Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 176/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- partaj bunuri comune
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA Nr. 176
Ședința publică din 2 iunie 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului, formulat de pârâta Cicuța, domiciliată în B,-,. C,.1, județul B, împotriva deciziei civile nr.214 A din 10 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 19 mai 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei decizii, când din lipsă de pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru 26 mai 2009, apoi din același motiv pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Botoșani, astfel cum a fost ulterior completată, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Cicuța solicitând partajarea bunurilor comune obținute în timpul căsătoriei.
În motivarea cererii, reclamantul arată că a fost căsătorit cu pârâta în perioada 16 februarie 1980 - octombrie 1996, căsătoria fiind desfăcută prin divorț conform sentinței civile nr. 5890/1996 a Judecătoriei Botoșani și că în timpul căsătoriei au dobândit o serie de bunuri mobile și un bun imobil, constând într-un apartament compus din trei camere, situat în municipiul B, str. -. Precizează că are o contribuție la obținerea acestor bunuri de 85%, justificată de aspectele că pârâta, lucrând în construcții, a avut venituri foarte mici, iar în perioada iernii nu lucra de loc și că pe perioada cât el, reclamantul, și-a completat studiile a contribuit la întreținerea familiei, trimițând acasă toată bursa obținută.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a arăta că este de acord cu partajarea bunurilor obținute în timpul căsătoriei, precizând însă că are o contribuție de 75% la dobândirea acestora, justificată de următoarele aspecte: a fost salariată în toată perioada căsătoriei, veniturile obținute în calitate de inginer constructor fiind mai mari decât cele obținute de reclamant, s-a ocupat atât de gospodărie, cât și de creșterea copilului, a achiziționat majoritatea bunurilor fără știrea reclamantului, care nu era de acord cu cumpărarea acestora. A mai invederat pârâta că reclamantul și-a completat studiile o perioadă de 2 ani, perioadă în care banii erau cheltuiți în acest sens, și, mai mult, banii obținuți de acesta nu erau aduși acasă. Pe calea cererii reconvenționale, a solicitat obligarea reclamantului de a aduce la masa de partajat un autoturism, achiziționat în timpul căsătoriei.
Prin sentința civilă nr. 4500 din 19.09.2005, Judecătoria Botoșania admis, în parte, acțiunea și cererea reconvențională și, în consecință, a constatat compunerea masei de partajat (bunuri mobile și un bun imobil constând într-un apartament) în valoare totală de 71.188,27 lei (Ron). A constatat că părțile au o contribuție de 50% la obținerea masei de partajat, respingând, deci, solicitările ambelor părți de constatare a cotelor majotare, respectiv reclamantul de 85%, iar pârâta de 75%. A constatat că pârâta are un drept de creanță în cuantum de 33.294 lei (Ron). A dispus sistarea stării codevălmașe dintre părți, prin atribuirea bunurilor în loturi părților, valoarea lotului atribuit reclamantului fiind de 3.829 lei (Ron), iar a celui atribuit pârâtei de 67.358,67 lei (Ron). A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 1.529,75 lei (Ron) și suma de 1.195,75 lei (Ron) cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut valoare apartamentului stabilită prin expertiza efectuată în cauză, însă fără valoarea îmbunătățirilor efectuate de pârâtă după divorț.
Cu privire la ratele plătite pentru achiziționarea apartamentului s-a reținut că prețul de vânzare cumpărare inițial a fost, conform contractului nr. 5424/1991, de 124.196 lei (Rol), din care după divorț a fost achitată suma de 70.465 lei (Rol) de către pârâtă, sumă considerată bun propriu al acesteia și care reactualizată conform expertizei întocmite în acest sens este în cuantum de 33.269 lei (Ron), drept de creanță al pârâtei.
Cu privire la contribuția părților la obținerea bunurilor comune s-a reținut, pe de o parte, că reclamantul a avut pe durata căsătoriei un loc de muncă stabil, obținând venituri relativ mari și că într-adevăr a efectuat cursuri de specializare suportate de stat, deci nu din banii comuni, continuând și în acea perioadă să fie remunerat, iar pe de altă parte, că pârâta a avut un loc de muncă, obținând venituri mai mici decât cele obținute de reclamant, dar s-a ocupat de gospodărie și de creșterea copilului atât pe perioada cât fostul soț a fost plecat la studii, cât și ulterior, deoarece acesta era ocupat cu serviciul.
