Divort. Decizia 1796/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 1796/R-MF
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim judecător
JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul civil declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.97/A/ din 17 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrelor judiciare în valoare de 0,3 lei și a chitanței de plata taxei judiciare de timbru în sumă de 20,00 lei.
Dezbaterile asupra recursului de față au avut loc în ședința publică din 19 noiembrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi când, în urma deliberării s-a dat următoarea soluție.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
La data de 19.03.2008 s-a înregistrat acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul G, solicitând desfacerea căsătoriei încheiate la data de 16.10.2004 și înregistrată sub nr.791/16.10.2004, din vina exclusivă a pârâtului, încredințarea minorului născut la 16.08.2005, spre creștere și educare în favoarea reclamantei; obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere, la venitul minim pe economie și revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei, acela de.
În motivarea acțiunii, reclamanta susține că s-a căsătorit cu pârâtul la 16.10.2004, căsătorie din care a rezultat minorul.
La scurt timp după încheierea căsătoriei au apărut certuri pornite de la faptul că pârâtul nu lucra decât ocazional și consuma alcool, fiind și foarte gelos, nepermițându-i reclamantei să lucreze.
Reclamanta precizează că pârâtul a început să o lovească pe fondul geloziei excesive, motiv pentru care aceasta a părăsit domiciliul conjugal, mutându-se la părinții acesteia în Rm.
Prin sentința civilă nr. 6666 din 21.11.2008, Judecătoria Rm. Vaa dmis în parte acțiunea și cererea reconvențională, a declarat desfăcută căsătoria din vina ambilor soți și a încredințat reclamantei pe minorul, obligând pe pârât să plătească reclamantei 162 lei cu titlu de pensie de întreținere pentru minor. Odată cu aceasta, instanța a încuviințat ca pârâtul să ia copilul la el în prima și a treia săptămână din lună, de vineri de la ora 18,00, o lună în vacanța de vară, p săptămână în vacanța de iarnă și o săptămână în vacanța de primăvară.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Relațiile dintre soți nu mai sunt caracterizate de afecțiune, respect și sprijin reciproc și nici unul dintre soți nu a dat dovadă că a făcut eforturi susținute pentru menținerea căsătoriei. Mama oferă condiții materiale și afecțiunea minorului, fiind ajutată și de părinții săi.
Pârâtul a făcut dovada că este angajat la o firmă și, în funcție de veniturile realizate, s-a stabilit și pensia de întreținere.
Față de vârsta minorului, instanța a stabilit că programul solicitat de pârât este excesiv de împovărător pentru minor, stabilind un alt program, având în vedere interesul minorului și vârsta acestuia de 3 de ani.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, criticând-o sub aspectul programului de legături personale cu minorul, susținând că este mult prea și are darul de a-i strica programul zilnic al acestuia.
S-a mai învederat că pârâtul nu are locuință proprie și nici venituri care să-i permită condiții decente de trai pentru o perioadă de o lună, pe de o parte și pe de altă parte, este violent, consumă alcool, agresând-o de multe ori și pe apelantă.
Prin Decizia nr.977//17.04.2009, Tribunalul Vâlceaa respins apelul declarat de reclamantă și a obligat pe apelantă la 600 lei RON, cheltuieli de judecată către intimatul-pârât G.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art. 43 (3) Codul familiei, părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui pentru viață.
Acest drept urmează, însă, să fie exercitat în așa manieră încât să nu aibă o influență negativă asupra creșterii copilului, trebuind să fie respectate condițiile normale în privința întreținerii acestor legături.
În speță, apare corectă măsura instanței de fond, ca minorul să meargă la domiciliul pârâtului în perioada stabilită pentru legături personale, având în vedere și faptul că pârâtul a manifestat atașament deosebit pentru copil. Martorii au declarat că cei doi soți au fost cunoscuți ca o familie model, au pornit de la zero, realizând lucrurile împreună. Reclamanta a fost respectată de pârât, deoarece este mai mică cu 11 ani. Pârâtul rămânând fără serviciu, presta activități diverse pentru a câștiga venituri diverse.
Apelanta, prin susținerile din apel (pârâtul nu are locuință proprie, loc de muncă, a agresat-o de mai multe ori), confirmând că nu a înțeles că divorțul părinților nu trebuie să aducă atingere dreptului copilului de a beneficia și pe viitor de o îngrijire care să-i asigure dezvoltarea fizică, mentală, morală și socială, cel puțin în aceleași condiții ca cele din perioada căsătoriei părinților, care așa cum au declarat martorii, erau o familie model, realizând lucrurile împreună pentru condiții decente de trai.
