Divort. Decizia 1757/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1757/R/2009 | |
Ședința publică din 30 septembrie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor | --- - |
JUDECĂTORI: Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan Marta | - - -- - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul recurent, împotriva deciziei civile nr. 108/A din 09 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe reclamanta intimată, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se prezintă pârâtul-recurent, lipsă fiind reclamanta- intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 28 septembrie 2009, reclamanta-intimată a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, la care a fost anexată copia unei declarații dată în prezența psihologului de către minora la data de 2 septembrie 2009, delegația de reprezentare și chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial. Instanța comunică un exemplar al acesteia pârâtului-recurent, și lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea acestuia să lectureze întâmpinarea.
Pârâtul-recurent depune la dosar chitanța prin care se atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei și un set de acte în copie, respectiv încheierea de ședință din 6 iulie 2009 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr-, ancheta socială nr. 4946 din 5 iunie 2009, copia unei declarații dată de minora la data de 9 septembrie 2009 din care rezultă că minora locuiește în prezent împreună cu tatăl său, raportul de evaluare prsihologică din 9 septembrie 2009 întocmit de Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului M și raportul de evaluare prsihologică întocmit la data de 10 septembrie 2009 de Scoala cu clasele I - VIII " " B
Recursul este legal timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă pârâtul-recurent, lipsă fiind reclamanta-intimată.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Pârâtul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a deciziei atacate în sensul admiterii apelului cu consecința schimbării sentinței pronunțată de Judecătoria Baia - M în sensul ca reclamanta să-și reia numele avut înaintea căsătoriei, respectiv acela de "", fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.6605/24.11.2008 a Judecătoriei Baia Marea fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta-pârâtă, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant . A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă și a fost desfăcută căsătoria încheiată de părți la data de 26 august 1995 și înregistrată în registrul de stare civilă al Consiliului Local al Municipiului B sub nr. 644 din 26 august 1995, din culpa comună a soților. S-a încuviințat ca reclamanta-pârâtă să-și păstreze numele dobândit prin căsătorie, acela de "". A fost încredințată reclamantei-pârâte spre creștere și educare pe minora, născută la data de 24 septembrie 1996 și pârâtul fost obligat să plătească pensie de întreținere în sumă de 121 lei lunar în favoarea minorei, începând cu data pronunțării hotărârii - 24.11.2008 - și până la majoratul acesteia. A fost atribuit reclamantei-pârâte beneficiul folosinței locuinței situate în B M,-/53, jud. M, până la soluționarea în mod definitiv a partajului acestui bun comun. A fost respins petitul din acțiunea civilă precizată vizând evacuarea pârâtului-reclamant din locuința situată în B M,-/53, jud. M, până la partaj. S-a stabilit în favoarea pârâtului-reclamant un program de vizitare al minorei cu preluarea sa de la domiciliul reclamantei-pârâte și deplasarea acesteia la domiciliul pârâtului-reclamant după cum urmează: în prima și a treia săptămână a lunii, de vineri de la ora 16,00 până duminica la ora 20,00; o săptămână în vacanța de Paști alternativ cu vacanța de C și Revelion; o lună pe durata vacanței de vară. Au fost compensate în totalitate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că ambii soți se fac vinovați de destrămarea relațiilor de familie și a dispus desfacerea căsătoriei prin divorț, reținând culpa comună a acestora. În ce privește numele pe care reclamanta urmează să-l poarte după divorț, judecătoria reținând orientarea recentă a practicii judiciare, a încuviințat ca reclamanta-pârâtă să poarte în continuare numele dobândit prin căsătorie, respectiv acela de "".
Ca motiv temeinic instanța a reținut împrejurarea că minora, rezultată din căsătorie, a fost încredințată spre creștere și educare reclamantei-pârâte, existând astfel interesul moral ca mama să poarte același nume ca și fiica ei.
Apreciind că este în interesul minorei, în conformitate cu prevederile art. 38 alin. final din Codul familiei, ținând seama de concluziile anchetelor efectuate în cauză, opinia minorei, precum și de poziția de neopunere a pârâtului-reclamant, instanța, în baza art. 42 alin. 1 din fam. a încredințat reclamantei-pârâte spre creștere și educare pe minora, născută la data de 24 septembrie 1996.
Prin urmare, în baza art. 42 alin. 3 din fam. raportat la art. 86, art. 107 alin. 1 și art. 94 din același act normativ, instanța a obligat pârâtul la o pensie de întreținere în cuantum de 112 lei lunar în favoarea copilului.
În temeiul art. 38 alin. 4 din Codul familiei, instanța a atribuit reclamantei-pârâte beneficiul folosinței locuinței situată în B M,-/53, jud. M, până la soluționarea definitivă a partajului acestui bun comun, reținând acordul pârâtului-reclamant în soluționarea ca atare a acestui petit, precum și împrejurarea că minora a fost încredințată mamei.
Petitul de evacuare a pârâtului-reclamant din această locuința a fost respins întrucât în prezent acesta nu mai locuiește acolo ci la o altă adresă, părțile fiind despărțite în fapt.
