Divort. Decizia 197/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA Nr. 197

Ședința publică din data de 4 martie 2009

PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu

JUDECĂTORI: Adriana Maria Radu, Elena Costea Elena

- -

Grefier -

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul CGd omiciliat în M,-, județul D, împotriva deciziei civile nr. 418 din 23 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta C domiciliată în M,str. -, -.C,.3, județul D și cu Autoritatea tutelară - Consiliul Local

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât CGp ersonal și asistat de avocat din cadrul Baroului D conform împuternicirii avocațiale nr. 21/2009, intimata reclamantă C reprezentată de avocat din cadrul Baroului D conform împuternicirii avocațiale nr. 282/2009, lipsind Autoritatea tutelară - Consiliul Local

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: s-a învederat instanța că intimata pârâtă a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, întâmpinare înregistrată sub nr. 3065/26.02.2009,prin care s-a invocat și excepția nulității recursului, iar recursul formulat de pârât este netimbrat.

Avocat pentru recurentul pârât a depus la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei conform chitanței nr. -/3.03.2009, timbru judiciar de 0,15 lei anulate de instanță și atașate la dosar.

La solicitarea instanței, avocat pentru intimata reclamantă arată că domiciliul acesteia este în M,str. -, -.C,.3, județul D, nu cum din eroare a fost trecut în conceptul de citare M-, județul

Avocat având cuvântul pentru recurentul pârât arată că alte cereri nu mai are de for mulat solicitând cuvântul în dezbateri.

Avocat având cuvântul pentru intimata reclamantă arată că alte cereri nu mai are de for mulat solicitând cuvântul în dezbateri.

Curtea ia act de declarația părților, prin apărători, consideră cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în dezbateri, atât pe excepția invocată cât și pe fond.

Avocat având cuvântul pentru recurentul pârât privind excepția invocată arată că potrivit disp.art.306 al.3 Cod procedură civilă,indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, ori recursul pe care l-a formulat se întemeiază pe disp.art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.

Pe fond, critică decizia recurată pe care o consideră nelegală și netemeinică în parte, în ceea ce privește legăturile personale cu minorul, susținând că modalitatea stabilită de instanță, în sensul ca intimata să-i permită să aibă legături personale cu minorul doar de două ori pe lună, de vineri orele 16 - până sâmbătă orele 18, este restrictivă, relația dintre el și minor având de suferit.

A arătat că atât instanța de apel cât și instanța de fond nu a avut în vedere faptul că minorul a fost crescut în domiciliul său, (casa cu curte) de la naștere și până la despărțirea în fapt de intimată, de când locuiește cu aceasta într-un apartament modest, minorul având în domiciliul său toate condițiile, fiind efectiv în mediul în care fost crescut și cu care a fost obișnuit și că minorul este foarte atașat de el.

A mai făcut precizarea că domiciliul actual al intimatei este la circa 150 de domiciliul său, iar nici aceasta și nici minorul nu ar fi prejudiciați, dacă i s-ar permite să-l ia la domiciliul său în fiecare săptămână, intimata lucrând sâmbetele.

Având în vedere susținerile sale, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul modificării modalității de a avea legături personale cu minorul în fiecare săptămână de vineri orele 16,00 până sâmbătă orele 18,00. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Avocat având cuvântul pentru intimata reclamantă susține că nu poate fi considerat motiv de recurs stabilirea unui program de vizită al minorului altul decât cel dorit de parte, nu există o încălcare de drept, dreptul fiind acela ca părintele să aibă posibilitatea de relații personale cu minorul, însă modalitatea o stabilește instanța.

Instanțele anterioare s-au pronunțat bine și corect, stabilind un program de vizitare foarte echilibrat.

Nici în fapt recurentul pârât nu are dreptate, căci în forma solicitată de el ar trebui ca efectiv fiecare sfârșit de săptămână minorul să fie sustras de sub atenția și îngrijirea mamei.

Solicită în principal respingerea recursului ca nefiind întemeiat pe motive de nelegalitate, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

Cu cheltuieli de judecată.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului civil de față:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni sub nr.125/262/14.01.2008, reclamanta C a chemat în judecată pe pârâtul CGs olicitând desfacerea căsătoriei încheiată la Primăria M la data de 30.06.2001, încredințarea către ea spre creștere și educare a minorului C, născut la data de 09.05.2002, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere pentru copil, în raport cu veniturile realizate, fiind salariat la Administrația Financiară Târgoviște, reluarea numelui avut anterior căsătoriei, acela de "".

