Divort. Decizia 182/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 182/R/2009
Ședința publică din 30 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr. 445/A din 19 septembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe intimata - și autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pârâtul recurent, asistat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar-fila 5, reclamanta intimată -, asistată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar-fila 13, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că recursul este la primul termen de judecată, a fost declarat și motivat în termenul legal și a fost comunicat intimatei.
Se constată că la data de 27 ianuarie 2009, s-a depus la dosar, din partea reclamantei intimate, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, un exemplar comunicându-se cu reprezentanta pârâtului recurent.
Reprezentanta pârâtului recurent depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 19,5 lei și 0,15 lei timbru judiciar, aferente recursului. Totodată, depune la dosar adresa nr. - din 09.12.2008 emisă de Postul de Poliție, adresată cabinetului avocațial al doamnei, prin care se comunică că numiții și, în cursul anului 2008, au fost sancționați conform Legii nr. 61/1991, republicată, precum și un înscris sub semnătură privată, adresat Tribunalului Cluj, prin care minorul își arată afecțiunea față de tatăl său și arată că dorește să rămână cu recurentul.
Curtea, pune în discuția părților excepția inadmisibilității acelor motive de recurs ce vizează aspecte de netemeinicie, având în vedere că punctele 10 și 11 ale art.304 pr.civ. au fost abrogate prin art.I, pct. 1111și 112 din nr.OUG 138/2000, invocată prin întâmpinarea depusă la dosar.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită respingerea excepției inadmisibilității întrucât și-a întemeiat motivele de recurs pe prevederile art. 304 pct. 9, art.312 și art.315 proc. civ.
Totodată, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel unde să se administreze probele noi cerute în apel, pentru motivele invocate în scris, pe care le susține și verbal, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantei intimată solicită admiterea excepției inadmisibilității astfel cum a fost invocată prin întâmpinarea depusă la dosar. Solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală în privința tuturor capetelor de cerere, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței depuse la dosar.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1603/10.04.2008, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Gherla, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei - împotriva pârâtului -; a fost admisă în parte acțiunea reconvențională a pârâtului și, în consecință: s-a desfăcut căsătoria încheiată între părți și înregistrată în registrul stării civile al municipiului D, județul C, sub numărul 279/06.1993, prin divorț din vina ambelor părți, iar reclamanta fost obligată să își reia numele avut anterior căsătoriei, acela de, s-au încredințat reclamantei spre creștere și educare minorii -, născută la data de 07.10.1994 și -, născut la data de 16.10.1998 și a fost obligat pârâtul să achite reclamantei pentru minori, o pensie de întreținere în sumă de 258 lei/lună, din care, suma de 135 lei pentru minora - și suma de 123 lei pentru minorul -, începând cu data de 04.12.2007, până la majoratul minorilor, s-au compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut din depozițiile testimoniale că relațiile dintre părți s-au deteriorat, deoarece reclamanta a avut relații extraconjugale în perioada în care pârâtul era plecat la muncă în Italia și după ce aflat de această relație, pârâtul început să consume băuturi alcoolice și să o agreseze pe reclamantă. Instanța reținut că raporturile dintre soți sunt grav vătămate din vina ambelor părți, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă și în temeiul art. 38 alin. 1.fam. a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți prin divorț, din vina ambilor soți.
În temeiul art. 40 alin. 3.fam, a dispus reluarea de către reclamantă a numelui avut anterior căsătoriei, acela de.
Având în vedere concluziile anchetei sociale și depozițiile martorilor, instanța a dispus în temeiul art.42 alin.1 Cod proc.civ. încredințarea copiilor mamei, apreciind că este oportun ca aceștia să crească împreună, deși băiatul a declarat că dorește să fie încredințat tatălui.
În temeiul art. 42 alin. 3, 86, 93, 94 și 107.fam. instanța a stabilit pensia de întreținere în favoarea minorilor la suma de 258 lei, din care, suma de 135 lei pentru minora - și suma de 123 lei pentru minorul -, începând cu data introducerii acțiunii (04.12.2007), până la majoratul minorilor.
În temeiul art. 276.pr.civ. au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Prin decizia civilă nr. 445 din 19.07.2009 a Tribunalului Cluj a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul - împotriva sentinței civile nr. 1603/10.04.2008 în dosarul nr- al Judecătoriei Gherla, care a fost păstrată în întregime. Apelantul a fost obligat să-i plătească intimatei - suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut că judecătoria a reținut corect culpa ambilor soți în destrămarea căsătoriei, raportat la declarațiile martorilor și împrejurarea că soții erau despărțiți în fapt de 4 luni la data pronunțării sentinței.
Tribunalul a apreciat că sunt nefondate și criticile vizând soluția pronunțată cu privire la încredințarea celor doi minori către intimată. Apelantul a susținut că instanța nu a ținut cont de dorința exprimată de către minorul -, de a fi încredințat spre creștere și educare apelantului.
Cu ocazia ascultării la instanța de fond, minora - a arătat că dorește să fie încredințată mamei spre creștere și educare, iar minorul - a arătat că dorește să fie încredințat tatălui spre creștere și educare.