Instanța, în temeiul art. 43 alin.3 din fam combinat cu art.15 din Legea nr. 272/2004, a admis petitul din cererea reconvențional vizând stabilirea în favoarea pârâtului-reclamant a unui program de vizitare a minorei, conform dispozitivului.
În temeiul art. 276.pr.civ. instanța a compensat în totalitate cheltuielile de judecată efectuate în cauză.
Prin decizia civilă nr. 108/A/9.04.2009 a Tribunalului Maramureșs -a
respins apelul declarat de către pârâtul împotriva sentinței civile nr. 6605/24.11.2008 a Judecătoriei Baia Mare.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut că legiuitorul nu a definit noțiunea de "motive temeinice" folosită în cuprinsul art.40 alin.2 fam. și în consecință, rămâne la aprecierea instanței să stabilească, de la caz la caz dacă există astfel de considerente care să determine păstrarea numelui dobândit prin căsătorie, în cazul în care între soți nu a intervenit o învoială sub acest aspect.
Practica este împărțită în a aprecia dacă încredințarea copilului rezultat din căsătorie părintelui care a dobândit numele celuilalt soț prin încheierea căsătoriei, constituie un motiv temeinic, care să permită instanței să treacă peste refuzul soțului de a permite păstrarea numelui.
Tribunalul a apreciat că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în cauză, dispunând ca și pe viitor reclamanta să poarte numele dobândit prin încheierea căsătoriei, această dispoziție fiind corespunzătoare dispozițiilor potrivit cărora în orice pricină care privește copiii, principiul interesului superior al copilului trebuie să prevaleze (art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal pârâtul, solicitând instanței modificarea în parte a deciziei atacate în sensul ca reclamanta să-și reia numele avut înainte de căsătorie, acela de "", cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că în prezenta cauză nu există motive temeinice care să determine instanța să decidă ca reclamanta să-și păstreze numele dobândit prin căsătorie, deoarece aceasta nu deține funcții publice, iar simplul fapt că i s- încredințat minora spre creștere și educare nu poate fi un criteriu suficient pentru a fi admisă o atare cerere.
Împrejurarea că minora a fost încredințată mamei nu mai este de actualitate, deoarece recurentul a promovat o acțiune de reîncredințare minorei, întrucât aceasta nu mai dorește să locuiască cu mama sa.
Recurentul arată că nu poate prima doar interesul superior al copilului în condițiile în care este lezată și știrbită reputația apelantului determinată de conduita anormală intimatei sau de o conduită care atrage oprobriu public, din partea celor care-l cunosc pe recurent. Se mai arată că minora este conștientă de consecința reluării numelui avut înainte de căsătorie de către mama sa și nu este afectată de acest lucru. Minora fiind traumatizată de mamă s-a mutat de bună voie în locuința recurentului, împrejurare care poate îndreptăți instanța de recurs să admită recursul în sensul ca reclamanta să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de.
Prin întâmpinare, reclamanta intimată solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind corectă aplicarea disp.art. 40 alin. 2 Teza a II-a fam. Faptul că minora a fost încredințată reclamantei este unul din motivele temeinicie ca mama să-și păstreze numele, deoarece interesul superior al copilului prevalează în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, potrivit Legii nr. 272/2004. Unul din drepturile copilului este de a avea și același nume cu părinții săi.
Susținerile recurentului că reputația lui este știrbită de conduita anormală a intimatei sunt nefondate, jignitoare și nesusținute de nicio probă la dosar. Este real că a fost promovată o acțiune de reîncredințarea minorei, însă acest lucru s-a petrecut după pronunțarea apelului, din dorința de a avea un motiv de recurs pentru înlătura temeiul pentru care instanța încuviințat reclamantei păstrarea numelui.
Intimata arătat că motivele invocate de recurent nu sunt motive de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prev. de art. 304 Cod proc.civ.
În probațiune, recurentul atașat copie de pe acțiunea civilă de reîncredințarea minorei, înregistrată la Judecătoria Baia Mare în data de 12.05.2009 ( 5), încheierea din ședința publică din 14.09.2009 pronunțată în dosarul de reîncredințare, ancheta socială întocmită în dosarul mai sus arătat, o declarație olografă din 9.06.2009 dată de și raportul de evaluare psihologică copilului din 9.09.2009 și raportul psihologic întocmit în data de 10.09.2009 de către profesor psiho-pedagog.
Analizând decizia pronunțată de tribunal, prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 40 alin. 2 fam. instanța, pentru motive temeinice poate să încuviințeze ca soțul care purtat în timpul căsătoriei numele de familiei al celuilalt soț să poarte acest nume și după desfacerea căsătoriei. Legiuitorul nu a arătat care sunt "motivele temeinice" pentru care soțul divorțat poate să poarte numele avut în căsătorie. În doctrină s-a arătat expres că orice interes de natură morală sau materială care ar putea fi prejudiciat de schimbarea numelui este motiv temeinic pe care instanța, îl poate avea în vedere, în ipoteza în care încuviințează purtarea numelui avut în căsătorie, chiar și în lipsa unei învoieli între soți.