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la 30.06.2001, din căsătoria lor a rezultând minorul C, născut la data de 09.05.2002, că încă de la începutul căsătoriei lor, au existat mici divergențe, care, în urmă cu doi ani s-au accentuat foarte mult, pârâtul venind acasă după programul de lucru și adresând injurii și amenințări la adresa sa, că influența negativ comportamentul minorului față de ea și că minorul are probleme de sănătate grave și întrucât ea dispune de condiții materiale și morale corespunzătoare pentru a-i oferi acestuia o creștere și educare corespunzătoare solicită încredințarea acestuia către ea.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art.38 al.2, art.40, art.42, art.86, art.90 din Codul Familiei.

Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din culpă comună, minorul rezultat din căsătoria lor să fie încredințat spre creștere și educare reclamantei,iar el să fie obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea acestuia, reclamanta pârâtă să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de și să fie obligată reclamanta să-i permită să aibă legături personale cu minorul în fiecare săptămână de sâmbătă orele 10, până duminică orele 18 la domiciliul său, iar în vacanțe în perioadele 1-31 august și 31 decembrie -7 ianuarie.

A arătat pârâtul-reclamant că relațiile de familie s-au deteriorat datorită faptului că pârâta provoca certuri și discuții contradictorii în prezența minorului, mai mult reclamanta refuza să-i facă menajul motivând că este ocupată cu locul de muncă, unde lucrează zilnic 10 ore și refuză sistematic să contribuie la cheltuielile de întreținere ale familiei.

Cu privire la minor, a solicitat obligarea reclamantei-pârâte să-i permită să aibă legături personale cu acesta în modalitatea menționată anterior, întrucât dispune de condiții materiale și morale pentru a-l crește și educa corespunzător în respectivele perioade, apreciind că relațiile de familie sunt grav și iremediabil vătămate, iar o eventuală reluare a acestora ar fi sortită eșecului și de aceea solicită desfacerea căsătoriei.

Referitor la caracterul de întâmpinare al cererii sale, a precizat faptul că toate afirmațiile reclamantei din acțiunea principală sunt false, în sensul că nu a adus injurii și nici amenințări acesteia. Mai mult, minorul nu are grave probleme de sănătate, ci doar boli ale copilăriei. De asemenea, nici afirmația cum că în prezent căsătoria este fictivă, nu este reală, câtă vreme locuiesc și la această dată împreună.

În drept, a invocat disp. art. 37 al.2, art.42 alin.1 și 3. și disp. art.115-119.pr.civ.

Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională a pârâtului, arătând că vinovat de destrămarea relațiilor de familie se face exclusiv pârâtul, ea neavând absolut nicio culpă, motiv pentru care s-a susținut în continuare solicitarea din acțiunea principală în acest sens.

Cu privire la exercitarea drepturilor părintești în modalitatea indicată de pârât, a aratat că nu este de acord, întrucât ar însemna practic ca aproape în tot timpul liber al minorului, acesta să se afle la el, iar ea ca mamă să nu poată fi alături de copil în aceste perioade, însă acest lucru nu ar fi o problemă dacă dezvoltarea fizică și psihică a copilului nu ar fi primejduită prin această modalitate. Astfel, de câte ori copilul a mers la tatăl său, când revenea acasă avea un comportament greu de stăpânit, era violent în gesturi și limbaj, ajungând până acolo încât a luat un cuțit și a aruncat după ea. De asemenea, în colectivitate nu avea nici un fel de comunicare. A mai aratat reclamanta că a încercat să afle de la copil ce se întâmpla în timpul petrecut cu tatăl său, însă singurul răspuns a fost acela că este absolut secret și nu are voie să-i spună. Față de aceste aspecte, a apreciat că modalitatea de exercitare a drepturilor părintești de către pârât, este prin vizitarea copilului în domiciliul său până când acesta va putea înțelege cât de cât, ce se petrece în jurul său.

A depus la dosar un referat medical emis la 31.01.2008 de un medic psiholog.

În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu martori, fiind audiați pentru reclamantă și și C și pentru pârât.

De asemenea, s-a dispus efectuarea unei anchete sociale privind modul de întreținere, creștere și educare a minorului, iar reclamanta a depus la dosar un set de acte.

