Plasament. Decizia 3/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3/2010
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 3: Mihaela Florentina
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
Procuror:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâtul ). împotriva sentinței numărul 947/28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, având ca obiect plasament de urgență (Înlocuire măsură plasament).
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul pârât, personal, asistat de apărător desemnat din oficiu - în substituirea (titular - împ. fila 32), lipsind celelalte părți.
Față de absența motivată a titularului completului de recursuri civile C1, domnul judecător, potrivit procesului verbal de absență întocmit la data prezentei, conform art. 95 și urm. din și planificării de permanență a Secției civile, completul se va complini prin prezența judecătorului desemnat din lista de permanență pentru data de 11.01.2010 de la Secția Civilă - secția proximă, respectiv doamna - -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că în urma dispoziției instanței, s-a depus la dosar decizia nr. 1/2010 de numire în cauză a apărătorului din oficiu titular - avocat.
Apărătorul din oficiu în substituirea titularului, învederează că a luat legătura cu recurentul. Nu mai are alte cereri.
Procuror, de asemenea, nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței admiterea recursului declarat de pârâtul, modificarea sentinței civile a Tribunalului Sibiu, dispunerea ca minorul să fie reintegrat în familia tatălui. În susținere se arată că sentința tribunalului este netemeinică întrucât nu a avut în vedere faptul că tatăl a manifestat interes față de minoră încă de la abandonarea sa în spital de către mamă, dorește fetița acasă sub directa sa îndrumare, urmând a fi ajutat de către sora sa și familia sa. În subsidiar, se solicită admiterea cererii recurentului de a i se permite ca minora să fie lăsată la domiciliul său în vizite pentru a se realiza legătura familială, fiind necesar ca aceasta să locuiască într-un anumit mediu, favorabil, unde tatăl se poate ocupa de îngrijirea sa. În concluzie, față de cele expuse precum și faptul că nu s-a reținut împrejurarea că tatăl ar avea față de minoră un comportament neadecvat, deși există incidentele cu DGASPC, acesta manifestă grijă față de copilă, sens în care se solicită admiterea recursului de față.
Procuror, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii de fond ca legală și temeinică, din probațiune rezultând faptul că este cu prisosință în interesul minorei de a fi într-un mediu stabil și favorabil, sens în care comportamentul tatălui în contextul unor infracțiuni relativ grave, nu este unul adecvat. Mai mult, se arată că minora are peste doi ani și este în interesul major a rămâne în mediul în care a crescut și s-a obișnuit deja și în care este ocrotită încă de la abandonarea sa de către mamă, cu permisiunea acordată recurentului de aov izita, urmând a se reaprecia situația acestuia.
Recurentul, având cuvântul, solicită minora ai fi încredințată spre creștere și educare acasă, întrucât are condiții spre aoî ngriji.
Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 947/28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- s-a admis ererea promovată de petenta DGASPC Sibiu, cu sediul în- în contradictoriu cu intimații -, domiciliată în Sibiu, st5r. nr.50 B, bloc 2.3 și, domiciliat în Sibiu, str. - - 1,. 16, părți Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, Complexul de Servicii Comunitare Sibiu și Satul Copiilor și în consecință:
S-a dispus înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgență la Complexul de Servicii Sibiu, cu măsura plasamentului la Satul Copiilor în ceea ce privește copilul -, născută la data de 30.03.2007, fiica lui și -.
Drepturile și obligațiile părintești în ceea ce privește persoana și bunurile minorei au rămas în sarcina părinților, cu excepția celor privind îngrijirea și supravegherea, care-i revin conducătorului Satul Copiilor.
S-a stabilit în favoarea intimatului un program de vizitare a minorei -, născută la data de 30.03.2007 în Sibiu, fiica lui și -, în fiecare joi din lună, între orele 10-14, la sediul Satul Copiilor.
S-a atras atenția intimatului să manifeste respect față de personal și regulamentul instituției.
