Stabilire program vizitare minor. Decizia 283/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - stabilire program vizitare minor -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVIL ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 283
Ședința public din 13 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Catrinel
Judector - -
Judector - -
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul recurent domiciliat în Franța, 4,:. -, Franța și domiciliul ales în B, la cabinet avocat,-, bloc 2,. A,. 1, județul B, împotriva deciziei civile nr. 87 A din 27 aprilie 2009 pronunțat de Tribunalul Boto șani în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit avocat, reclamantul recurent, pârâta intimat și autoritatea tutelar - intimata Primria municipiului
Procedura complet.
S-a fcut referatul cauzei dup care, se constat c la dosar a fost depus de ctre avocat pentru reclamantul recurent, o cerere prin care solicit lsarea cauzei la sfârșitul ședinței, motivat de faptul c are de susținut înc dou cauze, la Judec toria Boto șani și la Tribunalul Boto șani.
La a doua strigare a cauzei se prezint în instanț avocat pentru reclamantul recurent, lips fiind celelalte prți.
Instanța constatând recursul legal timbrat și în stare de judecat, acord cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamantul recurent, depune la dosar un înscris prin care invoc excepția lipsei competenței teritoriale a Curții de APEL SUCEAVA și solicit admiterea excepției, întrucât pârâta și minorul locuiesc în municipiul
Pe fond, avocat, pentru recurent, precizeaz c instanța de apel a ignorat completrile prin care a invocat nerespectarea art. 69 Cod procedur civil de ctre instanța de fond, nu s-a pronunțat asupra acestui aspect, iar în motivarea hotrârii nu se fac referiri la consecințele juridice grave ale neanalizrii cauzei sub acest aspect. Arat c reclamantul recurent a avut o relație serioas cu pârâta intimat, chiar dac nu a fost cstorit cu aceasta și beneficiaz de toate drepturile. Solicit admiterea recursului, fr cheltuieli de judecat.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra recursului de faț, constat:
Prin cererea înregistrat pe rolul judec toriei Boto șani la data de 16 iunie 2007, sub numrul -, reclamantul a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta - s se pronunțe o hotrâre judectoreasc prin care s se încuviințeze stabilirea de legturi personale cu minorul, nscut la 10.06.2005, dup cum urmeaz: - o dat la dou sptmâni, în ziua de vineri, între orele 9,00 și 18,00 și sâmbta, între orele 9,00 și 18,00, la domiciliul pârâtei, sau cu acordul acesteia, în alt loc, ales de comun acord cu pârâta, în fiecare an în lunile iulie și august, s ia minorul la domiciliul su în Franța.
În motivarea cererii, reclamantul a artat c prin sentința civil nr. 4643 din 20.10.2006, pronunțat de Judec toria Boto șani în dosarul -, s-a stabilit ca minorul s aib domiciliul la pârât, dar arat c nu a cunoscut despre judecarea acestei cauze, deoarece pârâta și minorul locuiau împreun cu el la domiciliul su din Franța, unde ambii prinți fceau studii. În continuarea motivrii, reclamantul a artat c pe toat perioada sarcinii pârâta a locuit împreun cu el și c s-a bucurat foarte mult când pârâta a nscut copilul, aceasta nscând în România și întorcându-se dup dou luni în Franța, locuind toți trei pân când copilul a împlinit un an și au aprut neînțelegeri, iar pârâta s-a reîntors în România. A mai artat c este conștient c minorul se gsește la o vârst la care are nevoie de prezența mamei, dar consider c are dreptul la a veghea la creșterea, educarea și învțtura minorului, motiv pentru care dorește s-1 viziteze și s se ocupe de el, s aib posibilitatea de a avea o legtur constant cu el, cât și cu prinții si care ar fi fericiți s-și petreac mcar o lun de zile împreun cu el.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar înscrisuri și a solicitat efectuarea unei anchete sociale la domiciliul su, probe încuviințate și administrate de ctre instanța de judecat.