În urma administrării probelor încuviințate, Judecătoria Moreni prin sentința civilă nr. 164/11.03.2008 a admis, în parte, acțiunea principală formulată de reclamanta C împotriva pârâtului C G, a admis, în parte, cererea reconvențională, a desfacut căsătoria părților încheiată și înregistrată sub nr.32/30.06.2001 în Registrul Stării Civile al Primăriei oraș M, jud.D, din culpă comună, l-a ncredințat mamei reclamante spre creștere și educare pe minorul C, născut la 9.05.2002, l-a obligat pe pârât către reclamantă și în favoarea minorului la pensie de întreținere în cuantum de 800 lei lunar, începând cu data prezentei hotărâri și până la majoratul minorului ori intervenirea altei cauze de modificare sau încetare a obligației de întreținere, a obligat-o pe reclamantă să permită pârâtului să aibă legături personale cu minorul în fiecare primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, de vineri orele 16,00 până sâmbătă orele 18,00, precum și în vacanțe, respectiv întreaga lună august și perioada 31 decembrie-7 ianuarie, la domiciliul pârâtului și a dispus ca reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de "", compensând cheltuielile de judecată ale părților.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 30.06.2001, iar din relația de căsătorie s-a născut minorul CGD. la data de 09.05.2002, că relațiile de căsătorie au început să se deterioreze în urmă cu câțiva ani, din pricina pârâtului care, o jignea pe reclamantă și provoca scandal în repetate rânduri, manifestând totodată dezinteres față de starea materială a familiei, în acest sens cheltuind banii pentru efectuarea studiilor sale, declarația martorei fiind elocventă în acest sens, ceilalți martori declarând că nu cunosc motivele pentru care părțile s-au despărțit în fapt, însă aceiași martori au declarat că reclamanta a fost cea care a părăsit domiciliul comun.

În aceste condiții, prima instanță a apreciat că relațiile de familie sunt grav și iremediabil vătămate, motiv pentru care văzând și disp. art.38. a constatat că se impune desfacerea căsătoriei părților din culpă comună, aceasta din urmă fiind reținută pe baza situației de fapt descrise anterior, din care rezultă atât vina pârâtului care provoca scandaluri și manifesta dezinteres față de familie, dar și vina reclamantei care a părăsit domiciliul comun.

Ca urmare, în baza art.40. a dispus ca reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de "".

În ceea ce privește încredințarea minorului, instanța de fond apreciat că, în raport de referatul de anchetă socială efectuat în cauză, de declarațiile martorilor, de acordul pârâtului în acest sens, raportat și la disp.art.42 al.2. este în interesul acestuia să fie încredințat mamei spre creștere și educare, aceasta beneficiind de condiții materiale și morale corespunzătoare, iar până în prezent a fost cea care s-a ocupat în mod prioritar de minor.

Ca urmare, făcându-se aplicarea dispozițiilor art.86 și 94. și reținându-se că pârâtul nu mai are alte persoane în întreținere, acesta a fost obligat la plata unei pensii de întreținere lunare de 800 lei, stabilită în raport cu veniturile realizate de acesta de 2454 lei lunar (fila 21), începând cu data prezentei hotărâri și până la majoratul minorului ori intervenirea altei cauze de modificare sau încetare a obligației de întreținere.

Sub aspectul cererii reconvenționale formulată de pârât, astfel cum a fost ea precizată la ultimul termen de judecată, instanța de fond a reținut următoarele:

În raport de dispozițiile Codului Familiei, dar și în acord cu jurisprudența CEDO, primordial este interesul minorului atunci când se impune încredințarea sa către unul din părinți, iar conform dispozițiilor art.43 alin.ultim. părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul are dreptul de a avea legături personale cu acesta, că practic, dreptul de a avea legături personale cu minorul este statuat prin lege, instanța neavând atribuții decât în fixarea limitelor exercitării acestui drept, iar la fixarea acestor limite, instanța va avea în vedere tocmai interesul minorului așa cum este el reglementat în legislația națională aflată în concordanță cu jurisprudența CEDO.

