Divort. Decizia 1723/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2308/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECȚIA A III-A CIVILĂ
SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.1723
Ședința publică de la 14.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 3: Doinița
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta - pârâtă, împotriva deciziei civile nr. 830 din data de 15.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant .
Obiectul pricinii - divorț - păstrare nume.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat, în calitate de reprezentant al intimatului- reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009, emisă de Baroul București, lipsind recurenta - pârâtă .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin serviciul registratură, la data de 11.12.2009, recurenta - pârâtă, a făcut dovada achitării taxei judiciare, în cuantum de 20 lei, conform chitanței nr.737 - 334 - 58 din 30.11.2009, emisă de Primăria Sectorului 6 B și timbru judiciar de 0,15 lei și cerere pentru lipsă apărare.
Avocatul intimatului - reclamant solicită respingerea cererii de amânare pentru lipsă apărare, având în vedere că recursul a fost promovat la 29.10.2009, deci, timpul material a fost suficient, față de acest motiv.
Curtea va respinge cererea pentru lipsă apărare formulată de recurenta - pârâtă, având în vedere că aceasta nu este întemeiată potrivit dispozițiilor art. 156 din Codul d e procedură civilă și nemaifiind cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul - reclamant prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, având în vedere următoarele argumente:
În opinia sa, nu a fost invocat temei sau motiv de casare, Tribunalul Bucureștia pronunțat legal și temeinic decizia recurată, iar dispozițiile art.40 alin.2 din Codul Familiei au fost aplicate în mod corect, nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la data de 08.01.2009 sub nr- pe rolul Judecătoriei sectorului 6 B, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună desfacerea căsătoriei părților din culpă comună și revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a învederat că este de acord cu desfacerea căsătoriei, dar solicită instanței încuviințarea de a-și păstra numele dobândit prin căsătorie.
În motivarea acestei cereri, pârâta a susținut că este angajată cu contract de muncă pe durată nedeterminată și figurează în fișa specimenelor de semnătură în relația dintre instituția în care lucrează și alte instituții ale statului, existând motive temeinice ce justifică păstrarea numelui dobândit prin căsătorie, chiar și în situația în care pârâtul nu ar fi de acord.
Prin sentința civilă nr.828/03.02.2009, Judecătoria Sectorului 6 Baa dmis, în parte, acțiunea reclamantului, a dispus desfacerea căsătoriei părților prin acord și păstrarea numelui dobândit de pârâtă prin căsătorie.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie doar cu privire la soluția prin care s-a încuviințat pârâtei păstrarea numelui dobândit prin căsătorie.
Prin decizia civilă nr.830 A din 15.06.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis apelul, a schimbat în parte sentința instanței de fond și a dispus revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că nu există acordul reclamantului pentru păstrarea numelui, iar motivele invocate de pârâtă nu pot fi considerate motive temeinice, în sensul art.40 din Codul Familiei, de vreme ce aceasta a purtat numele dobândit prin căsătorie numai doi ani, iar normele interne ale băncii în care lucrează permit schimbarea numelui și a specimenului de semnătură.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru interpretarea și aplicarea greșită a legii și invocând în drept dispozițiile articolului 304 pct.9 Cod Procedură Civilă.
În dezvoltarea acestei critici, recurenta a susținut că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile articolului 40 din codul familiei, atunci când a dispus revenirea sa la numele purtat anterior căsătoriei, deși, prin concluziile puse în fața instanței de fond, în subsidiar, intimatul reclamant a fost de acord cu păstrarea acestui nume.
Pe de altă parte, susține în continuare recurenta, înscrisurile administrate în cauză, din care rezulta că este angajată cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată în funcția de economist-inspector de specialitate la Consiliul Național al Persoanelor Vârstnice și figurează în fișa specimenelor de semnătură în relația cu Trezoreria Statului Sector 1 și cu Ministerul Muncii, dovedeau cu prisosință existența unor motive temeinice, în sensul celor menționate în articolul 40 din codul familiei, pentru păstrarea de către aceasta a numelui dobândit prin căsătorie.
Intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că nu există motive temeinice care să justifice păstrarea de către recurenta pârâtă a numelui dobândit în urma căsătoriei cu acesta, atâta timp cât normele băncii la care lucrează permit schimbarea specimenului de semnătură invocat.
Analizând decizia instanței de apel în raport de dispozițiile articolului 40 din codul familiei și de critica dezvoltată de recurentă, Curtea va reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Textul de lege menționat anterior reglementează în cazul divorțului revenirea soților la numele purtat anterior căsătoriei, dar și două situații de excepție de la această regulă, respectiv cazul în care soții se învoiesc ca cel ce a dobândit prin căsătorie alt nume să-l păstreze și după divorț și cazul în care, deși nu există o astfel de învoială, instanța constată că există motive temeinice pentru păstrarea numelui dobândit prin căsătorie.
În speța dedusă judecății nu se poate reține că ar fi existat o învoială a soților pentru păstrarea de către recurenta pârâtă a numelui dobândit prin căsătorie, doar pentru simplul fapt că intimatul reclamant ar fi susținut la fond, prin concluziile puse în subsidiar, că lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii pârâtei.
. soților cu privire la păstrarea numelui dobândit prin căsătorie trebuie să fie clară și nu putea rezulta în cauza de față decât din acordul expres al intimatului reclamant.
Un astfel de acord expres nu numai că nu există, dar este și infirmat de concluziile puse de intimatul reclamant în fața instanței de fond, de apelul promovat ulterior împotriva sentinței instanței de fond și din întâmpinarea depusă în prezentul recurs.
Cea de a doua excepție prevăzută de articolul 40 din codul familiei, are în vedere situația în care se constată de instanța de judecată că, deși nu există învoiala soților, există totuși motive temeinice pentru ca soțul respectiv să păstreze numele dobândit prin căsătorie.
În condițiile în care legiuitorul nu a prevăzut în textul normativ care sunt aceste motive temeinice și nici criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea lor, sarcina identificării acestora revine instanței de judecată, iar acest lucru nu se poate face decât pornind de la situația de excepție prevăzută de text și de la probele administrate de părți.
Fiind o excepție de la regula revenirii soților la numele purtat anterior desfacerii căsătoriei prin divorț, aceasta este de strică interpretare și aplicare, iar motivele ce pot justifica aplicarea ei trebuie să fie temeinice, în sensul că, dacă instanța nu încuviințează păstrarea numelui se produce soțului în cauză o vătămare gravă.
Faptul că recurenta pârâtă este angajată cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată într-o funcție de decizie și figurează în fișa cu specimene de semnătură nu reprezintă un motiv temeinic, care să justifice, conform articolului 40 din codul familiei, încuviințarea păstrării de către aceasta a numelui dobândit prin căsătorie, cum în mod corect a apreciat și instanța de apel.
Aceasta deoarece legea permite schimbarea specimenului de semnătură, iar o astfel de schimbare nu produce recurentei intimate un prejudiciu moral, singurul în măsură să justifice păstrarea numelui dobândit prin căsătorie, fără acordul intimatului pârât.
În consecință, apreciind că instanța de apel a interpretat și aplicat corect dispozițiile articolului 40 din codul familiei, Curtea va dispune în baza articolului 312 Cod Procedură Civilă, respingerea recursului ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă, împotriva deciziei civile nr.830 A din 15.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/13.01.2010
- Secția a IV-a Civ. -
-
Jud. Sect. 6.- -
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea, Doinița
| ← Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 1193/2009.... | Divort. Decizia 2600/2009. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