Legal citat, pârâta, a depus întâmpinare la dosar prin care a artat c este de acord cu admiterea în parte a acțiunii formulate de reclamant, în sensul c acesta s aib legturi personale cu minorul o dat la dou luni și, cu limitarea drepturilor printești, în sensul s i se interzic expres s ia sau s țin minorul fr acordul mamei, s fie obligat pârâtul la plata pensiei de întreținere și la plata cheltuielilor de judecat. În continuarea întâmpinrii, pârâta a mai artat c a fost nevoit s prseasc domiciliul unde locuia împreun cu reclamantul datorit violențelor pe care acesta le exercita asupra ei, c a încercat dup nașterea copilului s aib o relație cu tatl acestuia dar c, datorit comportamentului agresiv al acestuia, a fost nevoit s se retrag cu copilul în România, pentru a-i asigura un climat liniștit și sigur. A mai artat c reclamantul nu are în realitate un domiciliul stabil în Franța, nu are posibilitți materiale, statul francez ajutându-1 cu suma de 807,21 euro/lunar, iar bunicii paterni locuiesc în Italia, cu alte cinci persoane într-un apartament cu dou camere, neavând condiții pentru a ține minorul.
Prin sentința civil nr. 6069 din 24.11.2008, Judec toria Boto șania admis în parte cererea reclamantului și a stabilit ca acesta s aib legturi personale cu, nscut la data de 10.06.2005, în sensul ca acesta s viziteze minorul la domiciliul pârâtei în prima sptmân a fiecrei luni, în zilele de sâmbt și duminic, între orele 10,00-16,00.
Pentru a hotrî astfel, prima instanț a reținut c minorul a fost nscut în România, iar de la vârsta de dou luni pân la un an a locuit în Franța, când, datorit neînțelegerilor dintre prți, datorate agresivitții reclamantului, pârâta a readus copilul în România, la domiciliul prinților s Potrivit art. 43 aliniat 3 din Codul familiei și art. 16 aliniat 2 din Legea nr. 272/2004, se impune ca ambii prinți s aib relații personale cu copilul, dar având cu prioritate în vedere interesul superior al copilului, așa încât exercitarea dreptului printelui la legturi personale cu minorul s se fac în interesul acestuia din urm. Așadar, prima instanț a apreciat c datorit vârstei fragede a copilului acesta nu poate fi luat la domiciliul reclamantului în Franța și poate fi doar vizitat la domiciliul mamei din România, conform unui program prestabilit.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, avocat, angajat de reclamantul, artând în considerente c sentința este netemeinic și nelegal, deoarece programul stabilit de instanț este insuficient ca între copil și tatl lui s se poat stabili o relație normal de cunoaștere și afecțiune, iar reclamantul a renunțat la solicitarea ca instanța s-i încuviințeze s ia copilul la domiciliul su din Franța, doar datorit dificultților în efectuarea unei anchete sociale, dar a depus alte dovezi din care rezult starea sa material, ocupația și condițiile în care locuiește. A mai artat c, în mod greșit instanța a respins cererea de luare a minorului de la domiciliul intimatei, deoarece dat fiind tensiunea existent între reclamant, pârât și prinții acesteia nu este posibil închegarea unei relații de afecțiune cu minorul, iar apelantul are suficiente mijloace materiale pentru a putea locui cu minorul la o pensiune/hotel și a-i asigura minorului condiții optime.
În completarea motivelor de apel, reclamantul a artat c instanța de fond a înclcat dispozițiile art. 69 Cod procedur civil, întrucât a luat act de renunțarea la un capt de cerere, respectiv dreptul de gzduire în Franța, fr a exista un mandat special dat avocatului, în acest sens. Reclamantul a artat c insist în stabilirea unor legturi personale cu minorul în sensul ca instanța s încuviințeze dreptul su de a-1 lua în Franța în lunile iulie, august ale fiecrui an, precum și faptul c instanța de fond nu a avut în vedere la soluționarea cauzei legislația comunitar aplicabil în cauz, respectiv Legea nr. 87/2007 de ratificare a Convenției asupra relațiilor persoanelor care primesc copii.
Legal citat, intimata-pârât nu a depus întâmpinare la dosar, dar a trimis reprezentant în instanț pentru a-și asigura aprarea.
Prin decizia civil nr. 87A din 27 aprilie 2009, Tribunalul Boto șania respins ca nefondat apelul reclamantului.
Pentru a pronunța aceast soluție, instanța a reținut c, motivele de apel privesc în esenț faptul c nu a fost soluționat favorabil captul de cerere referitor la dreptul reclamantului de a stabili legturi personale cu minorul la domiciliul su din Franța, sens în care s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri cu privire la persoana și conduita reclamantului, precum și la locuința pe care acesta o posed și care ar putea constitui un cmin pentru minor.