Instanța de control judiciar a apreciat însă că este în interesul minorilor să fie încredințați unuia dintre părinți, în speță intimatei, și să rămână astfel împreună. Dorința minorilor nu reprezintă singurul criteriu avut în vedere la pronunțarea soluției de încredințare, cum nu este obligatorie pentru instanță nici opinia exprimată de Autoritatea Tutelară în cuprinsul referatului de anchetă socială. Referitor la aspectele invocate de către apelant, în sensul că intimata nu ar manifesta preocupare față de cei doi minori sau că ar avea un comportament neadecvat, se reține că aceste afirmații nu se dovedesc fondate față de probațiunea administrată.
Împotriva acestei decizii formulat recurs în termenul legal pârâtul, solicitând instanței admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate în apel și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în întregime cerii reconvenționale, desfacerea căsătoriei părților din vina exclusivă a reclamantei, să se dispună ca minorii să fie încredințați tatălui spre creștere și educare, și obligată pârâta reconvențională la plata pensiei de întreținere în favoarea acestora, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, pârâtul recurent a arătat că sunt aplicabile disp.art.304 pct. 9, 312 alin.3, 315 Cod proc.civ. prin raportare la art.42 fam. și art.129 alin.4 și 5 Cod proc.civ.
În ce privește culpa exclusivă a reclamantei, precum și interesul minorilor de a fi încredințați pârâtului spre crește și educare, pârâtul a arătat că se impunea administrarea de noi probe solicitate în fața instanței de apel, cât și în fața primei instanțe, însă această cerere fost respinsă, deși necesitatea audierii martorilor a rezultat din dezbateri, fiind incidente prev. art. 312 alin.3 Cod proc.civ.
Recurentul a arătat că a depus în apel fișa psiho-pedagogică a minorilor, apreciată ca fiind edificatoare asupra raporturilor sale și a intimatei reclamante cu minorii, înscris ce nu a fost analizat de instanța de apel, încercând să dovedească că recurentul a fost cel preocupat de pregătirea copilului, iar reclamanta, prin comportamentul său, influențat negativ starea emoțională a copiilor.
S-a arătat că instanța de apel nu a apreciat în concret interesul copiilor în accepțiunea art.42 fam, și în lipsa unei motivări concrete cu privire la încredințarea minorilor, se invocă faptul că decizia atacată nu este motivată. Niciuna din instanțe nu au ținut cont de dorința copilului de a fi încredințat pârâtului și nu au justificat interesul minorului de a fi încredințat reclamantei și nu pârâtului, când copiii au vârste diferite, sexe diferite, preocupări diferite.
S-a reiterat critica potrivit căreia, culpa exclusivă în destrămarea relațiilor de căsătorie aparține reclamantei, iar culpa comună stabilită de instanță s-a bazat pe declarații testimoniale nesincere și părtinitoare ale martorilor propuși de reclamantă, iar declarațiile martorilor propuși de pârât relevă o altă stare de fapt decât cea enunțată de martorii reclamantei.
Pentru dovedirea culpei exclusive a reclamantei și pentru dovedirea interesului copiilor de a fi încredințați pârâtului, acesta a solicitat în apel audierea martorilor și, cerere care a fost respinsă fără o justificare legală, fiind incidente disp. art.138 și art. 129 alin.4 și 5 Cod proc.civ.
Recurentul a invocat împrejurarea că, reclamanta are un comportament neadecvat față de copii, că aceasta duce o viață imorală, care ar justifica ca cei doi minori să fie încredințați pârâtului, susținând că trebuie luată în considerare și opțiunea minorului care a arătat ca să fie încredințat pârâtului în caz de divorț.
Prin întâmpinare, reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În principal, invocat excepția inadmisibilității parțiale a acelor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie hotărârii recurate, dat fiind că acestea se încadrează în prev. art. 304 pct.10 și 11 Cod proc.civ. în prezent abrogate prin art. I pct.1111și 112 din OUG nr.138/2000, iar pe fond, a solicitat respingerea motivelor de recurs, în mod corect s-a reținut culpa comună a soților la desfacerea căsătoriei, iar în ce privește încredințarea copiilor, corect au fost încredințați mamei, deoarece aceasta le-a asigurat condiții optime de creștere și educare de la naștere, până în prezent, atât în prezența recurentului, cât și în perioada în care acesta fost plecat în Italia la muncă. Se mai arată că minorul, în vârstă de 10 ani,se află sub influența nefastă a recurentului, care îl poartă prin baruri, la jocuri mecanice și îi cumpără anumite jocuri și bunuri, cu scopul vădit de a-l îndepărta de mamă.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Recurentul invocat împrejurarea că a solicitat în apel audierea martorilor și, atât pentru dovedirea culpei exclusive a reclamantei, cât și pentru justificarea interesului copiilor, să fie încredințați recurentului, și această cerere fost respinsă, deși necesitatea audierii lor a rezultat din dezbateri.
