Divort. Decizia 1788/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1788/R-MF
Ședința publică din 26 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Corina
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată de, domiciliat în Curtea de A,-, județul A, împotriva deciziei civile nr.1191/R-MF din 25 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr-, intimată fiind, domiciliată în Curtea de A, str.-, -5,.A,.11, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns contestatorul, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.28/2009, eliberată de Baroul Argeș, lipsă fiind intimata.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10,00 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 26 2009 și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat arată că doi membrii ai completului de judecată au făcut parte din completul de judecată ce a pronunțat decizia contestată.
Contestatorul, întrebat fiind de către instanță, arată că va formula cerere de recuzare.
Curtea, în raport de această precizare, constată necesar a lăsa cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, după soluționarea cererii de recuzare, apărătorul contestatorului arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra contestației în anulare.
Curtea, în raport de această precizare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Avocat solicită admiterea contestației în anulare, întemeiată pe dispozițiile art.318 Cod procedură civilă și respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată. Arată că nu mai susține și art.317 Cod procedură civilă. Pentru contestațiile în anulare, legiuitorul nu a instituit reglementări speciale, ci avem doar practică judiciară la care nu suntem obligați să ne raliem. Invocă, în ceea ce privește soluția pronunțată în recurs, erori materiale, necompetența și lipsă de procedură. Cu privire la erorile materiale, arată că, în apel, s-a schimbat soluția și s-a dat interpretarea corectă a probelor din dosar, în sensul că s-a pronunțat divorțul din vina ambilor soți. Instanța de recurs nu a ținut cont de dispozițiile art.2 din Codul familiei, pronunțând o decizie contrară legii.
Arată că, nu mai susține art.317 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă dat fiind faptul că partea a fost prezentă. Susține că intimata avea un comportament imoral, închizându-i contestatorului ușa de la intrare, plecând astfel din domiciliu, nemaiputând intra în casă.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra contestației în anulare de față, a reținut următoarele:
Judecătoria Curtea d Argeș, prin sentința civilă nr.992/MF din 1 octombrie 2008, respins ca neîntemeiată cererea reclamantului, reținând că din conviețuirea părților nu au rezultat copii, iar din conținutul probelor administrate ar fi rezultat culpa exclusivă reclamantului ce nu poate fi invocată în promovarea cererii de divorț iar apelul formulat mpotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr.38/A/MF din 27 februarie 2009, prin care s-a chimbat în tot sentința în sensul că s-a admis acțiunea și s-a desfăcut căsătoria din culpa comună a soților, pârâta reluând numele de familie purtat anterior, acela de "".
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, iar Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr.1191/R-MF din 25 iunie 2009, admis recursul, a odificat decizia în sensul respingerii apelului și a menținut sentința pronunțată de instanța de fond.
În adoptarea acestei soluții, instanța de recurs a reținut în esență că, potrivit art.38 Codul familiei, instanța de judecată poate desface căsătoria prin divorț atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
Textul de lege citat dă expresie principiului constituțional al căsătoriei liber consimțite și al egalității între soți și determină condițiile în care instanțele judecătorești pot pronunța divorțul. Condiționarea pronunțării hotărârii judecătorești de desfacere a căsătoriei, de respectarea unor cerințe stabilite în mod imperativ de lege, demonstrează grija legiuitorului pentru menținerea instituției căsătoriei și protejarea familiei.
Pronunțarea divorțului din vina ambilor soți se va face numai atunci când culpa concurentă a soțului pârât este gravă și bine stabilită și ar fi putut duce ea singură la desfacerea căsătoriei, situație ce nu se regăsește în speță.
În cauză s-a constatat că în mod just instanțele au respins acțiunea reclamantului, întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că relațiile dintre soți sunt vătămate din culpa acestuia, care și-a încălcat obligațiile de fidelitate.
Întrucât pârâta nu a înțeles să ceară desfacerea căsătoriei, iar instanțele au constatat culpa exclusivă a soțului reclamant, s-a constatat incidența în cauză a deciziei de îndrumare a fostului Tribunal Suprem nr.10/1969, modificată prin decizia de îndrumare nr.10/1974, pct.5 lit.a, ce statuează că divorțul nu se poate pronunța decât dacă se constată că motivele temeinice care fac cu neputință continuarea căsătoriei au fost provocate de soțul pârât, nu și atunci când cauza dezbinării este imputabilă soțului reclamant.