Astfel, s-a reținut c reclamantul a dovedit c este o persoan matur și echilibrat, are permis de munc în Franța, se ocup de conceperea unor proiecte artistice, din care realizeaz resurse materiale și poate face faț dreptului de vizitare și gzduire a minorului. În ceea ce privește locuința s-a dovedit c acesta locuiește, în prezent cu doamna, într-un apartament care este proprietatea acesteia, reclamantul neavând o locuinț proprie.
Cu toate acestea, Tribunalul a reținut c minorul în vârst la acest moment de 4 ani, locuiește de la vârsta de un an în România, împreun cu mama și familia extins a acesteia, vorbește și înțelege doar limba român și poate avea legturi personale cu tatl su, dar de o manier care s nu-1, dat fiind nevoia unui climat cunoscut și stabil, absolut necesar la o asemenea vârst. S-a considerat ca preferabil ca legtura cu tatl su s fie reluat sau continuat, prin vizitarea minorului la domiciliul su, într-un climat familiar, cu care minorul este obișnuit pentru a fi posibil o comunicare optim cu acesta, cu scopul de a marca relația de afecțiune ce trebuie s existe între tat și fiul lui. S-a apreciat c nu poate fi primit, la acest moment, cererea reclamantului de la lua minorul în perioada iulie-august la domiciliul su din Franța, deoarece, pe de o parte, minorul are doar patru ani, vorbește româna, iar tatl nu cunoaște aceast limb, iar pe de alt parte, acesta are doar o locuinț provizorie, fiind tolerat în apartamentul prietenei sale, situație ce se poate oricând schimba.
De altfel, s-a reținut și distanța geografic dintre domiciliul minorului și cel al tatlui care, raportat la vârsta minorului a fost considerat ca fiind împovrtoare, ca și cltorie pentru minor, fiind necesar ca, reclamantul s aștepte minorul s creasc și, în mod progresiv s obțin lrgirea relațiilor stabilite cu acesta, dat fiind și caracterul de provizorialitate al acestora. De altfel, pârâta s-a opus 1-a luarea minorului în Franța, nu și la vizitarea copilului în România dup un program mai extins, rmânând ca prțile s-și exprime liber consimțmântul în acest sens, fr intervenția justiției, ci doar în interesul superior al minorului, care primeaz.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul care a criticat soluția instanței de apel ca nelegal, susținând c instanța nu a dat eficienț completrilor pe care le-a formulat la termenul din 2 martie 2009, ignorând faptul c din punctul de vedere al legislației franceze formeaz împreun cu doamna o familie, astfel c în mod greșit s-a reținut c are doar calitatea de tolerat în locuinț. Instanța a reținut c a renunțat la solicitarea de a lua copilul la domiciliul su fr a verifica în ce msur aprtorul care a afirmat aceasta avea acceptul reclamantului, recurentul susținând c acest accept nu a existat, fiindu-i înclcat astfel dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenția European pentru aprarea Drepturilor Omului. Recurentul a susținut c pârâta insist în a sustrage copilul de la menținerea unei relații, prin schimbarea sistematic a domiciliului, în prezent având informații c locuiește împreun cu minorul în municipiul B, fr a informa recurentul despre aceast schimbare, punându-l în imposibilitatea de a oferi suportul moral pe care îl datoreaz copilului s
La termenul de judecat din 13 octombrie 2009, aprtorul recurentului a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței, faț de modificarea domiciliului pârâtei, care are domiciliul comun cu minorul, solicitând a fi declinat competența de soluționare a recursului în favoarea instanței de la domiciliul acestora.
Analizând recursul, ale crui motive se încadreaz la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedur civil, instanța îl constat a fi neîntemeiat.
Analizând excepția necompetenței teritoriale de a soluționa prezentul recurs, instanța reține c aceast excepție putea fi invocat la primul termen de judecat a fondului sau la primul termen dup identificarea domiciliului pârâtei, în msura în care domiciliul indicat inițial ar fi fost eronat indicat, schimbarea domiciliului pârâtei pe parcursul procesului neputând avea drept efect modificarea competenței teritoriale a instanței. Pentru determinarea competenței teritoriale a instanței este necesar a se identifica domiciliul pârâtului la data declanșrii litigiului, respectiv a înregistrrii cererii de chemare în judecat, eventuala declinare a competenței putând avea loc doar în msura în care acest domiciliu a fost în mod greșit indicat în raza de competenț a unei alte instanțe. În prezenta cauz, modificarea domiciliului se invoc a fi avut loc dup declanșarea prezentului litigiu, recurentul indicând o adres din municipiul B, la care susține c locuiește pârâta intimat împreun cu minorul, fr ca acest domiciliu s fi fost în alt mod confirmat.