Prima instanță a mai reținut că în cauză s-a încercat să se facă dovada faptului că nu este în interesul minorului ca acesta să aibă legături personale cu tatăl său în domiciliul acestuia din urmă, întrucât ar avea o influență negativă asupra sa în ceea ce privește comportamentul, în acest sens, fiind declarația martorei, sora reclamantei, declarație care nu se coroborează cu nicio altă probă din dosar, respectiv cu celelalte declarații de martori, cu raportul psihologic emis de Cabinetul de asistență psihopedagogică din cadrul Grădiniței nr.4 M, unde minorul este înscris și nici cu alte acte din dosar, martora fiind singura care susține că după ce se întoarce de la tatăl său, minorul folosește cuvinte deosebit de jignitoare și urâte la adresa mamei, că este adevărat că și cealaltă martoră propusă de reclamantă declară că a asistat la un episod de violență din partea minorului, însă fără a-l pune în legătură cu vreo influență negativă exercitată de către tată asupra copilului, fiind posibil ca în comportamentul minorului să existe accese de violență, însă nu neapărat ca urmare a influenței negative a tatălui asupra sa, fapt nedovedit, ci ca rezultat al întregii educații primite de acesta din partea ambilor părinți.

În consecință, instanța de fond a apreciat că se impune a încuviința ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul la domiciliul său, în modalitatea precizată la ultimul termen de judecată, însă nu în fiecare sfârșit de săptămână, ci doar în primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, pentru a da posibilitatea și mamei care are loc de muncă să-și poată petrece o parte din sfârșiturile de săptămână cu minorul.

În concluzie, instanța de fond a constatat că se impune a admite, în parte, atât acțiunea principală, cât și cererea reconvențională, a desface căsătoria părților din culpă comună, a încredința mamei spre creștere și educare pe minorul C, a obliga pârâtul la pensie de întreținere de 800 lei lunar în favoarea minorului, a obliga reclamanta să permită pârâtului să aibă legături personale cu minorul în fiecare primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, de vineri orele 16,00 până sâmbătă orele 18,00, precum și în vacanțe, respectiv întreaga lună august și perioada 31 decembrie-7 ianuarie, la domiciliul pârâtului și ca reclamanta să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de "".

În baza art.276 pr.civ. având în vedere că instanța a admis, în parte, atât cererea principală, cât și cererea reconvențională, a compensat cheltuielile de judecată ale părților.

Împotriva sentinței civile menționate a declarat apel, în termen legal, pârâtul C G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul capetelor de cerere privind modalitatea de stabilire a legăturilor părintești și stabilirea pensiei de întreținere.

Apelantul a criticat modalitatea de stabilire a legăturilor părintești, susținând că modalitatea stabilită de instanță, în sensul ca intimata să-i permită să aibă legături personale cu minorul doar de două ori pe lună, de vineri orele 16 - până sâmbătă orele 18, este restrictivă, relația dintre el și minor având de suferit.

În dezvoltarea acestei critici apelantul a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că minorul a fost crescut în domiciliul său, (casă cu curte) de la naștere și până la despărțirea în fapt de intimată, de când locuiește cu aceasta într-un apartament modest, minorul având în domiciliul său toate condițiile, fiind efectiv în mediul în care fost crescut și cu care a fost obișnuit ( bicicleta, mini bazin, masa tenis, grădina ) și că minorul este foarte atașat de el, iar faptul că intimata nu-i permite accesul în preajma lui decât în modalitatea stabilită de instanță, face ca acesta să sufere enorm și tot timpul să-i dorească prezența, lucru confirmat de persoane neutre, care aud pe minor plângând ca să fie lăsat mai des la tată.

Apelantul mai face precizarea că domiciliul actual al intimatei este la circa 150 de domiciliul său, iar nici aceasta și nici minorul nu ar fi prejudiciați, dacă i s-ar permite să-l ia la domiciliul său în fiecare săptămână, intimata lucrând sâmbetele.

S-a solicitat admiterea probei cu un martor, pentru a dovedi că în situația în care instanța ar admite modalitatea de legături personale cu minorul săptămânal, ar fi în interesul copilului și a dezvoltării unei relații armonioase tată-fiu și ancheta socială la ambele domicilii, ținând cont că la fond nu s-a efectuat referatul de anchetă socială la domiciliul său al apelantului, la domiciliul intimatei referatul de anchetă socială lipsind cu desăvârșire .

Cu privire la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere apelantul a considerat ca instanța nu a ținut cont de prevederile art.94 Cod fam. și anume cuantumul obligației de întreținere pentru un copil este până la o pătrime din câștigul din munca al debitorului, cotele stabilite nefiind fixe, ci doar plafonate și ca instanța poate, ținând seama de nevoile celui ce pretinde pensia de întreținere și mijloacele celui ce urmează aop lăti să stabilească întinderea întreținerii, însă sub limitele maxime prevăzute de art.94 al.3 Cod familie, adică din venitul net, că venitul net obținut de el fiind 2400 lei lunar, cuantumul pensiei de întreținere trebuia stabilit la suma de 600 lei și nu 800, după cum în mod greșit a stabilit instanța.

