrat.
celor doi copii nu pot fi influențate printr-o apreciere pur matematic a probelor administrate în instanța de fond: dac exist probe similare de ambele prți, dar exist un martor în plus de partea reclamantei ar fi motive suficiente s lum o hotrâre de încredințare a copiilor ctre reclamant.
Declarația unei martore, ( ), care apreciaz aspecte, în mod pur subiectiv, nu poate constitui prin sine un motiv suficient pentru modificarea hotrârii primei instanțe.
Astfel, instanța de apel, a reținut faptul c pârâtul - recurentnu se implic în îngrijirea copiilor,situație paradoxal având în vedere dorința recurentului - pârât de a crește și educa cei doi copii, și contrazis de atașamentul afectiv al copiilor de tatl lor. O persoan indiferent, neimplicat, nu poate fi iubit de un copil.
În aceeași apreciere subiectiv s-a reținut crecurentul a refuzatodat transportarea minorei la școal cu mașina, astfel c reclamanta intimat a trimisomașin în acest scop.este faptul c reclamanta nu a transportat copilul în mod direct, ci a apelat la terțe persoane pentru acest fapt, iar împrejurarea c în toat aceast perioad, cât martora a fost bon, nu a putut observa decât acest refuz, recurentul-pârât are îndoieli privind corectitudinea și seriozitatea declarațiilor martorei, apreciate drept semnificative de instanța de apel.
Aprecierea matematic a probelor este o grav eroare a instanței de apel care presupune c nevoia de unul dintre prinți este mai mare decât de celalalt printe.
Este normal și firesc ca minora s declare c își iubește mama, dar c se simte legat de tatl ei. Este ca la aceast vârst un copil s-și doreasc ambii prinți alturi.
Nu trebuie neglijat nici implicarea reclamantei în mediul de afaceri, mediu care ar priva într-o mare msur cei doi copii de atenția și afecțiunea atât de necesare unei dezvoltri armonioase a caracterului. Reclamanta este dețintoare a prților sociale din 3 societți comerciale, fiind evident prioritatea existențial a reclamantei.
Toate declarațiile reclamantei privind limitarea de ctre pârât a comunicrii directe dintre mam și copii sunt susțineri neadevrate și nedemonstrate. Copii nu sunt niciodat nesupravegheați, iar în situația în care pârâtul nu ar fi fost acas, minora nu ar fi putut rspunde dac tatl nu ar fi vrut.
În aceeași ordine de idei, recurentul-pârât mai arat c atitudinea reclamantei-intimate care, în decurs de mai bine de 2 ani, nu a întreprins nici o formalitate legal pentru a contracara, a contesta hotrârea judectoreasc cu caracter temporar obținut de recurentul-pârât.
Concluzia logic a instanței de apel a fost c existriscul ca cei doi minori s se simt abandonați de propria mam, lucru care nu poate fi decât nociv pentru evoluția lor psihic.Or, recurentul-pârât consider c ar fi mult mai periculos luarea celor doi copii de lâng tatl lor, s-i priveze de toat a acestuia și s li se acorde iluzia unei vieți mai echilibrate lâng mama lor, departe de mediul cald și afectuos construit de pârât în jurul propriilor copii.
Judectoria Sectorului 2 Baa vut în vedere în mod corect, în soluționarea cererilor introductive, faptul c minorii locuiesc împreun cu tatl lor de care se simt atașați, criteriu de natur s creeze prezumția simpl a legturii afective mai puternice dintre pârât și copii în acest moment al evoluției fizice și psihice a acestora, msura conferind copiilor sentimental de stabilitate, satisfcând astfel interesul superior de care trebuie s se țin seama în soluționarea unei astfel de cereri.
Analizând actele și lucrrile dosarului si hotararea atacata prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea constat c recursul este nefondat pentru urmtoarele considerente:
Având în vedere c recursul este o cale de atac extraordinar, care permite reformarea hotrârilor definitive strict pentru motive de nelegalitate, astfel cum sunt expres limitativ prevzute de dispozițiile art. 304 Cod procedur civil și constatând c recurentul nu și-a încadrat criticile formulate într-unul din motivele de casare sau modificare reglementate de prevederile legale anterior menționate, Curtea, fcând aplicarea dispozițiilor art.306 alin.3 Cod procedur civil, apreciaz c, în speț, criticile recurentului vizeaz interpretarea și aplicarea eronat a dispozițiilor legale referitoare la interesul superior al minorilor (din punct de vedere al soluției date în apel cu privire la încredințarea copiilor dup divorț), încadrându-se în prevederileart.304 pct.9 Cod procedur civil.
Analizând din aceast perspectiv hotrârea instanței de apel, Curtea constat c prin schimbarea soluției pronunțate de prima instanț, în sensul încredințrii minorilor spre creștere și educare mamei, Tribunalul Bucure știaf cut o corect aplicare a dispozițiilor art.42 Codul familiei, stabilind în mod legal și judecând c adecvat pentru interesul minorilor este ca aceștia s beneficieze de grija și supravegherea matern permanent.
Pornind de la situația de fapt, astfel cum a fost stabilit de instanțele de fond, Curtea constat c în mod corect Tribunalul Bucure știa dat eficienț faptului c anterior deplasrii acestora în țara de origine a pârâtului-reclamant, aceștia erau atașați de mam, care se ocupa în mod corespunztor de îngrijirea lor.
Așa cum a reținut prima instanț, condițiile materiale și morale pe care le pun prțile la dispoziția copiilor sunt similare, astfel c instanța de recurs consider c esențial pentru determinarea interesului superior al minorilor este atașamentul mai pronunțat al copiilor faț de unul dintre prinți și evaluarea corect, din perspectiva prevederilor art.42 Codul familiei, a atitudinii prinților, care trebuiau sa dea dovad de maxim cooperare, înțelegere și flexibilitate și s fie capabili s dea prioritate în mod real interesului copiilor, faț de propriile animozitți și incertitudini cu privire la persoana celuilalt.