Atât apelanta cât și intimatul au datoria să pună interesele copilului mai presus de orice, să aibă încredere unul în altul, să se considere reciproc părinți responsabili și grijulii și să perceapă cu bucurie și plăcere evenimentele și problemele din viața copilului lor.
locului de muncă în contextul actual, evident că nu face "casă bună", cu exercitarea rolului de părinte, dar, la pârât, pierderea nu a generat din rolul familiei (lipsa locului de muncă, principalul motiv invocat de apelantă în acțiunea principală, alături de consumul de alcool și violența asupra ei în motivele de apel) și nici nu a determinat relația cu copilul, prestând diverse activități (cărăușie, tăiat lemne cu drujba, a lucrat în străinătate, a luat legătura cu minorul când acesta a locuit la bunicii materni.
Solicitarea apelantei de a efectua intimatul vizită la domiciliul acesteia, are semnificația unei sancțiuni, deducându-se că relația cu minorul trebuie să se desfășoare sub supravegherea mamei.
Contactul reciproc al minorului cu tatăl său constituie un element fundamental al vieții de familie, iar dispoziția de limitare în modul solicitat de apelantă este contrară finalității acestei măsuri.
Așadar, față de toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, fiind în interesul superior al minorului măsura luată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În primul motiv de recurs se susține că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art.43 alin.3 și art.44 Codul familiei, în ceea ce privește stabilirea programului de legătură cu minorul, program care trebuie să aibă o finalitate, să se realizeze efectiv și să nu aibă un caracter formal, având în vedere că tatăl este plecat la muncă în străinătate.
În atare situație, luarea copilului la domiciliul tatălui câte două zile de două ori pe lună, la sfârșitul săptămânii este imposibil de realizat, impunându-se modificarea parțială a programului de legături ci minorul, în sensul de a înlătura cele două zile consecutiv de două ori pe lună, precum și cele două săptămâni din vacanțele de iarnă și vară, menținând legătura pentru vacanța de vară, două săptămâni în luna iulie sau august, având în vedere că minorul are numai 3 ani, iar lipsa de lângă mamă a acestuia pentru o perioadă mai lungă ar fi traumatizantă.
În motivul doi de recurs se susține că instanța de apel, prin hotărârea dată, a încălcat principiul interesului superior al minorului, astfel cum este consacrat prin Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Astfel, instanța nu a avut în vedere interesul superior al copilului, ci doar dreptul tatălui de a avea legături cu fiul său, fără a se avea în vedere că un copil de trei ani are nevoie de o hrană și o îngrijire specială, iar lipsa îndelungată din mediul în care este obișnuit și de lângă mama acestuia port să-l marcheze în sens negativ, aducând prejudicii sănătății acestuia.
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, în baza art.312 Cod procedură civilă și pentru următoarele considerente:
Primul și al doilea motiv de recurs sunt neîntemeiate, constatându-se că, instanța de apel, prin decizia pronunțată, nu a încălcat și nu a aplicat greșit legea, respectiv dispozițiile art.4 3 alin.3 și art.44 alin.1 Codul familiei, respectând principiul interesului superior al minorului, prevăzut de Legea nr.272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Din probele administrate, rezultă că tatăl se interesează de situația copilului și îl vizitează săptămânal, între el și minor existând o relație de afecțiune.
Pe de altă parte, dispozițiile art.43 alin.3 Codul familiei, prevăd că părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.
Modalitatea legăturii personale cu minorul, stabilită de către instanța de fond și menținută de către instanța de apel a avut în vedere dispozițiile amintite anterior, precum și principiul superior al minorului, acela de a-și cunoaște ambii părinți și de a se atașa și a beneficia de creșterea, educarea și pregătirea profesională din partea ambilor părinți.
Se va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, solicitate de către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în Rm.V,-, -.57,.A,.8, jud.V, împotriva deciziei civile nr.97/A/ din 17 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul G, domiciliat în Rm. V -,-, jud.
Respinge cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată formulată de intimat.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- --- - - -- - -
Grefier,
Red.
/4 ex/15.12.2009
Jud. apel: -;
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu
| ← Divort. Decizia 1052/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 141/2010.... → |
|---|