In consecință, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței civile apelate, în sensul modificării modalității de a avea legături personale cu minorul în fiecare săptămână de vineri orele 16 până sâmbătă orele 18 și modificarea cuantumului pensiei de întreținere, de la 800 lei la 600 lei lunar.

Prin întâmpinarea formulată, intimata reclamantă C a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, susținând că pensia de stabilește în raport de câștigurile reale ale celui obligat la pensie, în cazul apelantului, veniturile lui fiind nu numai cele atestate de adeverința sa de la locul de muncă, ci și veniturile obținute din prestarea altor activități, pe care le cunoaște foarte bine, activități ce apar scriptic și formal pe numele altor persoane ( persoane interpuse, cum ar fi mama și sora sa ) întrucât pe numele său nu era posibil acest lucru, fiind o problemă incompatibilă cu probleme de serviciu ale sale, în calitate de inspector la Direcția Finanțelor Publice D, iar în condițiile existenței unei relații sănătoase între apelant ca tată și fiul său, scoaterea sa săptămânală din mediul în care se dezvoltă, poate nu ar constitui o problemă, dacă dezvoltarea fizică și psihică a copilului nu ar fi primejduită în modalitatea solicitată.

Astfel, intimata a susținut că a permis minorului să meargă la tatăl său, ori de câte ori acesta din urmă a dorit, numai că, de fiecare dată când minorul revenea acasă, manifesta un comportament absolut nefiresc, fiind foarte agitat, folosind un limbaj neadecvat și inexplicabil și încercând să afle care este cauza schimbării de comportament a copilului când revenea de la apelant, dar de fiecare dată copilul nerăspunzându-i altceva decât că este secret ce a făcut, ce a discutat și cum și-a petrecut timpul la tatăl său, că nu are voie de la tatăl lui să-i spună nimic.

Intimata a mai precizat că despărțirea în fapt, s-a datorat apelantului care avea o conduită necorespunzătoare în relația cu ea și copil, manifestându-se agresiv fizic și verbal, aspect ce s-a răsfrânt negativ asupra copilului, fiind nevoie de ședințe de consiliere psihologică, la care trebuia să meargă și apelantul, dar a refuzat și că după revenirea minorului de la tatăl său, ședințele de consiliere psihologică anterioare plecării lui, se dovedeau a fi zadarnice, psihologul fiind nevoit, să o ia de la capăt cu activitatea de consiliere.

S-a solicitat instanței să nu dea curs cererii apelantului de a-l lua săptămânal pe minor, acest lucru neînsemnând altceva decât menținerea copilului într-o traumă psihică permanentă, prin exercitarea influențelor negative din partea tatălui, ședințele de consiliere psihologică la care merge cu copilul devenind ineficace.

La termenul din data de 25.09.2008 apelantul a solicitat admiterea probei cu înscrisuri și efectuarea unei anchete sociale la domiciliul său.

Tribunalul a admis proba cu înscrisuri și a respins cererea privind efectuarea unei anchete sociale la domiciliu tatălui, ca neconcludentă, cât timp nu sunt contestate condițiile materiale și morale de care acesta dispune.

S -a admis la cererea intimatei proba cu înscrisuri, acesta depunând un bilet de ieșire din spital din 9.06.2008, un referat al medicului psihiatru din 12.09.2008, o adresă a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, declarația intimatei dată pe propria răspundere privind programul de muncă.

Prin decizia civilă nr.418 din 23 octombrie 2008, Tribunalul Dâmbovițaa admis apelul declarat de pârâtul C G, a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul stabilirii pensiei de întreținere, la 600 lei lunar, în loc de 800 lei lunar, păstrând restul dispozițiilor sentinței și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că sunt întemeiate criticile apelantului cu privire la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere.

Așa cum s-a arătat și în motivele de apel, potrivit art.94 alin.3 Codul familiei, când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din câștigul său din muncă pentru copil, iar în condițiile în care media veniturilor nete ale reclamantului se situează la 2. 454 lei ( fila 21 dosar fond), rezultă că proporția de 1/4 din această medie reprezintă 613,5 lei, cuantumul pensiei stabilită de instanța de fond fiind astfel rezultatul unei erori de calcul.

