Divort. Decizia 195/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
Secția Civilă, Minori și familie, Conflicte de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.195/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 4 MARTIE 2009
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu JUDECĂTOR 2: Petrina Manuela Aștefănesei
- - - - - JUDECĂTOR 3: Daniela
- - - judecător
GREFIER - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.281/A/29.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-reclamant asistat de av. și intimata-pârâtă.
Procedura de citarea a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, în sensul că recurentul-reclamant a depus la dosar, prin compartimentul arhivă, precizări scrise, după care;
Av., pentru recurentul-reclamant, depune la dosar împuternicire avocațială și dovada achitării taxei judiciare de timbru de 20 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Se comunică intimatei-pârâte un exemplar de pe precizările scrise formulate de recurentul-reclamant.
La solicitarea instanței, părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Av., având cuvântul pentru recurentul-reclamant, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei din apel și admiterea acțiunii de divorț. Hotărârile pronunța în cauză sunt netemeinice și nelegale, la dosar existând probe certe că această căsătorie nu mai poate continua. Arată că de mai mulți ani cei doi soți s-au înstrăinat, relația acestora s-a erodat și nu mai există relații de afecțiune între cei doi. Din acest motiv, în urmă cu 8 ani, recurentul s-a îmbolnăvit de hepatită. Copilul acestora, adoptat de cei doi, a fugit în Turcia.
S-a arătat de către instanțe că martorii audiați nu au perceput direct faptele reținute în dosar. Nu orice persoană poate lua contact cu viața unui cuplu. Declarațiile avute în vedere de instanță sunt nesincere, mincinoase, contradictorii și nu au relevat corect situația de fapt. Soții sunt separați în fapt și nu mai au relații conjugale, aspect ce reprezintă un motiv întemeiat de divorț.
Solicită reanalizarea probatoriului administrat în cauză, admiterea recursului și admiterea acțiunii de divorț din culpă comună, fără obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata-pârâtă, având cuvântul, solicită respingerea recursului. Având în vedere starea de sănătate a soțului și faptul că își iubește soțul, arată că nu este de acord cu divorțul.
Dezbaterile fiind terminate, instanța a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 7294 din 16.11.2007, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosar nr-, s-a respins acțiunea având ca obiect divorț formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că:
Părțile s-au căsătorit la data de 10.09.1980 iar din căsătorie a rezultat un copil care în prezent este major. a debutat în condiții foarte bune, fără neînțelegeri majore, cei doi au reușit să se realizeze profesional cu sprijin reciproc iar această situație firească a durat până la momentul în care reclamantul s-a îmbolnăvit grav în urmă cu aproximativ 8 ani de zile. Datorită afecțiunii de care suferea reclamantul s-a schimbat în comportament, având nevoie de mai multă liniște și de un cadru familial sănătos și liniștit, care i-a fost asigurat cu ajutorul soției.
Ca motiv principal de divorț reclamantul a invocat dezinteresul pârâtei față de el și familie, faptul că s-a înstrăinat de el, că consumă alcool și provoacă scandaluri.
Din întreg probatoriu administrat în cauză instanța a reținut că pârâta nu se face vinovată de acuzele care i se aduc, respectiv că ar fi dezinteresată de familie atât timp cât s-a preocupat constant de starea soțului atât înainte de a se îmbolnăvi, sprijinindu-l în dorința lui de a finaliza studiile superioare cât și ulterior când părțile se comportau acasă și în societate ca un cuplu care nu avea probleme. Martora a descris relația părților ca fiind una frumoasă, fără a fi încordată, că cei doi nu se certau și mergeau împreună la petreceri, pârâta fiind cea care se ocupa de menajul casei. Aceeași martoră declară că reclamantul a fost cel care a părăsit domiciliul conjugal, plecând inițial la mama lui și ulterior mutându-se la o doamnă în I cu care are o relație extraconjugală.
Același aspect este întărit și de declarația martorei -, de cununie a părților, care la rândul ei a arătat că mergea des în casa nașilor, că aceștia reprezentau un model de conduită pentru ea până anul trecut când reclamantul obișnuia să se retragă perioade lungi de timp în camera lui pretextând că nu se simte bine din cauza bolii. Tot martora afirmă că din decembrie 2006 nașul ei s-a mutat la I cu o altă femeie iar ulterior acestei mutări a fost în vizită la pârâtă și a văzut pe calculatorul reclamantului mesajele pe care le primise de la acea persoană de la I iar din lectura acestora a aflat cum s-au cunoscut cei doi, că acea corespondență virtuală a început din luna august 2006 și că această persoană de la I nu era singura femeie cu care coresponda pe internet. Aceeași martoră declară că după separarea în fapt pârâta a vrut să se împace cu soțul ei, că a trecut peste mândria personală și a vorbit cu numita din I la telefon cerându-i să-l lase în pe soțul ei pentru că este bolnav dar atitudinea acesteia a fost lipsită de cooperare.