S-a respins cererea reconvențională promovată de intimat privind redarea minorei în familie.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut în considerentele hotărârii următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3475 din 9.10.2009, petenta DGASPC Sibiu a cerut, în contradictoriu cu intimații - și, părți Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, Complexul de Servicii Comunitare Sibiu și Satul Copiilor, înlocuirea măsurii plasamentului de urgență la Complexul arătat cu măsura plasamentului la Satul Copiilor și, în contradictoriu cu intimatul, stabilirea unui program de vizitare a minorei -, născută la data de 30.03.2007, fiica intimatului, care se află ocrotită social. Propunerea de program vizează prima și a treia zi de joi din lună orele 10-12, în considerarea vârstei fragede a copilului și la sediul petentei, față de comportamentul agresiv al intimatului. Mai mulți asistenți maternali au refuzat să mai îngrijească copilul din cauza comportamentului agresiv verbal al intimatului.
Intimatul, a depus cerere reconvențională privind redarea fetiței în familie, arătând că locuiește la tatăl său și are pensie și, prezent în instanță, a solicitat un interval mai mare de vizitare, arătând că este legat afectiv de copil și este interesat de dezvoltarea acestuia.
În termenii art. 38 din Legea nr. 272/2004, instanța este autoritatea competentă să se pronunțe, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, cu privire la persoana care exercită drepturile și îndeplinește obligațiile părintești în situația în care copilul este lipsit, temporar sau permanent, de ocrotirea părinților săi, modalitățile în care se exercită, putând dispune decăderea din exercițiul drepturilor părintești, ca și redarea lor. În situația de față, este evident faptul că plasamentul de urgență nu mai este necesar, astfel încât s-a instituit măsura plasamentului la Satul Copiilor, unde este posibilă adăpostirea minorei.
Ca urmare, cererea promovată fiind fondată, a fost admisă, întemeiat pe prevederile art. 63 din Legea nr.272/2004, instanța găsindu-se competentă să judece în primă instanță cererea, ca accesorie problemei de protecție socială.
Cum vârsta minorei este foarte fragedă, raportat și la atitudinea agresivă a intimatului în raporturile cu reprezentanții DGASPC și asistenții maternali, va fi stabilit program de vizitare a copilului în fiecare săptămână din lună, joia între orele 10 și 14, cu atenționarea intimatului asupra modului cum interacționează cu personalul de asistență socială, acesta fiind hotărâtor în viitor la reevaluarea perioadei în care va putea întreține relații personale cu fiica sa.
În ceea ce privește redarea în familie a minorei, cererea a fost respinsă motivat de vârsta fragedă a copilei și cu trimitere, pe de o parte la comportamentul agresiv și violent al intimatului și, pe de alta, la lipsa pregătirii și a mijloacelor materiale necesare creșterii și îngrijirii unui copil așa de mic. Este cunoscut faptul că, pentru copii de sub 3 ani, este necesar un regim de viață specific, alimentație specială, educație destinată segmentului de vârstă, pe care, nu este sigur că intimatul o poate asigura.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs în termen, motivat pârâtul, solicitând admiterea recusului și rejudecând cauza a se dispune respingerea cererii introductive de instanță și admiterea cererii reconvenționale, cu consecința redării copilului în familie.
În motivele scrise de recurs se arată că în cauză se impune ca minorul să fie reintegrat în familia tatălui, fiind dovedit că tatăl a manifestat interes față de minoră încă de la abandonarea sa în spital de către mamă, dorește fetița acasă sub directa sa îndrumare, urmând a fi ajutat de familia sa.
În susținerea orală a motivelor de recurs recurentul, personal și prin apărătorul legal a solicitat, în subsidiar, admiterea cererii recurentului de a i se permite ca minora să fie lăsată la domiciliul său în vizite pentru a se realiza legătura familială, fiind necesar ca aceasta să locuiască într-un anumit mediu, favorabil, unde tatăl se poate ocupa de îngrijirea sa
Prin întâmpinarea depusă la dosar Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu a solicitat respingerea recursului formulat de pârât, în calitate de tată al minorei, în ce privește redarea minorei în familie și admiterea cererii acestuia de a se modifica programul de vizitare a minorei prin încuviințarea ca tatăl să o ia pe minora de vinerea până duminica o dată pe lună.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, conform disp. art.304/1 Cod procedură civilă, cu referire la dispozițiile art.2, art.68 și 69 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și art.58 alin.1 lit.c și art.131 din același act normativ, Curtea de apel apreciază că recursul nu este fondat pentru cele ce se vor arătaîn continuare:
1.) În primul rând este necesar să se precizeze că pentru admisibilitatea recursului nelegalitatea și netemeinicia hotărârii ce se atacă pe această cale trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, sub denumirea de motive de casare sau modificare.