Așa cum rezult din situația de fapt stabilit de instanțele de fond, copii își iubesc ambii prinți, anterior deplasrii în Cipru fiind atașați mai mult de mam, cu precizarea c, deși se afla de o anumit perioad de timp instrainatate totusi nutresc puternice sentimente de afecțiune faț de mam pe care doresc s o vad. Având în vedere și faptul c decizia deplasrii celor doi copii in Cipru și a stabilirii lor in aceasta tara a fost luat unilateral de ctre tat, care ulterior a interzis contactul copiilor cu mama (ca dovad în acest sens fiind și acea hotrâre cu caracter provizoriu pronunțat de o instanț din Cipru prin care s-a stabilit reședința copiilor la reședința tatlui, interzicându-i-se mamei transferul copiilor în afara jurisdicției statului emitent - Cipru), Curtea constat c în mod corect a considerat instanța de apel c interesul superior al minorilor nu este satisfcut prin încredințarea copiilor ctre tat. Esențial este c prin încredințarea minorilor ctre unul dintre prinți s nu echivaleze cu decderea celuilalt printe din drepturile printești, instanța de recurs apreciind c trebuie s existe un just echilibru în exercitarea puterii printești asupra copiilor de ctre printele cruia îi sunt încredințați, fiind de ordinul evidenței c este în interesul copiilor ca aceștia s poat în mod real și efectiv s aib legturi personale cu cellalt printe (cruia nu i-au fost încredințați). Aceast separare a copiilor faț de mam pe care tatl a impus-o, este evident c nu servește sub nici o form interesului superior al minorilor, care pentru a-și dezvolta o personalitate armonioas și pentru a avea un psihic echilibrat, au mare nevoie de și grij matern.
Luând în considerare și faptul c anterior deplasrii copiilor în Cipru, mama era cea care se implica activ în creșterea și educarea copiilor, aceștia manifestând un atașament profund faț de aceasta, sentimente care s-au pstrat și în perioada cât s-au aflat în Cipru, Curtea apreciaz c interesul superior al minorilor a fost în mod judicios circumstanțiat de instanța de apel, dându-se în mod corect eficienț prevederilor art.42 Codul familiei, în sensul încredințrilor minorilor mamei spre creștere și educare.
Interesul superior al copiilor se determin prin examinarea tuturor criticilor de apreciere cum sunt varstacopilului, conduita fiecrui printe, situația material, posibilitțile concrete de a se ocupa efectiv de copil, garanțiile morale pe care le prezint, aspecte care au fcut obiectul de analiz pentru instanța de apel. Toate aceste împrejurri, fr a fi determinante prin ele însele, sunt lsate la aprecierea instanței, pentru a concluziona, în raport de ansamblul criteriilor respective, de factur material și moral, care dintre prinți poate oferi condiții mai bune pentru creșterea și educarea copilului.
Instanța de apel, în analiza fcut în considerentele deciziei pronunțate, a luat în calcul toate aceste elemente, dând relevanț fiecruia dintre ele, ținând, totodat, cont în mod corespunztor și de particularitțile cauzei care constau în decizia unilateral a tatlui de a duce copii în țara de origine (deși aceștia erau foarte atașați de mam la momentul deplasrii), urmat de împiedicarea mamei de a ține legtura cu copii.
În dezvoltarea motivelor de recurs formulate, pârâtul-reclamant a fcut aprecieri și critici și cu privire la modul în care instanța de apel a evaluat materialul probator, în speț, declarația martorei. Constatând c, de fapt, recurentul critic modul în care instanța de apel a interpretat și examinat probele și având în vedere c, din economia dispozițiilor legale care reglementeaz recursul, acestea nu au caracter devolutiv, fcând posibil doar cenzurarea deciziei din apel sub aspectul legalitții soluției pronunțate, Curtea consider c aceste critici sunt neavenite, neputând forma obiect de analiz în aceast faz procesual. Instanța de recurs nu este indrituita s fac o reapreciere a probelor, ci, pe baza situației de fapt definitiv stabilit de instanțele de fond, examineaz doar legalitatea hotrârii recurate.
Pentru toate aceste considerente, faț de prevederile art.312 Cod procedur civil, Curtea va respinge recursul ca nefondat, apreciind c soluția dat de Tribunalul Bucure ști (ca instanț de apel) este legal, fiind în concordanț cu interesul superior al minorilor.
Fcând aplicarea prevederilor art.274 Cod procedur civil raportat la art.316 Cod procedur civil coroborat cu art.298 Cod procedur civil, va obliga recurentul la plata ctre intimat a sumei de 3500 Ron cu titlu de cheltuieli de judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul pârât reclamant, împotriva deciziei civile nr.187 A din 12.02.2009, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a III-a Civil în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamant pârât () și cu autoritatea tutelar din cadrul PRIMRIEI SECTOR 2
Oblig recurentul la plata ctre intimat a sumei de 3500 lei cu titlu de cheltuieli de judecat.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, astzi, 26.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
- - - - - -
GREFIER,
I
Red.
Tehnodact. /2 ex./23.12.2009
- Secția a III-a Civ. -;
Jud. Sectorului 2. -
Președinte:Ioana SinghJudecători:Ioana Singh, Stere Learciu, Claudiu Marius
| ← Excepție de neconstituționalitate. Decizia 746/2009. Curtea... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 283/2009. Curtea de... → |
|---|