Cu privire la lotizare s-au reținut criteriile reglementate de art. 6739și 67310Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o sub aspectul neincluderii apartamentului la masa de partajat la valoare de circulație, deoarece ratele sau diferențele de preț achitate după desfacerea căsătoriei reprezentă o datorie comună a soților și nu o contribuție mai mare a unuia sau altuia la dobândirea imobilului. Ca atare, această datorie ce face parte din pasiv, se reactualizează după criteriul ratei de inflație și urmează a fi suportată de cel în favoarea căruia s-a făcut plata în cotă de 1/2.
Cu privire la bunurile mobile arată că au fost supraevaluate, gradul de uzură fiind mult diminuat, iar valoarea autoturismului este mult prea mare în raport de gradul de uzură și de prețul pieții.
În consecință, solicită reclamantul efectuarea unor expertize în construcții, merceologică și auto, iar suma de 70.465 lei (Rol) să fie actualizată în funcție de indicele de inflație, de către un expert contabil.
Tribunalul caracterizând, în funcție de criteriul valoric, calea de atac ca fiind cea a recursului, prin decizia civilă nr. 114 R din 6.02.2007 a admis recursul și a modificat în parte sentința atacată.
Recursul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost admis de către Curtea de APEL SUCEAVA, prin decizia civilă nr. 109 din 19.09.2007, hotărârea fiind casată și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se pronunța ca instanță de apel, cu motivarea că bunurile supuse partajului, astfel cum au fost identificate și evaluate de reclamant, depășesc valoarea de un miliard lei vechi, stabilită de art. 2821Cod procedură civilă.
Reinvestit cu rejudecarea apelului, tribunalul a reținut formularea în cauză de către pârâtă a unei cereri de aderare la apelul declarat de reclamant, motivată de reținerea greșită de către prima instanță a cotelor egale de contribuție a părților la obținerea bunurilor comune, contribuția sa fiind de 75 %. Solicită pârâta reactualizarea sumei de 70.465 lei (Rol), precum și reactualizarea valorii bunurilor mobile, a autoturismului, bunuri ce fac parte din masa de partajat, și a îmbunătățirilor efectuate la apartamentul bun comun după data pronunțării divorțului.
În cauză, instanța de apel a admis expertizarea apartamentului, a bunurilor mobile, precum și a autoturismului.
Prin decizia civilă nr. 214 din 10.11.2008, Tribunalul Botoșania respins ca nefondată cererea de aderare la apel formulată de pârâtă și a admis apelul declarat de reclamant. A modificat în parte sentința atacată, în sensul că a stabilit ca valoarea partajabilă a imobilului bun comun este de 64.216,48 lei (Ron), la care părțile au cote egale de 32.108,24 lei (Ron), valoarea totală a masei de împărțit fiind de 77.010 lei (Ron), părțile având cote egale de 38.505 lei (Ron). A constatat că activul de partajat este grevat de un pasiv de 3.324 lei (Ron), suportat de pârâtă și care reprezintă valoarea actualizată a diferenței de preț achitată în totalitate de aceasta după divorț. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 33.014 lei (Ron), cu titlu de sultă pentru egalizarea loturilor după scăderea sumei de 1.662 lei (Ron), reprezentând cota reclamantului din pasiv. A păstrat restul dispozițiilor și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 4.306 lei (Ron), cu titlu de cheltuieli de judecată din apel.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că apelul declarat de reclamant este fondat sub aspectul naturii juridice a sumei de 70.465 lei (Rol), achitată de către pârâtă și reactualizată conform indicelui de inflație la suma de 3.324 lei (Ron). Reținând că această sumă reprezintă o datorie comună a soților, contractată în timpul căsătoriei, datorie ce urmează a fi suportată în aceeași cotă de către fiecare copartajant, instanța de apel, menținând lotizarea primei instanțe, a constatat că activul de partajat este grevat de un pasiv în cuantum de 3.324 lei (Ron), suma de 1.662 lei (Ron), echivalentul valoric al cotei de 50% ce îi revenea reclamantului) fiind scăzută din sulta datorată de către pârâtă reclamantului.