Sub acest aspect, tribunalul a apreciat că se impune a chimba, în parte, hotărârea atacată, în sensul stabilirii pensiei de întreținere, la 600 lei lunar, în loc de 800 lei lunar, sumă ce a fost stabilită conform dispozițiilor legale menționate, în lipsa altor dovezi privitoare la obținerea altor venituri cu caracter de continuitate și având în vedere nevoile minorului.

S-a reținut că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și a realizat o justă aplicare a legii în privința stabilirii modalității de exercitare a drepturilor părintești.

Astfel, potrivit art. 43 Codul Familiei părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățarea și pregătirea profesională.

De asemenea, Legea nr. 272/2004 cuprinde dispoziții referitoare la realizarea legăturilor personale dintre minor și părintele său, astfel încât interesul superior al copilului să fie în permanență avut în vedere și ocrotit.

Interesul superior al copilului în accepțiunea legii precizate și care se regăsește, în egală măsură, în Codul Familiei, se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibrul socio-afectiv, la viața de familie, drept afirmat și prin art. 8 din Convenția Europeană.

În speța dedusă judecății, s-a constatat de tribunal că obiecțiunea tatălui la a permite de către mamă luarea minorului săptămânal din domiciliul acesteia de vineri orele 16 până sâmbătă orele 18, nu doar de două ori pe lună, așa cum a stabilit prima instanță, nu se justifică, având în vedere vârsta fragedă a copilului și nevoia acestuia de a crește și a se dezvolta într-un mediu familial stabil.

De altfel, modalitatea de stabilire a legăturilor personale dintre tată și copil trebuie văzută în ansamblu, prima instanță obligând-o pe reclamantă să permită pârâtului să aibă legături personale cu minorul în fiecare primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, de vineri orele 16,00 până sâmbătă orele 18,00, precum și în vacanțe, respectiv întreaga lună august și perioada 31 decembrie-7 ianuarie, la domiciliul pârâtului.

În plus, actele medicale depuse la dosar atestă că minorul are o sensibilitate deosebită, după divorțul părinților, acesta fiind internat în cursul lunii iunie anul curent în Secția de Psihiatrie Pediatrică a Spitalului municipal Târgoviște.

Așa cum rezultă din rezumatul foii de observație depus de către intimată minorul se află la prima internare după o psihotraumă, respectiv după divorțul părinților, fiind tensionat, cooperant cu relativitate, având un comportament defensiv cu instabilitate și uneori negativism verbal, hiperkinetism cu deficit atențional, recomandându-i-se psihoterapie de familie și consiliere psihologică.

Și din referatul întocmit de către medicul psihiatric rezultă că minorul a fost adus de către mamă pentru consiliere, că acesta a dezvoltat un eveniment dramatic

datorită separării părinților, recomandându-i-se un mediu familial relaxat și liniștit în vederea creșterii și dezvoltării psihice și fizice a copilului, evitarea stărilor conflictuale în fața copilului din partea membrilor familiei și crearea unei atmosfere afective corecte prin neinfluiențarea copilului.

Față de cele reținute, a conchis tribunalul, relațiile tensionate dintre cei doi părinți se concretizează în efectele negative pe care le marchează în stabilitatea emoțională a copilului, astfel că este de dorit ca derularea relațiilor dintre copil și tată, ținând seama și de vârsta copilului, de preocupările și activitățile specifice acestei etape a dezvoltării sale, să aibă loc în modalitatea stabilită de către instanța de fond.

Referitor la susținerile apelantului, în sensul că pârâta este sâmbătă la serviciu tribunalul a constatat că nu s-au dovedit, fiind contrazise de declarația intimatei dată pe propria răspundere privind programul de muncă, aceasta în calitate de administrator la Societatea medicală arătând că sâmbătă și duminică societatea nu are program de lucru.

Împrejurările că minorul a locuit în domiciliul tatălui de la naștere până la despărțirea în fapt a părților, că apelantul are condiții materiale foarte bune în comparație cu intimata și că minorul este foarte atașat de tatăl său neconstituind argumente de natură să impună luarea copilului săptămânal din domiciliul mamei de vineri orele 16 până sâmbătă orele 18, nu doar de două ori pe lună, câtă vreme și mama minorului are dreptul de a petrece timpul cu minorul în aceeași modalitate ca și apelantul, astfel încât nu numai interesul superior al copilului să fie ocrotit, ci și dreptul celuilalt părinte, impunându-se nevoia copilului de a crește și a se dezvolta într-un mediu familial stabil.