La data de 01.10.2009, în temeiul dispozițiilor art.317 și 318 Cod procedură civilă, a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.1191/R-MF din 25 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr-, susținând că instanța de recurs a ignorat și înlăturat depozițiile martorilor pe motiv că obligațiile de fidelitate au fost încălcate de reclamant, iar pârâta nu a înțeles să solicite divorțul.
Se arată că decizia atacată nu conține măcar un cuvânt referitor la depozițiile martorilor care au menționat comportarea urâtă și disprețuitoare a pârâtei față de reclamant, a faptului că aceasta nu a manifestat afecțiune față de contestator, iar în momentul în care a fost la spital timp de 6 luni aceasta l-a neglijat, lucru arătat și la interogatoriu.
Se susține că dreptul la o viață decentă nu trebuie să depindă de voința celuilalt soț, iar contestatorul, care este o fire închisă, nu poate suporta jignirile și manifestările brutale ale pârâtei. Astfel, se face referire la evenimentul petrecut după pronunțarea deciziei atacate, când acesta a mers acasă, iar pârâta l-a alungat din apartament, anunțând și poliția pe motiv că este violent, în acest sens fiind procesul-verbal din 27 iulie 2009.
Arată că decizia atacată este în totală contradicție cu legea, este o decizie forțată și instanța de recurs trebuia să respingă recursul pârâtei întrucât probele din dosar erau evidente în ceea ce privește comportarea acesteia, fiind reținute în mod greșit și prevederile art.108 alin.4 Cod procedură civilă.
Se solicită admiterea contestației în anulare și pe fond menținerea hotărârii Tribunalului Argeș.
Contestația în anulare a fost întemeiată pe disp art. 318, contestatorul susținând că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale prezentând în continuare fondul cauzei, respectiv modul greșit din punctul de vedere al contestatorului in care instanța de recurs a soluționat cauza față de probatorul administrat în cauză.
Curtea, verificând susținerile contestatorului potrivit disp. art. 318 teza I cod procedură civilă, constată că cererea de admitere contestației in anulare este neîntemeiată pentru următoarele motive:
Contestația in anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în scopul retractării unei hotărâri judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale nu și pentru netemeinicie.
Motivele invocate de contestator privesc fondul cauzei și au fost dezbătute cu ocazia judecării pricinii de către instanța de fond.
Art. 318 teza I Cod. proc. civilă, invocat ca temei de drept de către contestator, se referă la ipoteza în care hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Acest motiv are in vedere erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cum ar fi respingerea greșită a unui recurs ca tardiv, anularea greșită ca netimbrat, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Noțiunea de greșeală materială in acest context, nu trebuie interpretată extensiv, pe această cale neputând fi valorificare greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unor incidente procedurale.
In lumina acestor considerente contestația in anulare se infățișează ca o cale de atac extraordinară de retractare, creată de legiuitor doar pentru remedierea unor greșeli materiale iar nu și pentru reformarea unor greșeli de fond.
Or criticile formulate de contestator vizează însuși fondul cauzei, nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 318 teza I cod procedură civilă, și tind la rejudecarea recursului ceea ce nu este posibil.
Pentru aceste motive, în raport de caracterul căii extraordinare de atac, care exclude dintre cauzele limitativ prevăzute de art. 318 teza I cod procedură civilă eroarea de interpretare sau de aplicare a legii Curtea constatând că niciunul dintre argumentele prezentate de contestator nu se circumscriu în sfera reglementată de textul de menționat și în bata dispozițiilor art. 318 teza și art. 320 cod procedură civilă va respinge contestația in anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în Curtea de A,-, județul A, împotriva deciziei civile nr.1191/R-MF din 25 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr-, intimată fiind, domiciliată în Curtea de A, str. -, -.15,.A,.3,.11, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- --- - - - --
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./15.12.2009
Jud. recurs: ---
-
Jud. apel: Gh.
Jud. fond:
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florinița Ciorăscu, Corina
| ← Divort. Decizia 602/2009. Curtea de Apel Pitesti | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 348/2009. Curtea... → |
|---|