Celelalte critici formulate de către reclamant nu au fost reținute cu următoarea motivare:
Suma de 61.386,3 lei (Ron), la cât a fost evaluat apartamentul în apel (față de 64.216,48 lei la prima instanță) nu poate fi reținută deoarece s-ar ajunge la înrăutățirea situației reclamantului în propria cale de atac, prin diminuarea corespunzătoare a sultei la care este îndreptățit.
Cu privire la valoarea bunurile mobile, inclusiv autoturismul, s-a reținut că, dat fiind caracterul lor, s-au degradat inevitabil prin folosință îndelungată, suferind o uzură constantă și ireversibilă, precum și aspectul că au fost atribuite în loturi în funcție de posesia lor, neputând fi imputată uzura lor datorată trecerii timpului folosirii acestora în mod exclusiv de către celălalt copartajant. Așa fiind, aceste bunuri mobile au fost reținute la valoarea stabilită la prima instanță.
Cererea de aderare la apel a fost respinsă cu motivarea că nu a fost răsturnată în cauză prezumția comunității de bunuri prevăzută de art. 30 din Codul familiei, care prevede că soții au o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune.
Motivele privind reactualizarea sumei de 70.465 lei(Rol), precum și a bunurilor comune au fost respinse în considerarea dispozițiilor reținute cu ocazia analizării apelului declarat de reclamant.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, în motivarea căruia a arătat următoarele:
- Greșit a reținut instanța de apel că nu are o cotă majoritară la dobândirea bunurilor de partajat. Această cotă majoritară este justificată de aspectele că a avut venituri substanțiale, s-a ocupat de treburile gospodărești, precum și de creșterea și educarea copilului rezultat din căsătorie, pârâtul a urmat în timpul căsătoriei cursuri de perfecționare, care au fost organizate în alte județe, ceea ce a însemnat suportarea de către familie a unor cheltuieli suplimentare. Precizează, de asemenea, că a achitat, prin contribuție exclusivă, în contul prețului de achiziționare al apartamentului (124,196 lei (Rol), suma de 70.465 lei (Rol), și a efectuat, prin contribuție exclusivă, lucrări de îmbunătățire la apartamentul în discuție.
- Instanța de apel a dispus reevaluarea bunurilor ce fac parte din masa de partajat, contravaloarea expertizelor fiind suportată de ea, pârâta și, cu toate că bunurile trebuie împărțite la valoarea de circulație de la data partajării, instanța de apel a omis să dea eficiență celor trei expertize care au reevaluat întreaga masă de partajat.
- Solicită partajarea bunurilor mobile în natură, prin atribuirea unora din aceste bunuri în lotul reclamantului, bunuri care se află în starea în care acesta le-a lăsat în anul 1996.
- Nu s-a avut în vedere că a suporta contravaloarea expertizelor, iar cheltuielile de judecată au fost compensate greșit.
La termenul de judecată de astăzi, pârâta a precizat că insistă în primul motiv de recurs, ce vizează contribuția părților la dobândirea bunurilor de partajat, iar cu privire la cel de al doilea motiv de recurs arată că solicită doar reținerea autoturismului la valoarea stabilită prin expertiza efectuată în apel, celelalte bunuri mobile și apartamentul urmând a rămâne cu valorile deja stabilite de primele instanțe.
Examinând recursul, prin prisma motivelor de recurs formulate, ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 296 Cod procedură civilă, modificat prin art. I pct. 103 din nr.OUG 138/2000, modificat, ulterior, prin art. I pct. 43 din Legea nr. 219/2005, instanța de apel poate păstra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată. Apelantului nu i se poate însă crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată.
Potrivit art. 316 Cod procedură civilă, dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în capitolul ce reglementează calea extraordinară de atac a recursului.
Aplicarea acestui principiu în procesul civil face imposibilă înrăutățirea situației părții în propria sa cale de atac. Analizând incidența principiului nonreformatio in pejusîn procesul civil, se constată că el se aplică în toate acele situații în care partea a atacat în mod solitar hotărârea pronunțată. Într-o asemenea situație instanța de control judiciar nu poate pronunța o soluție prin care să-i creeze părții o situație mai grea decât cea stabilită prin hotărârea atacată. Altminteri, părțile, adeseori ar fi tentate să renunțe la exercițiul unui drept procedural fundamental de teamă că li s-ar putea crea o situație mai grea în urma propriului lor demers.