Martora, mama reclamantului a arătat că încă din primul an de căsătorie lucrurile nu au mers prea bine, că pârâta ar fi avut o relație extraconjugală cu un cetățean străin și că de-a lungul timpului căsnicia celor doi soți a ajuns o rutină, pârâta axându-se mai mult pe pregătirea profesională decât pe viața de familie.
Aceeași martoră mai arată că din 31 decembrie 2006 reclamantul a plecat de acasă și s-a mutat la ea motivat de faptul că fiica celor doi făcea probleme și că stătea acasă doar pentru banii lui, ulterior mutându-se la I unde avea lucrări de realizat.
Instanța a cenzurat declarația acestei martore în sensul că nu a reținut aspectul legat de relația extraconjugală a pârâtei nefiind dovedită în nici un mod, martora aflând de ea indirect de la reclamant.
Ce-a de patra martoră, a arătat că nu prea cunoștea situația dintre părți dar că discuțiile porneau de la bani, de la faptul că pârâta si-a cumpărat o haină de iar aceasta nu era preocupată de stare lui de sănătate.
Aceste aspecte relatate de cele două martore sunt contrazise de declarațiile martorelor propuse de pârâtă cărora instanța le-a dat eficiență motivat de faptul că aceste martore au păstrat contactul mai strâns cu cei doi soți, cunoscându-i în împrejurări diferite de-a lungul anilor.
Instanța a apreciat că declarația mamei reclamantului este subiectivă, aceasta având intenția de a-l proteja pe fiul ei. Dovadă în acest sens stau și înscrisurile depuse de pârâtă la dosar, filele 54-55 de unde rezultă că reclamantul avea într-adevăr conversații sentimentale pe internet, întărind convingerea instanței că în prezent are o legătură extraconjugală, aspect ce a contribuit la răcirea relațiilor dintre ei doi și ulterior la separarea în fapt a soților.
Având în vedere această situație de fapt instanța a apreciat că singurul vinovat de deteriorarea relațiilor de familie și înstrăinarea care a apărut între cei doi soți este reclamantul. Acesta nu a reușit să formeze convingerea instanței că soția lui nu s-a ocupat de familie, de menajul casei sau de el, chiar după apariția bolii când a avut nevoie de o atenție sporită.
Potrivit art. 617 alin. 1 din Codul d e procedură civilă "Instanța poate să pronunțe divorțul împotriva ambilor soți, chiar atunci când numai unul din ei a făcut cerere dacă din dovezile administrate reiese vina amândurora". Rezultă așadar că divorțul se poate pronunța în situația în care rezultă vina soțului pârât sau din vina ambilor soți dacă rezultă culpa comună în destrămarea căsătorie.
Ori în cazul de față rezultă că doar reclamantul se face vinovat de răcirea relațiilor dintre ei doi, aspect ce a dus la separarea lor în fapt prin părăsirea domiciliului comun de către acesta și mutarea lui cu o altă femeie.
În aceste condiții, cat timp reclamantul nu a dovedit existenta unor motive temeinice care să fi vătămat grav relațiile dintre soți imputabile pârâtei sau cel mult să fie evidenta culpa comună a soților în destrămarea căsătoriei și care să facă conviețuirea imposibilă, având în vedere și poziția procesuală a pârâtei care a precizat în instanță că dorește să treacă cu vederea greșelile soțului ei și speră în refacerea relațiilor dintre ei, instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău sub nr-.
Prin decizia civilă nr. 281/A/29.09.2008 a Tribunalului Bacău, s-a respins ca nefondat apelul și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, reținându-se următoarele:
Reclamantul a solicitat desfacerea căsătoriei invocând ca motive dezinteresul pârâtei față de viața de familie, față de starea lui de sănătate, modul în care aceasta a înțeles să educe copilul, neînțelegerile generate de faptul că pârâta ar consuma alcool și ar genera scandaluri.
Reținând că nu s-a dovedit culpa pârâtei la destrămarea relațiilor de familie prima instanță a făcut o corectă apreciere a probelor administrate.
Martora la care se face referire în cererea de apel a declarat că în primul an de căsătorie reclamantul ar fi aflat de o relație extraconjugală a pârâtei. Sub acest aspect declarația martorei nu se coroborează cu alte probe iar din cuprinsul depoziției nu rezultă că acesta ar fi fost motivul despărțirii în fapt și al destrămării relațiilor de familie. circumstanțele în care a avut loc despărțirea în fapt a părților martora a arătat că reclamantul s-a hotărât să părăsească domiciliul comun deoarece fiica adoptivă făcea probleme și a ajuns la concluzia că stătea acasă doar pentru banii lui fără a preciza martora în ce constă culpa pârâtei în situația descrisă. A mai declarat martora despre lipsa de interes a pârâtei față de familie, despre lipsa de afecțiune a acesteia și despre boala reclamantului generată de stres condițiile neînțelegerilor cu pârâta.