În acest context, tribunalul a considerat că luarea minorului de două ori pe lună în modalitatea stabilită de către prima instanță se armonizează interesului acestuia.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul C G, susținând în esență că modalitatea prin care i-a fost stabilit programul prin care poate avea legături personale cu minorul, doar de două ori pe lună, de vineri de la orele 16,00 și până sâmbăta la orele 18,00, nu este de natură să creeze o legătură stabilă între el și acesta.

Susține în continuare recurentul că minorul este foarte atașat de el, deoarece a fost crescut și educat în domiciliul său unde are toate condițiile pentru că locuiește la casă, unde există grădină și toate utilitățile necesare, astfel încât cu siguranță se simte frustrat în actualul domiciliu, al mamei reclamante.

Dat fiind faptul că actualul domiciliu al minorului este la o distanță foarte mică de locuința sa (circa 150 ), niciuna din părțile implicate nu ar fi prejudiciată în nici un mod dacă i s-ar permite să ia minorul în fiecare săptămână și dat fiind faptul că mama reclamantă lucrează în fiecare sâmbătă solicită să i se permită să-l ia pe minor săptămânal, de vineri până sâmbătă.

Consideră pârâtul-recurent că minorul nu are nici un fel de probleme psihice, iar declarația dată de intimată, în sensul că nu lucrează sâmbăta, nu are niciun fel de relevanță.

Se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul de a se admite să aibă legături personale cu minorul în fiecare săptămână, de vineri de la orele 16,00 și până sâmbătă la orele 18,00.

Examinând decizia prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefundat, pentru motivele ce se vor expune în continuare:

În raport de dispozițiile Codului familiei, în acord cu jurisprudența dar și cu dispozițiile Legii nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului este impus în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, precum și altor reprezentanți legali ai săi și va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, atât cele întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cazurile soluționate de instanțele judecătorești.

Art.14(alin.1) din sus-menționata lege precizează că, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, etc. iar art. 16 alin.1 și 2 din aceeași lege precizează că minorul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia, printr-o măsură dispusă în condițiile legii, are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, iar instanța judecătorească, luând în considerare cu prioritate interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept.

Interesul superior al copilului, în accepțiunea actelor normative mai sus arătate, este acela de a beneficia de o dezvoltare fizică și morală într-un cadru social și afectiv adecvat, astfel încât solicitarea recurentului de a lua copilul la fiecare sfârșit de săptămână nu se justifică având în vedere vârsta fragedă a acestuia și pentru a da posibilitate și intimatei care lucrează să-și poată petrece o parte din sfârșiturile de săptămână cu minorul.

Nu este reală susținerea recurentului că aceasta ar lucra în fiecare sâmbătă, deoarece din actele depuse la dosar reiese că sâmbăta, la societatea unde își desfășoară intimata activitatea nu este program.

Este adevărat că minorul are o sensibilitate specială, după divorțul părinților, așa cum rezultă din actele medicale depuse la dosar, astfel încât modalitatea de stabilire a legăturilor dintre recurent și minor trebuie văzută în raport de vârsta copilului, de preocupările și activitățile specifice acestei etape a dezvoltării sale, iar modalitatea stabilită de către cele două instanțe este cea corectă.

Având în vedere considerentele ce preced, Curtea constată că recursul este nefondat și pe cale de consecință, în temeiul art. 312 Cod proc.civilă îl va respinge ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 274Cod proc.civilă,

PENTRU ACESTE MOTIOVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâtul CGd omiciliat în M,-, județul D, împotriva deciziei civile nr. 418 din 23 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta C domiciliată în M,str. -, -.C,.3, județul D și cu Autoritatea tutelară - Consiliul Local M, ca nefondat.

Obligă recurentul C G la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata C.

Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 4.03.2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Adriana Maria Radu, Elena Costea Elena

--- - - - -

Grefier,

Red.EC/CN

2 ex./9.03.2009

nr- Judecătoria Moreni

nr- Tribunalul Dâmbovița

,

Președinte:Adriana Maria Radu
Judecători:Adriana Maria Radu, Elena Costea Elena

← Plasament. Decizia 461/2010. Curtea de Apel Cluj		Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță