Divort. Decizia 167/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 167
Ședința publică din data de 24 februarie 2009
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Elena Costea Subert Eliza
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta domiciliată în comuna, județ D, împotriva deciziei civile nr. 419 din 23 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna, județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 17 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea, pentru a da posibilitatea apărătorului recurentei pârâte să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 24 februarie 2009, când a dat următoarea decizie:
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la judecătoria Găești sub nr-, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată la data de 6 noiembrie 1983 la primăria comunei, reluarea de către pârâtă a numelui avut anterior, acela de și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii a arătat că la data de 6.11.1983 s-a căsătorit cu pârâta iar relația a decurs normal, până când aceasta și-a schimbat comportamentul, devenind în mod nejustificat agresivă, de-a lungul timpului fiind în ipostaze neplăcute și compromițătoare, fapt ce a contribuit la deteriorarea relațiilor de familie, motive pentru care, continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
S-au administrat probele cu înscrisuri și martori, iar prin sentința civilă nr.372 din 10 martie 2008, judecătoria Găeștia respins ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 6.11.1983 dar nu se verifică susținerile reclamantului deoarece neînțelegerile dintre soți au apărut în momentul în care pârâta a aflat că soțul are o relație extraconjugală, că pârâta era nemulțumită și de faptul că acesta consuma băuturi alcoolice, pe acest fond manifestându-se agresiv atât cu ea cât și cu copiii, în prezent deveniți majori, că a intervenit și separarea în fapt, cu toate că pârâta are disponibilitate pentru continuarea căsătoriei, având o bună comportare, așa cum rezultă și din caracterizarea eliberată de primăria comunei, concluzionându-se că reclamantul se face vinovat de deteriorarea relațiilor de familie.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamantul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că pârâta are comportări violente, a furat din domiciliul comun o vacă, doi viței și un porc, era neglijentă, nu se ocupa de reclamant, iar relațiile dintre el și pârâtă sunt grav și iremediabil vătămate.
La termenul de judecată din 25.09.2008, în conformitate cu dispozițiile art. 295 alin.2 Cod pr.civilă, s-a încuviințat completarea probei cu câte doi martori pentru părți, fiind audiați în ședința din 23.10.2008.
Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr. 419 din 23 octombrie 2008, admis apelul formulat de reclamant, a schimbat în tot hotărârea atacată, în sensul admiterii acțiunii și în consecință, a desfăcut căsătoria din vina ambelor părți și a dispus reluarea de către pârâtă a numelui avut anterior căsătoriei, acela de.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că dincolo de vinovăția reclamantului rezultată de depozițiile martorilor audiați în primă instanță care au învederat că acesta o agresa fizic pe intimată, ca urmare a consumului de alcool, martorul a relatat că părțile își adresau reciproc injurii, iar în apel martorul a declarat că a văzut când apelantul era bătut de către soție și copiii majori, în curtea casei lor și, de peste un an, apelantul își asigura menajul, locuind mai mult în casa martorului.
Pe de altă parte, deși martorii audiați la propunerea pârâtei intimate au susținut că se vorbește în localitate despre o presupusă relație extraconjugală a apelantului, niciunul dintre martorii ascultați în cauză nu a putut confirma această împrejurare.
De asemenea, tribunalul a mai reținut că de aproximativ un an și J conviețuirea părților a încetat și niciuna dintre acestea nu a încercat împăcarea.
În aceste condiții, s-a concluzionat că și intimata pârâtă se face culpabilă de destrămarea relațiilor personale, ca urmare a unor atitudini incompatibile cu obligațiile de ajutor, afecțiune și sprijin material și moral reciproc ce trebuie să caracterizeze relațiile de căsătorie.
Deși instanța de fond a menționat că intimata are disponibilitate pentru continuarea căsătoriei, din probele administrate nu a reieșit că ar fi întreprins ceva pentru reluarea relațiilor de familie.
Față de aceste considerente, tribunalul a apreciat că raporturile dintre soți sunt grav vătămate din culpa ambilor soți și în împrejurările date,nu mai este posibilă continuarea căsătoriei, fiind îndeplinite condițiile art.38 alin.1 Cod familie, considerent pentru care a admis apelul și a schimbat în tot sentința, în sensul admiterii acțiunii și desfacerii căsătoriei. urmând ca în baza art.40 alin.3 Cod familie, intimata pârâtă să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că analizându-se decizia recurată este de observat faptul că instanța de apel a dispus desfacerea căsătoriei, cu toate că motivele de divorț sunt imputabile în exclusivitate apelantului-reclamant Instanța HG de apel a făcut referire doar la depoziția martorului, uitând de depoziția martorei ( mama apelantului-reclamant) care a precizat faptul că martorul este o persoană de neîncredere, care nu prezintă garanția că spune adevărul.
Dacă s-ar fi analizat tot materialul probator administrat în cauză s-ar fi observat că intimata -pârâtă nu se face vinovată de desfacerea căsătoriei, că relațiile dintre soți s-au deteriorat în parte datorită faptului că apelantul-reclamant a avut o relație extraconjugală, mai mult acesta locuiește deja cu acea concubină a sa. S-a solicitat admiterea recursului, schimbarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului declarat de reclamantul G și a se menține sentința pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Curtea, examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform art. 304 rap. la art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Din actele și depozițiile martorilor audiați, rezultă că părțile sunt despărțite în fapt de câțiva ani, căsătoria practic fiind compromisă, noțiunea de familie neregăsindu-se în speță, soții nemaiconviețuind împreună de mult timp, astfel încât de afecțiune și respectul reciproc, nu mai poate fi vorba.
În perioada în care au fost despărțiți în fapt nici recurenta nu a încercat să se împace, chiar atunci când soțul intimat, grav bolnav, se afla în spital, aceasta nu l-a vizitat.
Sigur că relațiile dintre cei doi, sunt grav și iremediabil vătămate, o căsătorie formală, că aceasta nu are corespondent în Codul familiei, soții nemanifestând afecțiune, respect reciproc, niciunul neîndeplinindu-și obligațiile morale sau materiale reciproce.
Pentru aceste considerente, curtea va păstra ca legală și temeinică decizia, respingând conform art. 304 rap. la art. 312 alin.1 Cod procedură civilă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta domiciliată în comuna, județ D, împotriva deciziei civile nr. 419 din 23 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Elena Costea Subert Eliza
- - - - - -
Grefier,
Red./
Tehnored./grefier
2 ex./3 martie 2009.
f-- judecătoria Găești
a-- Tribunalul Dâmbovița
;
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Elena Costea Subert Eliza
| ← Divort. Decizia 842/2009. Curtea de Apel Oradea | Plasament. Decizia 1001/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
