Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 348/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 348
Ședința publică de la 01 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâtul G împotriva deciziei civile nr. 275/AC din 16.10.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul - pârât și avocat pentru intimata - reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
La solicitarea instanței, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurentul - pârât G având cuvântul solicită admiterea recursului. Arată că intimata este plecată în Italia, că locuiește singur în apartament întrucât minora a părăsit locuința de mai bine de un an de zile și nu cunoaște adresa acesteia și că cele precizate de intimată în întâmpinarea depusă la dosar nu sunt adevărate. Precizează că în luna iulie minora împlinește 18 ani. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimata - reclamantă având cuvântul solicită respingerea recursului menținerea deciziei civile pronunțate de Tribunalul Neamț ca fiind temeinică și legală, arată că recurentul critică hotărârea din apel susținând că în mod greșit instanța a reținut că s-au schimbat împrejurările ce ar fi putut conduce la reîncredințarea minorei. Toate susținerile recurentului sunt contrazise de probele administrate în cauză care au condus la convingerea că s-a impus reîncredințarea minorei intimatei întrucât conduita părintelui față de fiică sa nefiind aceea a unui bun părinte. Mai arată că după divorț recurentul a întreținut în mod frecvent relații cu femei pe care le-a adus în apartamentul unde locuia împreună cu minora, că una dintre concubine a locuit timp de 8 luni de zile împreună cu cei 4 copii ai ei așa cum rezultă din adeverința eliberată de Asociația de proprietari că la apartamentul recurentului sunt 7 persoane. Mai arată că din adresa Poliției depusă la dosar rezultă că minora a fost alungată de tatăl ei din locuință, acesta nu s-a interesat de minoră, nu a contribuit cu nimic la creșterea și educarea acesteia și a pus în executare hotărârea de divorț prin care a fost obligată intimata la plata pensiei de întreținere către aceasta, de unde rezultă că acesta dorește doar banii primiți de la intimată cu titlu de pensie de întreținere.
Precizează că recurentul consumă băuturi alcoolice, că minora în luna iulie împlinește 18 ani și că aceasta a arătat că nu dorește să locuiască împreună cu tatăl ei. Minora în timpul vacanțelor locuiește cu intimata în Italia iar pe timpul școlii locuiește în țară cu chirie, unde intimata se ocupă de toate cheltuielile pentru minoră. In concluzie solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Neamț ca temeinică și legală, solicită cheltuieli de judecată sens în care depune chitanță onorariu avocat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț la 26.11.2007 sub nr., sub nr-, reclamanta (fosta ) a chemat în judecată pe pârâtul G, solicitând acestei instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să-i reincredinteze spre crestere si educare minora, născută la data de 28.07.1991. Totodata, a solicitat sistarea plății contributiei de intretinere la care a fost obligata prin sentința civilă nr. 1101/17.03.2006, a Judecatoriei Piatra N.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat, în esență, că prin sentința sus-mentionată, instanța a dispus desfacerea căsătoriei dintre părti, minora fiind incredințată pârâtului spre crestere si educare. A mai sustinut că motivul pentru care minora a fost incredințată pârâtului a fost faptul ca ea nu se afla in țară in momentul respectiv. De asemenea, a învederat faptul că în luna octombrie 2007, revenit in tara, prilej cu care a aflat de la minoră că de aproximativ un an, pârâtul a adus in apartamentul in care locuiește o femeie, impreuna cu cei patru copii ai săi, minora fiind nevoită să impartă spatiul de locuit cu aceștia, de foarte multe ori fiind in imposibilitatea de a-si pregati lectiile.
În drept, a invocat prevederile art. 44, 77, 86 si 94 din fam.
În dovedirea susținerilor, a solicitat incuviințarea probei cu inscrisuri si a probei testimoniale și a atașat cererii, în copie, următoarele inscrisuri: declarația autentificata sub nr. 2848/23.11.2007, dată de pârât, sentința civilă nr. 1101/17.03.2006 a Judecatoriei Piatra N, formulare de plata cu privire la transferul unor sume de bani, certificat de atribuire a numarului de cod fiscal, contract de munca.
Cererea a fost legal timbrată.
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare, insa s-a prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția față de acțiune, susținând că nu este de acord cu cererea de chemare in judecată.
În dovedirea susținerilor, respectiv in apărare, părțile au solicitat, iar instanța a încuviințat, pentru reclamanta, administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, iar pentru parat, administrarea probei testimoniale.
In cadrul probei cu inscrisuri, reclamanta a mai depus la dosar o cerere adresată Politiei Municipiului P N, o adeverință din data de 27.11.2007, eliberată de SC SA, fișa locatarului, o declaratie referitoare la locuinta si veniturile realizate de reclamanta in Italia. In cadrul probei testimoniale, a fost audiat martorul, propus de reclamanta, declarația sa fiind consemnată în scris și atașată la dosar.
Prin incheierea din sedinta publica din data de 29.01.2008, instanta a dispus, in temeiul art. 186 al.2, decăderea pârâtului din proba testimonială.
Instanta a dispus efectuarea unei anchete sociale, la domiciliul paratului, concretizata in referatul depus la dosar de Autoritatea Tutelara.
De asemenea, instanta a procedat la ascultarea minorei in Camera de consiliu, in conformitate cu dispozitiile art. 42 al.1 fam. si 1441.
Prin sentința civilă nr. 832/19.02.2008 Judecătoria Piatra Neamța admis cererea formulată de reclamanta (), în contradictoriu cu pârâtul G și a reîncredințat reclamantei, spre creștere și educare, pe minora, născută la data de 28.07.1991, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei, în cuantum de 96 lei lunar, începând cu data pronunțării hotărârii și până la majoratul acesteia. S-a dispus, de asemenea, sistarea obligației de întreținere stabilite în sarcina reclamantei și în favoarea minorei prin sentința civilă nr. 1101/17.03.2006, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul civil nr.10627/2005, începând cu data pronunțării hotărârii.
În motivarea acestei sentințe, instanța a reținut că prin hotărârea mai sus menționată s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți și a fost încredințată pârâtului, spre creștere și educare, minora născută la data de 28.07.1991 și că, potrivit art.44 alin.1 din Codul familiei, în cazul schimbării împrejurărilor avute în vedere la momentul încredințării unui minor, instanța de judecată poate modifica măsurile privind drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați și acesta. Că, în cauză, reclamanta a făcut dovada schimbării acestor împrejurări, întrucât, pe de o parte, după desfacerea căsătoriei, pârâtul a adus in locuință mai multe persoane de sex feminin, iar de aproximativ un an minora a fost nevoită să locuiască în aceeași cameră cu încă patru copii ai actualei concubine a pârâtului, nemaiavând condiții optime pentru dezvoltarea sa fireasca, iar pe de altă parte, ea are în prezent posibilitățile materiale și morale necesare pentru a-i asigura minorei un climat propice creșterii și educării. Judecătorul fondului a ținut cont la pronunțarea sentinței și de împrejurarea că, din luna noiembrie 2007, pârâtul nu s-a mai interesat de situația minorei, care nu mai locuiește cu el, ci la o prietenă de-a reclamantei, precum și de concluziile anchetei sociale și de relatările minorei, care și-a exprimat în mod clar dorința de a fi încredințată mamei sale.
Prin apelul (greșit denumit recurs) declarat în termen, pârâtul a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, în realitate, împrejurările care au determinat ca instanța de divorț să-i încredințeze lui minora spre creștere și educare nu s-au schimbat, deoarece intimata continuă să fie plecată în Italia, unde ea însăși dovedește cu înscrisuri că locuiește și muncește și că sigurul motiv pentru promovarea acțiunii de față este dorința acesteia de a-i fi atribuit ei apartamentul bun comun, la partaj și că opțiunea exprimată de minoră este consecința faptului că aceasta are o fire mai libertină, care dorește să-și vadă singură de viață, iar mama sa o încurajează în acest sens, fără a ști ce face fiica ei în țară, respectiv faptul că aceasta lipsește noaptea de acasă, întârzie nejustificat și nu acceptă să asculte de sfaturile cuiva.
Apelantul a mai criticat și faptul că prima instanță a refuzat să îi permită administrarea probei testimoniale, pe motiv că nu a depus în termen de 5 zile lista martorilor, respingându-i explicațiile potrivit cărora, din lipsa unei pregătiri juridice și a unui apărător ales, nu a înțeles nici ce trebuia să facă, nici care erau consecințele neîndeplinirii obligației stabilite de JUDECĂTOR 2: Camelia Viziteu
Prin decizia civilă nr. 275/AC/16.10.2008 Tribunalul Neamța respins ca nefondat apelul.
In expozitivul deciziei s-au reținut următoarele considerente:
In cauză sunt întrunite pe deplin condițiile prevăzute de art.44 alin.1 din Codul familiei pentru a se dispune reîncredințarea minorei mamei sale, împrejurările avute în vedere la pronunțarea sentinței de divorț fiind, în prezent, esențialmente altele. În primul rând, trebuie subliniat că, deși încredințată apelantului, în toată perioada care a urmat pronunțării de către Judecătoria Piatra Neamța sentinței civile nr.1101 din 17.03.2006, la dezvoltarea, creșterea și educarea minorei a contribuit substanțial mama acesteia, nu numai financiar (sumele de bani trimise acesteia au fost mult mai mari decât cea stabilită cu titlu de pensie legală de întreținere) și prin pachete cu lucruri de uz personal și alimente, dar și afectiv, legătura dintre mamă și fiică fiind una foarte profundă, continuă și stabilă. Mai mult, intimata și-a luat fiica cu ea în Italia, unde aceasta a locuit și s-a bucurat de atenție, și cele mai bune condiții de viață, în timpul vacanței de vară din 2007, apelantul exprimându-și expres și în formă autentică acordul ca minora nu numai să călătorească cu mama sa pe teritoriul mai multor state, până în Italia, dar și să-și continue studiile în această țară, stabilindu-și reședința la locuința intimatei.