Cu titlu de exemplu pentru "motive temeinice" este menționat frecvent în literatura de specialitate, activitatea profesională a soțului respectiv, împrejurarea că a avut publicate lucrări de specialitate și a fost consacrat științific sub acest nume, sau a dobândit notorietate ca artist, scriitor etc. Însă, aceste criterii nu sunt singurele pe care instanța poate să-l aibă în vedere, când dispune păstrarea numelui avut în timpul căsătorie.
În mod corect tribunalul arătat că în practica judiciară există opinii în sensul că, dacă, copilul este încredințat spre creștere și educare părintelui care dobândit numele celuilalt soț prin încheierea căsătoriei,această împrejurare constituie un motiv temeinic care să permită instanței să dispună purtarea numelui avut în căsătorie.
Potrivit dispozițiilor art. 2 al.3 și 6 lit. a din Legea nr. 272/2004, în orice decizie judiciară care privește direct sau indirect un copil, instanța trebuia să țină seama de interesul acestuia, care să prevaleze în raport cu alte interese, în speță, cu interesele părinților.
Având în vedere această dispoziție din legea specială privind protecția copilului, practica judiciară recentă consideră că un alt criteriu pentru încuviințarea păstrării numelui din căsătorie, este interesul copilului încredințat spre creștere și educare părintelui care solicită păstrarea numelui. Această orientare practicii judiciare are în vedere și art. 12 din Legea nr. 272/2004, care stipulează dreptul copilului la stabilirea șipăstrarea identității. Decizia părinților de a divorța, va produce modificări în viața copiilor însă, acestea trebuie să fie cât mai puține pentru evita traumatisme majore. De aceea instanța va ține seama în deciziile pe care le va lua, ca interesele copiilor să fie protejate.
Din declarațiile fetiței, depuse la dosar de pârâtul recurent și de reclamanta intimată rezultă că aceasta este traumatizată de comportamentul ambilor părinți, care își urmăresc interesele lor personale și sunt plini de resentimente, fără a-i interesa efectul acestui comportament asupra copilului.
În motivele de recurs pârâtul recurent a arătat că promovat acțiunea pentru reîncredințarea copilului și această împrejurare este un motiv temeinic ca reclamanta să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de, însă curtea constată că această acțiune depusă în copie la fila 5 fost înregistrată la 12.05.2009, după pronunțarea deciziei recurate (9.04.2009), deci promovată "pro causa". În momentul de față fetița este încredințată mamei, iar instanța în recurs nu poate să reanalizeze starea de fapt reținută de instanța de apel, deoarece art. 304 Cod proc.civ. vizează numai motive de nelegalitate pentru care poate fi casată sau modificată decizia pronunțată în apel. Majoritatea motivelor de recurs invocate vizează în principal elemente care ipotetic ar putea conduce la modificarea stării de fapt reținute în apel și nu motive de nelegalitate.
Recurentul arătat că în ipoteza în care reclamanta intimată ar purta același nume cu acesta i-ar fi știrbită reputația datorită conduitei anormale acesteia, care ar atrage opobriu public din partea celor care îl cunosc. Aceste susțineri sunt simple afirmații nesusținute de probe administrate în prezenta cauză la fond și în apel, așa încât instanța în apel nu a putut ține seama de aceste susțineri. În plus, verificând motivele de apel formulate de către pârâtul recurent, curtea constată că aceste critici nu au fost formulate în apel, fiind formulate "omisso medio" direct în recurs și în consecință inadmisibile.
Soluțiile pronunțate de instanțele de fond care au încuviințat păstrarea numelui avut în căsătorie pentru soțul căruia i-au fost încredințați copiii, ținând seama de interesul superior al acestora, este confirmată legislativ prin Legea nr. 287/2009, unde în art. 383 alin. 2 se stipulează că "pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soți sau de interesul superior al copilului, instanța poate să încuviințeze ca soții să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înțelegeri între ei". Această dispoziție legală nu este încă în vigoare, însă vine să confirme tendința din practica judiciară, care ca motiv temeinic pentru păstrarea numelui a înțeles să includă și interesul copilului. Pentru un copil este greu de acceptat ca părinții poarte același nume în timpul căsătoriei, iar după divorț, numele părinților să fie schimbat. Din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 272/2004, părinții sunt obligați în continuare să crească și să educe copilul, indiferent căruia i-a fost încredințat.
Numele este o componentă importantă a identității unei persoane, astfel încât păstrarea aceluiași nume de către ambii părinți este foarte importantă pentru consolidarea personalității copilului și menținerea stimei de sine.
Prin urmare, curtea având în vedere că disp. art. 40 alin. 2. fam, au fost legal aplicate, va constata că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. și în temeiul art. 312 Cod proc.civ. va respinge ca nefondat recursul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr. 108/A din 09.04.2009 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan Marta
- - - - - - -
GREFIER
TARȚA
Red. dact. GC
5 ex/12.10.2009
Jud. apel:,
Președinte:Tania Antoaneta NistorJudecători:Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan Marta
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 776/2008. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