Criticile formulate de recurentul reclamant, din punct de vedere formal nu respectă cerința imperativă a legii - art. 304 Cod proc. civilă, referitoare la indicarea temeiurilor de drept al cererii deduse judecății.
În această situație și, în raport de prevederile art. 306 alin. 3 din același cod, sistematizând expunerea de motive a recurentului, Curtea constă că criticile recurentului vizează ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă.
2.) Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma acestui motiv de recurs, instanța de recurs observă că hotărârea pronunțată nu este lipsită de temei legal și nici nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, Tribunalul ca instanță de fond a făcut o corectă aplicare a legii în ceea ce privește aprecierea probelor administrate cauzei, stabilind o corectă stare de fapt, soluția pronunțată fiind legală și temeinică sub aspectul criticat - înlocuirea măsurii de plasament în regim de urgență cu măsura specială de protecție a plasamentului.
Potrivit art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului (denumită în continuare Legea nr.272/2004) principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Examinând aceste texte de lege, precum și celelalte dispoziții legale cu relevanță în materia modificării măsurii speciale de protecție plasamentului, Curtea de apel reține că ceea ce urmează a lua în considerare la modificarea măsurii de protecție a plasamentului stabilită inițial este interesul superior al copilului.
Interesul superior al copilului, poate fi dedus în lipsa unor criterii legale exprese, din menținerea copilului în afara mediului familial, mediu care i-ar putea primejdui creșterea și educarea.
Potrivit art. 64 alin. 1) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului ( denumită în continuare Legea nr. 272/2004) "Plasamentul copilului în regim de urgență este o măsură de protecție specială, cu caracter temporar, care se stabilește în situația copilului abuzat sau neglijat, precum și în situația copilului găsit sau a celui abandonat în unități sanitare."
Conform art. 65 din același act normativ măsura plasamentului în regim de urgență se stabilește de către directorul direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care se găsește copilul găsit sau cel abandonat de către mamă în unități sanitare ori copilul abuzat sau neglijat, în situația în care nu se întâmpină opoziție din partea reprezentanților persoanelor juridice, precum și a persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecția copilului respectiv.
În art. 66 alin. 1) din Legea nr. 272/2004 se prevede că "În situația plasamentului în regim de urgență dispus de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului, aceasta este obligată să sesizeze instanța judecătorească în termen de 48 de ore de la data la care a dispus această măsură."
Din economia acestor dispoziții legale, rezultă că plasamentul unui minor în regim de urgență este o măsură specială de protecție, cu caracter temporar, care se stabilește în situația copilului abuzat sau neglijat, precum și în situația copilului găsit sau abandonat în unitățile sanitare. Pentru a ocroti copilul aflat în asemenea situații, măsura poate fi dispusă și de directorul DGASPC, urmând ca ea să fie cenzurată de instanța de judecată în termen de 48 ore de la luarea ei.
Este adevărat că părinții sunt responsabili față de evoluția și dezvoltarea copilului și că fiecare copil ar trebui să fie crescut de părinții săi naturali, însă atunci când se constată că separarea copilului de părinți este necesară în interesul superior al copilului, instanța de judecată va decide scoaterea copilului din familie împotriva voinței părinților și instituirea unei măsuri de protecție, așa cum este cazul în speță.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că este în interesul superior al minorei născută la data de 30.03.2007, să rămână sub măsura de protecție specială a plasamentului.
În concret, probele dosarului relevă că tatăl minorei deși prezintă condiții materiale pentru creșterea și educarea minorei, nu prezintă garanții morale privitoare la asumarea responsabilității educării, creșterii și îngrijirii ei în condiții normale de trai. Există, cel puțin până în acest moment, riscul ca prin reintegrarea copilului în familie să îi fie primejduită creșterea și educarea.
Astfel, minora provine dintr-o relație de concubinaj a pârâtului și se află în sistemul de protecție din anul 2007, când a fost părăsită de părinți în spital, mama numita nefiind identificată faptic.
Până în prezent pentru minoră s-a instituit succesiv, măsura plasamentului la 3 asistenți maternali profesioniști, care datorită comportamentului recalcitrant și agresiv au fost nevoiți să renunțe la plasamentul copilului, astfel cum rezultă din raportul de reevaluare detaliată întocmit la data de 01.10.2009 de către Sibiu ( 6 ds. fond).
Același comportament agresiv verbal, jignitor l-a avut pârâtul și față de reprezentanții Serviciului Public de Asistență Socială Sibiu, astfel cu rezultă din adresa nr. 18914 din 06.08.2009 a acestui serviciu ( 15 ds. fond).
S- dovedit cauzei că recurentul pârât este încadrat în gradul de handicap accentuat permanent prezentând diagnosticul de întârziere mentală ușoară ( IQ 35-49).
Potrivit art. 32 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială, scop în care părinții sunt obligați: să supravegheze copilul; să coopereze cu copilul și să îi respecte viața intimă, privată și demnitatea; să informeze copilul despre toate actele și faptele care l-ar putea afecta și să ia în considerare opinia acestuia; să întreprindă toate măsurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor; să coopereze cu persoanele fizice și persoanele juridice care exercită atribuții în domeniul îngrijirii, educării și formării profesionale a copilului.
Având în vedere aceste dispoziții legale și constatând starea de sănătate a recurentului pârât, comportamentul și atitudinea acestuia inclusiv față de reprezentanții direcției, Curtea apreciază că minora este lipsită de ocrotirea părinților săi, neputând fi lăsată în grija tatălui său și trebuie să beneficieze în continuare de protecției specială, astfel cu corect a reținut și judecătorul de fond.
Curtea nu atașamentul tatălui față de minoră și dorința acestuia de a se ocupa de creșterea și educarea minorei, însă este obligația instanței de judecată de a verifica dacă, față de împrejurările concrete ale cauzei și vârsta fragedă minorei, aceasta este posibil, raportat la îndatorirea fundamentală de a veghea la respectarea interesului superior al copilului, consacrat de valoare de principiu din Legea nr. 272/2004.
Desigur că pârâtului nu-i poate fi sub nicio formă îngrădit dreptul de a menține legături personale cu minora și de a veghea la creșterea și educarea sa, fiind imperios necesar însă ca intenția acestuia de a se ocupa de minoră să convingă prin măsuri concrete pe care pârâtul le va întreprinde în sensul schimbării atitudinii și comportamentului față de reprezentanții direcției, astfel încât să numai existe nici un motiv de a suspecta că viața și securitatea minorei aflată la o vârstă fragedă ar putea fi primejduită alături de recurentul pârât.
Analizând prezenta cauza și prin raportarea la dispozițiile art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului, Curtea apreciază că cel puțin pentru moment interesul copilului este de a rămâne în plasament, interes care trece peste cel al părintelui de fi reunit cu copilul (cauza Olsson c/, 24 martie 1988).
Față de considerentele arătate, Curtea nu poate admite nici cererea subsidiară formulată de recurentul pârât de a i se permite să o ia pe minoră la domiciliul său, existând cel puțin până la acest moment motive temeinice de a se suspecta că viața și securitatea copilului ar putea fi primejduită alături de petent și pentru o perioadă scurtă de timp.
Așa fiind, Curtea, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 247/2009, pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Având în vedere că în cauză recurentul pârât a beneficiat în baza dispozițiilor nr.OUG 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, de ajutor public judiciar sub forma asistenței prin avocat, în baza disp. art. 19 rap. la art. 23 din actul normativ menționat suma de 300 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 247/2009, pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Suma de 300 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. L/2 ex/20.01.2010
Jud. fond:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR CIVIL NR-
CĂTRE,
BAROUL D E AVOCAȚI
ADEVERINȚĂ
Prin prezenta se adeverește că doamna/ domnul avocat (în subst. ) - desemnat din oficiu pentru asistența juridică a recurentului în cauza civilă cu nr. de mai sus, numit prin Decizia nr. 1/08.01.2010 a Baroului de Avocați A,
- aducem la cunoștință că prin DECIZIA CIVILĂ nr. 3/11.01.2010 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIAs -a dispus ca onorariul fixat în sumă de 300 de lei în favoarea A I se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Anexăm prezentei un exemplar al copiei minutei deciziei menționate.
- mulțumim pentru colaborare,
Judecător, Grefier,
- -
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Sanda Trif, Mihaela Florentina
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 182/2009. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