În ceea ce privește fondul prezentului litigiu, instanța constat c nici aspectele invocate privind relația cu minorul nu sunt de natur a atrage reținerea unei nelegale soluționri a apelului.
Deși recurentul susține c este în interesul minorului stabilirea unui program de vizit la domiciliul reclamantului, cel puțin în cursul lunilor iulie-august a fiecrui an, ambele instanțe au apreciat ca nefiind oportun un astfel de program. minorului la domiciliul reclamantului presupune în prezent deplasarea acestuia pe teritoriul unui alt stat, respectiv în Franța, în condițiile în care minorul nu a împlinit vârsta de 5 ani.
Fr îndoial, reclamantului nu i se poate interzice stabilirea unor legturi personale cu fiul su, în condițiile în care îns aceștia au domiciliul în state diferite, trebuie analizat cu mult atenție modalitatea în care aceste legturi personale pot fi stabilite și menținute. Prin hotrârea pronunțat de prima instanț, reclamantului i s-au încuviințat vizite la domiciliul pârâtei în fiecare lun, în zilele de sâmbt și duminic, între orele 10-16. Aceste vizite sunt de natur a stabili și a crea un cadru normal dezvoltrii relațiilor între tat și fiu, dat fiind vârsta fraged a minorului și posibilitțile reduse de deplasare, datorit distanței foarte mari dintre domiciliul acestuia și domiciliul reclamantului. În prezent deplasarea minorului în strintate s-a invocat a avea un impact negativ important, fiind necesar ca mai întâi s se stabileasc o relație armonioas între tat și copil, caracterizat de stabilitate și apropriere, urmând ca ulterior, într-o dezvoltare fireasc a acestei relații, minorul s poat s se deplaseze și la domiciliul reclamantului pentru vizite cu o durat mai mare, în cursul vacanțelor de var.
În mod corect a apreciat instanța de apel c în prezent deplasarea minorului la domiciliul reclamantului din Franța nu poate fi considerat oportun, putând avea un efect împovrtor asupra acestuia, de natur a pune o presiune nejustificat asupra relațiilor dintre tat și fiu.
Trebuie observat c instanța nu a luat act de o eventual renunțare din partea reclamantului privind modul de vizitare a minorului, fcând o analiz temeinic cu privire la fondul solicitrilor reclamantului, inclusiv în ceea ce privește vizitarea minorului la domiciliul reclamantului în cursul lunilor iulie și august.
Faț de motivele de recurs astfel cum au fost formulate, instanța reține c neîncuviințarea vizitrii minorului la domiciliul reclamantului nu s-a datorat condițiilor în care locuiește acesta în Franța în prezent, ci relației concrete care exist între reclamant și fiul acestuia, respectiv a efectului pe care l-ar putea avea asupra minorului o deplasare la domiciliul reclamantului. Raporturile reclamantului cu persoana împreun cu care acesta locuiește nu au avut decât o relevanț limitat la momentul identificrii modului de desfșurare a relațiilor personale cu minorul, reținându-se c reclamantul nu este proprietarul locuinței în care s-ar deplasa minorul.
Constatând c reclamantul nu a fcut dovada c este în interesul minorului stabilirea unui alt program pentru desfșurarea relațiilor personale dintre aceștia, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedur civil, instanța va respinge ca nefondat prezentul recurs.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge excepția necompetenței teritoriale a instanței în soluționarea prezentului recurs.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul recurent domiciliat în Franța, 4,:. -, Franța și domiciliul ales în B, la cabinet avocat,-, bloc 2,. A,. 1, județul B, împotriva deciziei civile nr. 87 A din 27 aprilie 2009 pronunțat de Tribunalul Boto șani în dosarul nr-.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 13 octombrie 2009.
Președinte, Judectori, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex/26.11.2009
Președinte:Andrieș CatrinelJudecători:Andrieș Catrinel, Timofte Cristina, Ciută Oana
| ← Divort. Decizia 1632/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
