Divort. Decizia 602/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 602/
Ședința publică din 26 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Judecător. - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr.167/A/MF din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata-pârâtă, asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, eliberată de Baroul Argeș, lipsă fiind recurentul.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 24 martie 2009, eliberată de trezoreria Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat solicită, în principal, în situația în care nu se va timbra, anularea recursului, ca netimbrat, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Argeș ca temeinică și legală, având în vedere că s-au stabilit culpe numai în sarcina recurentului-reclamant.
La a doua strigare a cauzei se prezintă recurentul-reclamant, care solicită admiterea recursului, modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului și pe fond admiterea acțiunii. Depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Curtea pune în discuție nulitatea recursului, în raport de nemotivarea acestuia în drept.
Recurentul solicită respingerea acestei experții, având în vedere că recursul pe care l-a depus este motivat, solicitând desfacerea căsătoriei, întrucât reluarea conviețuirii este imposibilă.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 25.09.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtei, revenirea acesteia la numele purtat anterior căsătoriei, acela de, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 21.10.1976, iar neînțelegerile s-au datorat pârâtei care consumă în mod excesiv băuturi alcoolice, are un comportament violent, a făcut cheltuieli excesive, a înstrăinat bunuri din gospodărie, culminând cu părăsirea domiciliului conjugal. Părțile au încercat de mai multe ori să reia relațiile de căsătorie, însă fără rezultat.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, arătând că nu este de acord cu desfacerea căsătoriei, iar neînțelegerile dintre părți se datorează în realitate reclamantului, care are o relație extraconjugală și cheltuiește mulți bani la jocurile de noroc.
Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr.825 din 8 februarie 2008, respins acțiunea formulată de reclamant, cu consecința obligării acestuia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 50 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, pe baza probelor administrate, că părțile sunt despărțite în fapt din luna martie 2007, deși anterior acestei date s-au înțeles bine. Pârâta se purta în familie, nu-l jignea pe reclamant, iar discuțiile dintre părți au fost cauzate de lipsa banilor.
Prima instanță a apreciat că nu sunt suficiente motive pentru a dispune desfacerea căsătoriei, motiv pentru care, în baza art.37 și art.38 Codul familiei a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamantul, pe care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, fiind dată cu încălcarea dreptului la apărare al reclamantului și cu intimidarea martorului propus de reclamant.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.167/A/MF din 19 decembrie 2008, espins ca nefondat apelul, reținând, în esență, in actele de stare civilă, că părțile s-au căsătorit la data de 21.10.1976, din căsătoria lor au rezultat copii, care în prezent sunt persoane majore (1, 2 și 5).
Din depozițiile martorilor audiați la fond și în apel a rezultat că părțile s-au despărțit în fapt în luna martie 2007, pe fondul unor discuții privitoare la bani.
În prezent, reclamantul întreține o relație de concubinaj, iar într-o împrejurare a agresat-o pe pârâtă, încercând să o înece.
Pe toată durata căsătoriei, de 32 de ani, pârâta s-a ocupat de gospodărie, a menținut o relație decentă.
Conform art.617 Cod procedură civilă, în situația în care doar reclamantul a formulat acțiune de divorț, divorțul poate fi pronunțat fie din culpa pârâtei, fie din culpa ambelor părți, iar din probe nu a rezultat culpa pârâtei sau a ambelor părți, ci doar culpa reclamantului, care se manifestă agresiv față de pârâtă și care întreține o relație extraconjugală.
Susținerile apelantului, în sensul că i s-ar fi încălcat dreptul la apărare și că martorul său ar fi fost intimidat, au fost privite ca nefondate, întrucât acesta, la judecata în primă instanță, a beneficiat de serviciile unui avocat, i s-au încuviințat probele solicitate, fără a putea fi reținută apărarea invocată.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului legal, împotriva deciziei a formulat recurs reclamantul, în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând că în cauză au fost aplicate greșit dispozițiile art.38 alin.1 Codul familiei.
În motivare se arată că raporturile de familie cu intimata sunt grav vătămate și iremediabile, făcând imposibilă continuarea acestei căsătorii, întrucât aceasta consumă în mod excesiv alcool, nu se ocupă corespunzător de problemele de familie, a declanșat conflicte verbale, uneori fiind și violentă.
Mai arată recurentul că este despărțit în fapt de aproape un an de zile, iar reluarea conviețuirii este imposibilă, pârâta a părăsit domiciliul comun din proprie inițiativă și nu a făcut dovada că acesta a avut relații extraconjugale în perioada în care a conviețuit.
Se solicită admiterea recursului și pe fond admiterea acțiunii de divorț.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse:
Critica formulată vizează nelegalitatea deciziei, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, cu referire la aplicarea greșită a dispozițiilor art.38 din Codul familiei.
Potrivit art.38 din acest cod, instanța de judecată poate desface căsătoria prin divorț atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Textul de lege citat dă expresie principiului constituțional al căsătoriei liber consimțite și al egalității între soți și determină condițiile în care instanțele judecătorești pot pronunța divorțul. Condiționarea pronunțării hotărârii judecătorești de desfacere a căsătoriei, de respectarea unor cerințe stabilite în mod imperativ de lege, demonstrează grija legiuitorului pentru menținerea instituției căsătoriei și protejarea familiei.
Din materialul probator administrat în cauză, instanțele de fond au reținut culpa reclamantului în destrămarea relațiilor de familie, motivele invocate în susținerea acțiunii nu sunt de natură a determina admiterea acesteia, culpa aparținându-i recurentului în exclusivitate.
Întrucât pârâta nu a înțeles să ceară desfacerea căsătoriei iar instanțele au constatat culpa exclusivă a soțului reclamant, se constată incidența în cauză a deciziei de îndrumare a fostului Tribunal Suprem nr.10/1969, modificată prin decizia de îndrumare nr.10/1974, pct.5 lit.a, ce statuează că divorțul nu se poate pronunța decât dacă se constată că motivele temeinice care fac cu neputință continuarea căsătoriei au fost provocate de soțul pârât, nu și atunci când cauza dezbinării este imputabilă soțului reclamant.
Pronunțarea divorțului din vina ambilor soți se va face numai atunci când culpa concurentă a soțului pârât este gravă și bine stabilită și ar fi putut duce ea singură la desfacerea căsătoriei, situație ce nu se regăsește în speță.
Motivarea succintă dată căii de atac, vizează de fapt netemeinicia soluției adoptată de instanța de apel, cu privire la interpretarea și analizarea materialului probator administrat în cauză, și excede analizei de față urmare abrogării punctelor 10 și 11 ale art.304 din Codul d e procedură civilă, statuarea asupra situației de fapt fiind atributul instanțelor de fond.
Față de considerentele mai sus expuse, recursul se privește ca fiind motivat și va fi respins ca nefondat, potrivit dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr.167/A/MF din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./01.04.2009
Jud.apel: Gh./
Jud.fond:
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Corina Pincu Ifrim, Veronica
| ← Plasament. Decizia 1817/2009. Curtea de Apel Oradea | Divort. Decizia 1788/2009. Curtea de Apel Pitesti → |
|---|