În speță, pârâta recurentă a solicitat reținerea autoturismului la valoarea stabilită prin expertiza efectuată de inginer (filele 64 - 66 dosar apel), respectiv suma de 1.836 lei (Ron), față de suma de 3.253,2 lei reținută de prima instanță.
În condițiile reținerii acestei valori a autoturismului, masa de partajat dobândește o valoare totală de 75.577,55 lei (Ron), cotele părților fiind de 37.788,77 lei (Ron). Bunurile atribuite în lotul reclamantului sunt în sumă de 2.412,4 lei (Ron), iar cele atribuite în lotul pârâtei în sumă de 73.164,58 lei (Ron). Așa fiind, sulta la plata căreia urmează să fie obligată pârâta ar fi de 33.713,81 lei (Ron), după scăderea sumei de 1.662 lei (Ron), deci mai mare decât cea stabilită prin decizia recurată.
Așa fiind, se conchide că reținându-se în masa de partajat autoturismul la valoarea stabilită prin expertiza efectuată de inginer se ajunge la înrăutățirea situației pârâtei în propria cale de atac, situație în cate acestui motiv de recurs nu i se va da curs.
Potrivit art. 30 din Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune, achiziționate în mod egal de soți, în devălmășie.
Această prezumție relativă poate fi infirmată prin orice mijloc de probă de oricare din părți care ar pretinde o contribuție mai mare.
În cauză, cotele de contribuție ale soților la dobândirea bunului comun se analizează numai până la desfacerea căsătoriei în mod irevocabil. Ceea ce foștii soți au achitat din surse proprii după această dată în contul datoriilor comune, le conferă un drept de creanță în limita părții din debit achitate de un soț pentru celălalt.
În speță, plata făcută de pârâtă pentru achitarea integrală a prețului apartamentului, după pronunțarea hotărârii de divorț, nu este de natură să-i confere o cotă de contribuție majorată, ci doar, astfel cum a reținut instanța de apel, un drept de creanță pentru partea din datorie ce revenea celuilalt soț.
Pe de altă parte se reține că întinderea drepturilor soților se stabilește în raport de contribuția fiecăruia la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, soții neavând un drept stabilit de la început asupra unei cote din bunurile comune, fiind astfel necesară administrarea de probe prin care să se determine aportul fiecăruia la dobândirea lor.
În speță, aspectele invocate și probate de pârâtă în justificarea contribuției majoritare, respectiv salariul obținut ca angajată în construcții, activitatea prestată în gospodărie și pentru creșterea copilului rezultat din relațiile de căsătorie, coroborate cu aspectele invocate și probate de reclamant, respectiv salariul substanțial obținut, faptul că în perioada cât și-a perfecționat activitatea profesională a primit atât salariu, cât și bursă, deci toate aceste aspecte converg spre concluzia că bunurile au fost achiziționate în timpul căsătoriei prin contribuția egală a ambilor soți.
Așa fiind, în lipsa mijloacelor probatorii din care să rezulte că unul dintre soți a avut o contribuție mai mare la achiziționarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, se prezumă că ambii soți au avut contribuții egale și deci împărțirea acestor bunuri corect s-a făcut, de asemenea, în părți egale.
Cea de-a treia critică vizând refacerea lotizării bunurilor mobile nu a fost formulată în apel d e către pârâtă, ci pentru prima dată în recurs, deci omisso medio, motiv pentru care nu va fi analizată.
La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală. În considerarea dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea câștigătoare.
Cum, în speță, pârâta a invocat doar greșita aplicare a dispozițiilor legale menționate, fără o argumentare a acestui motiv de recurs și o detaliere a criticilor vizând aspectul invocat, Curtea conchide că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a articolului menționat, stabilind cuantumul cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligată pârâta în funcție de probatoriul existent la dosar.
Suportarea onorariilor experților de către pârâtă a fost imputată reclamantului, contravaloarea acestora fiind dedusă din cuantumul cheltuielilor de judecată datorate de către pârâtă reclamantului.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefundat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Cicuța, domiciliată în B,-,. C,.1, județul B, împotriva deciziei civile nr.214 A din 10 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 2 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.DD
Jud.fond:
Jud.apel:
Tehnored.SP/01.07.2009
Nr.ex.2
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Plăcintă Dochița, Rață Gabriela
| ← Divort. Decizia 1757/2009. Curtea de Apel Cluj | Divort. Decizia 4/2009. Curtea de Apel Constanta → |
|---|