Martora nu a cunoscut însă direct neînțelegerile din viața de familie a părților, nici din relatările reclamantului ci de la un frate al acestuia, frate care potrivit aceleiași martore lucrează de mulți ani în străinătate și căruia reclamantul i se confesa.
cealaltă martoră audiată pentru reclamant, nu a cunoscut-o niciodată pe pârâtă, nu a fost în casa părților iar despre neînțelegerile dintre părți cunoaște din relatările reclamantului faptul că acestea erau generate de discuțiile privind banii și lipsa de preocupare a pârâtei față de starea lui de sănătate.
Pe de altă parte martorele și audiate la solicitarea pârâtei s-au referit la situații concrete, percepute personal în diferite momente ale căsătoriei părților și au infirmat susținerile apelantului-reclamant privind culpa pârâtei la destrămarea relațiilor de familie.
Chiar dacă părțile sunt despărțite în fapt din decembrie 2006 atâta vreme cât nu s-a dovedit existența unor motive temeinice care fac imposibilă continuarea căsătoriei și care să fie imputabile pârâtei în mod corect prima instanță a respins acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri apelantul reclamant a formulat, în termen legal, timbrat corespunzător cu timbru judiciar de 0,15 lei și taxă judiciară de 19,5 lei și motivat, recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr-.
Criticile formulate, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă (fl. 3,12), au vizat netemeinicia și nelegalitatea hotărârii sub aspectul aplicării greșite a legii cu privire la interpretarea probelor administrate și a motivelor apte a determina desfacerea căsătoriei prin divorț; în acest context, recurentul a apreciat că a fost grav prejudiciat prin refuzul instanței de a stabili situația de fapt și implicit cauzele despărțirii prin neluarea în considerare a declarațiilor martorilor săi; astfel, greșit nu s-a reținut că s-a dovedit că pârâta se face vinovată de destrămarea relațiilor de căsătorie prin dezinteresul manifestat, fapt ce a determinat atât îmbolnăvirea sa cât și fuga copilului înfiat și separația în fapt de peste doi ani.
Legal citată, intimata pârâtă s-a prezentat personal în instanță, nu a formulat întâmpinare și nici alte cereri, solicitând în cuvântul pe fondul recursului respingerea acestuia ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Examinând recursul în raport de dispozițiile art.304 pct.9 și 312 Cod procedură civilă, de motivele invocate și față de probatoriul administrat în cauză, Curtea constată caracterul său nefondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Deși s-au invocat dispozițiile punctului 9 al art. 304 Cod procedură civilă în susținerea recursului, motivele invocate vizează aprecierea eronată a probelor cu consecința stabilirii unei situații de fapt necorecte; ori acest motiv nu mai constituie temei de recurs de la abrogarea punctului 11 al art. 304 Cod procedură civilă prin OUG138/2000.
Sub aspectul strict al aplicării legii, se constată următoarele:
- în condițiile în care acțiunea s-a întemeiat exclusiv pe culpa pârâtei, iar aceasta s-a opus oricărei forme de divorț contestând atât culpa sa cât și orice opunere la reluarea vieții în comun, în mod legal instanțele anterioare au făcut aplicarea dispozițiilor art. 617 alin.1 Cod procedură civilă analizând în ce măsură din probele administrate poate fi desprinsă concluzia unei culpe comune; ori, în ceea ce privește vina pârâtei - așa cum a fost invocată în acțiune - aceasta nu a rezultat din nici una din declarațiile martorelor audiate la cererea reclamantului. Ceea ce s-a cenzurat de către instanțe au fost aspecte care fie excedeau cadrului procesual nefiind invocate de reclamant în acțiune ca motiv al separației în fapt (respectiv a relație extraconjugală a pârâtei de la începutul căsătoriei), fie erau contrazise de alte probatorii. Ori aceste operațiuni sunt în sarcina instanței conform regulii privind aprecierea probelor, iar faptul că acest proces mental nu s-a soldat cu crearea convingerii instanței că acțiunea reclamantului nu este întemeiată nu poate fi catalogată drept nelegalitate sub forma aplicării greșite a legii.
- instanța de apel a analizat cauza și prin prisma dispozițiilor art. 38 Codul familie referitoare la divorțul remediu pentru situația separației în fapt îndelungate a părților, constatând însă că sub acest aspect reclamantul nu a invocat și nici dovedit motivele temeinice ce au determinat separația; este vorba de motive de natură obiectivă, căci cele subiective implicând culpa pârâtei au fost înlăturate în lipsa probatoriilor.
Prin urmare, nefiind constatată nelegalitatea hotărârii recurate nici pentru motivele amintite și nici din oficiu, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.281/A/29.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 4 martie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
red.sent.
red.dec.. /
red.dec.rec.
tehnored./13.02.2009/2 ex.
Președinte:Camelia ViziteuJudecători:Camelia Viziteu, Petrina Manuela Aștefănesei, Daniela
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 256/2009. Curtea de... → |
|---|