Curtea constată că cele susținute de recurent sunt parțial reale, întrucât, în motivele de apel (10 verso), recurentul a solicitat suplimentarea probațiunii și audierea martorilor și,însă numai pentru dovedirea culpei exclusive a reclamantei la agravarea raporturilor dintre soți, nu și pentru împrejurări legate de încredințarea copiilor. Prin urmare, susținerea recurentului că a solicitat suplimentarea probațiunii în apel și pentru încredințarea copiilor nu poate fi primită, raportat la cele mai sus arătate, precum și încheierea din 19.09.2008 (26).
Apoi, susținerea că instanța de apel nu motivat respingerea cererii de administrarea probațiunii testimoniale în apel, nu poate fi reținută, întrucât, în ședința publică din 19.09.2008, instanța de apel a arătat că a respins cererea de completarea probațiunii testimoniale, apreciind în mod corect că sunt suficiente probe administrate în cauză, care clarifică starea de fapt.
Cu privire la încredințarea copiilor mamei, curtea constată că starea de fapt, reținută de instanța de fond și confirmată de instanța de apel, este corect stabilită după administrarea probelor testimoniale, precum și a anchetei sociale efectuate în cauză. În ce privește temeinicia hotărârii pronunțate în apel, curtea nu va analiza starea de fapt stabilită, deoarece acest atribut aparține instanței de apel, hotărârea pronunțată în apel neputând fi criticată numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie. Împrejurarea că instanța de apel nu ținut seama de fișele psiho-pedagocice a copiilor și depuse în apel,vizează motivul de netemeinicie prevăzut de art. art. 304 pct. 10.Pr.Civ., curtea constatând inadmisibilitatea acestui motiv de recurs deoarece disp. art. 304 pct 10.Pr.Civ. a fost abrogat prin art. I pct 111 OUG 138/2000. În actuala reglementare a recursului, legiuitorul a încercat să accentueze caracterul de cale extraordinară de atac și scopul esențialmente de control al legalității, instanța de apel statuând asupra stării de fapt.
Relațiile dintre foștii soți au fost tensionate în ultimul timp, însă această stare a culminat cu solicitările acestora de a le fi încredințați copiii. Raportat la disp. art.42 fam și art. 2 din Legea nr. 272/2004, curtea apreciază că instanța de fond și apel au aplicat corect dispozițiile legale și au încredințat ambii copii mamei.
Atât reclamanta, cât și pârâtul au solicitat să le fie încredințați ambii copii, încercând să demonstreze că au condiții optime pentru creșterea și educarea acestora, însă fetița dorit să fie încredințată mamei, iar a solicitat să fie încredințat tatălui.
Este de principiu că, frații trebuie să crească împreună și principiu a fost consacrat Legea nr. 273/2004 privind adopțiile, care poate fi aplicat cu atât mai mult în cazul încredințării copiilor, nu numai în cazul adopției.
Din depozițiile martorilor a rezultat că pârâtul are un comportament diferit față de cei doi copii, dacă băiatului îi cumpăra anumite lucruri, telefon, role, bicicletă, nu același tratament îl aplica fetiței. Ținând seama de această împrejurare, precum și de vârsta copilului, care abia împlinit 10 ani, se apreciază că acest copil putut fi sugestionat de tatăl său că-i va fi mai bine la el, și, din această cauză, a declarat că dorește să fie încredințat tatălui. Atât instanța de fond, cât și instanța de apel, au apreciat interesul copiilor raportat la întreaga probațiune administrată, nu numai la opinia copiilor și raportat la această probațiune, au dispus ca acești copii să fie încredințați mamei.
Este real că reclamanta nu a fost o soție bună, având relații extraconjugale, însă faptul că aceasta nu este o soție bună, nu înseamnă că nu poate fi o mamă bună. Susținerea recurentului că nu este motivată de către instanța de apel încredințarea copiilor nu poate fi primită, tribunalul a arătat în considerente că instanța poate să aprecieze interesul copiilor raportându-se la toată probațiunea administrată nu numai la opinia copilului, care nu poate constitui unoicul criteriu la încredințare. Nu este necesar ca in considerente, instanța de apel să mai expună toată probațiunea administrată la fondul cauzei, curtea apreciind că tribunalul a răspuns tuturor criticilor formulate în apel.
Curtea apreciază că nu sunt incidente disp. art. 312 alin.3 Cod proc.civ. disp. art. 42 fam și art.129 alin.4 și 5 Cod proc.civ. au fost legal aplicate, împrejurare în care nu este incident nici motivul de nelegalitate prev. de art.304 pct.9 Cod proc.civ. invocat de către pârât.
Așadar, în temeiul art.312 Cod proc.civ. curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 445/A din 19 septembrie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
În baza art. 274 Cod proc.civ. recurentul va fi obligat să-i plătească intimatei - suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial (19).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 445/A din 19 septembrie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei - suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - - -
GREFIER
Red. dact. GC
2 ex/23.02.2009
Jud.primă instanță:,
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Alina Rodina, Antoaneta
| ← Plasament. Decizia 3/2010. Curtea de Apel Alba Iulia | Plasament. Decizia 1707/2009. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