În același timp, așa cum se poate concluziona din probele dosarului, confirmate întru totul de cele arătate de minoră, ascultată de judecătorul fondului în camera de consiliu, potrivit art.42 alin.1 din Codul familiei, conduita apelantului - pârât față de fiica sa nu a fost deloc aceea a unui bun părinte, atent și obligat să se preocupe de formarea personalității minorei sub toate aspectele, social, moral, educațional. Dimpotrivă, după divorț el a întreținut în mod frecvent relații cu femei pe care le aducea pentru diferite perioade de timp în apartamentul în care locuia și minora. Cu una dintre aceste femei, a conviețuit circa opt luni de zile (martie - octombrie 2007), timp în care a adus-o în apartament împreună cu cei patru copii ai ei, cu care minora a fost nevoită să împartă una dintre cele două camere. Mai mult, la data de 22 noiembrie 2007, apelantul și-a alungat fiica din apartament, luându-i și cheia de la ușă, fata fiind nevoită să locuiască la o prietenă de-a mamei sale. Pentru fapta sa profund antisocială, de natură a evidenția adevărata față a relațiilor tată - fiică și modalitatea în care acesta a înțeles să-și manifeste a părintească, apelantul a fost sancționat cu amendă contravențională (potrivit art.2 pct.30 din Legea nr.61/1991 republicată) dar,așa cum arată minora însăși, după ce și-a scos copilul din casă, el nu s-a mai interesat niciodată unde stă și cum se descurcă, dacă își poate vedea de pregătirea școlară în condiții corespunzătoare etc. Dezinteresul apelantului față de minoră este relevat și de poziția acestuia față de prezentul dosar, concretizată în refuzul de a comunica cu funcționarii publici din cadrul Compartimentului Autoritate tutelară din cadrul Primăriei municipiului P N, desemnați să efectueze ancheta socială dispusă în cauză.
Nu lipsit de importanță pentru soluționarea cererii reclamantei este și faptul că ea are un loc de muncă și o reședință stabile în Italia, unde realizează venituri lunare mult mai mari decât cele ale apelantului, iar adeverința nr.11/28.04.2008 eliberată de Asociația de proprietari nr.118 P N, depusă de apelant la dosar (fila 21 dosar apel), cu care acesta a vrut să facă dovada că nu mai locuiește împreună cu acea femeie și cu copiii ei, constituie, dimpotrivă, o probă în defavoarea sa, deoarece evidențiază faptul că nici la sfârșitul lunii aprilie a anului 2008, deci după cinci luni de zile, minora nu a fost readusă acasă, apartamentul fiind locuit numai de tatăl său.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs în termen pârâtul. Recursul a fost legal timbrat și a fost motivat prin cererea de recurs.
Prin criticele din cererea de recurs recurentul a repetat criticile formulate la instanța de apel împotriva sentinței pronunțate de prima instanță.
Intimata - reclamantă a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a repetat apărările făcute la instanța de apel.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce preced:
Probatoriul administrat în cauză confirmă o situație de fapt esențialmente diferită de cea reținută de instanța de judecată care a pronunțat hotărârea de divorț. Astfel conduita pârâtului față de fiica sa nu a fost lipsită de carențe majore în ceea ce privește aspectul moral și educațional așa cum s-a reținut judicios de către instanța de apel.
Nu în ultimul rând este de reținut manifestarea de voință a minorei în vârstă de aproximativ 18 ani care a declarat în fața primei instanțe că dorește să fie încredințată mamei.
In condițiile în care nici prin cererea de apel și nici în cursul soluționării apelului pârâtul nu a depus lista cu martori nu se poate reține că s-ar fi încălcat acestuia dreptul la un proces echitabil de către instanțele de fond.
Pentru considerentele expuse Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul ca nefondat și cererea recurentului de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de pârâtul G din P N,-, -.A,.9, jud. N împotriva deciziei civile nr. 275/AC din 16.10.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Obligă recurentul să plătească intimatei 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.sent.
Red.,
Red.
.ct/2 ex.
30.04.2009
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Viziteu
| ← Divort. Decizia 1788/2009. Curtea de Apel Pitesti | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1035/2008. Curtea... → |
|---|
