Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1716/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1716/R/2008
Ședința publică din 19 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
JUDECĂTOR: -- -
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamatul G, precum și recursul declarat de pârâții și - COM SRL împotriva Deciziei civile nr.228/A din 23 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâții intimați, - SRL și - TRANSILVANIA SA, având ca obiect partaj bunuri comune.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 12 septembrie 2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 19 septembrie 2008.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.1122 din 28 martie 2006 Judecătoriei Turda, pronunțată în dosarul nr.2213/2004, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul G, împotriva pârâților, și TRANSILVANIA A, RL.. COM.
S-a respins cererea reconventionala formulată de și.
S-a constatat ca partile, in timpul casatoriei, au dobandit in contributie egala, de cate 1/2 parte fiecare, urmatoarele bunuri:
Bunuri mobile, in valoare totala de 68.000.000 lei ROL, conform expertizei de evaluare a bunurilor mobile, efectuată de ing., după cum urmează:
- bibliotecă cu 5 corpuri, color "Samsung", masă și 2 fotolii de nuiele, masă dreptunghiulară, noptieră dulăpior, plafonieră, candelabru semicristal și porțelan bleumarin, 2 dulapuri cu 2 uși, canapea extensibilă, tapițată cu stofă bej-, ladă de haine de pat, 2 scaune tapițate, 1 fotoliu tapițat, 1 scrin, candelabru cu 3 brațe și un central, covor persan, dim. 2x3, carpetă sintetică maro cu modele, dim. 92/64 cm. masă "", 6 scaune "", mască de chiuvetă, masă de lemn, 6 scaune tapițate, canapea extensibilă, pluș maro cu modele, ventilator de cameră, masa ovală din lemn, 2 taburete din lemn, bufet lemn, cu 3 corpuri și 3 sertare, banchetă colțar, masă de lemn, 1 taburet de lemn, ladă de pantofi, aragaz, moară pentru măcinat porumb, 2. ladă frigorifică, ARCTIC și, raft din cornier, aragaz, hotă electrică, aparat de sudură.
Contravaloare autovehicule: lRAK, - în valoare de 4.200 EURO, IRAK, -, în valoare de 4.200 EURO, i lRAK, - în valoare de 4.500 EURO, SA VIEN, CJ-07- f, în valoare de 1175 1175 USD, -, în valoare de 1.500 EURO, CAP IVECO CU -E, - în valoare de 47.317 EURO, CAP RENAULT, - în valoare de 16.354 EURO, CU -, în valoare de 5.844 EURO, Skoda CJ.6698, în valoare de 9.495 EURO, 324D, -, în valoare de 991,8 USD, în valoare totală de 100.910 EURO și 2.166, 8 USD, conform expertizei auto efectuată de expert.
Contravaloare investitii efectuate la imobilul înscris în 1651 de, nr.top. 409/2, 410/2, expertizate la suma de 453.197.501 lei.
Imobil situat în C N,-, jud. C, înscris în - C N, nr.top. 23465/S/XXX în valoare de 1.195.741.405 lei, respectiv 11974 lei RON, conform expertizei efectuate de expert.
S-a dispus sistarea indiviziunii asupra bunurilor mobile prin formarea a 2 loturi după cum urmează:
I, atribuit reclamantului, format din următoarele bunuri: bibliotecă cu 5 corpuri, color "Samsung", 2 dulapuri cu 2 uși, canapea extensibilă, tapițată cu stofă bej-, masă "", 6 scaune "", moară pentru măcinat porumb, ladă frigorifică, aparat de sudură, în valoare totală de 34.425.000 lei
II, atribuit pârâtei, compus din: masă și 2 fotolii de nuiele, masă dreptunghiulară, noptieră dulăpior, plafonieră, candelabru semicristal și porțelan bleumarin, ladă de haine de pat, 2 scaune tapițate, 1 fotoliu tapițat, 1 scrin, candelabru cu 3 brațe și un central, covor persan, dim. 2x3, carpetă sintetică maro cu modele, dim. 92/64 cm, mască de chiuvetă, masă de lemn, 6 scaune tapițate, canapea extensibilă, pluș maro cu modele, ventilator de cameră, masa ovală din lemn, 2 taburete din lemn, bufet lemn, cu 3 corpuri și 3 sertare, banchetă colțar, masă de lemn, 1 taburet de lemn, ladă de pantofi, aragaz, lada frigorifică ARCTIC, raft din cornier, aragaz, hotă electrică, în valoare de 35.575.000 lei.
Obligă pârâta să predea reclamantului bunurile aflate în posesia sa și cuprinse în lotul reclamantului, cu obligarea lui la plata suItei de 425.000 lei.
S-a dispus sistarea indiviziunii asupra imobilului situat în C N,-, jud. C, înscris în - C N, nr.top. 23465/S/XXX în valoare de 1.195.741.405 lei ROL, respectiv 11974 lei RON prin atribuire în natură pe seama pârâtei, cu obligarea la plata suItei către reclamant, în sumă de - lei ROL, respectiv 59.787, 0702 lei RON.
Pârâta a fost obligată să achite reclamantului cota de 1/2 parte din contravaloarea autoturismelor respectiv 50.455 EURO sau echivalentul în lei din ziua plății și suma de 1083,4 USD sau echivalentul în lei din ziua plății.
Pârâta a fost obligată să achite reclamantului cota de 1/2 parte din contravaloarea investițiilor efectuate la imobilul său, înscris în 1651 de, nr.top. 409/2,410/2, respectiv suma de 226.598.750 lei.
S-au compensat onorariile de expert.
Pârata a fost obligată să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 5.977.500 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin sent.civ. nr. 2497/2003 dos.civ.nr. 2189/2003 a Jud. T părtile au divortat.
În - C N, nr.top. 23465/S/XXX cei doi soți figurează ca proprietari. Evaluarea din expertiza efectuată de expertul este la suma de 1.195.741.405 lei. Prin declaratia martorilor audiați și copia cărții de muncă precum și a restului actelor a rezultat că reclamantul a fost încadrat în muncă, a avut gospodărie agricolă, a fost încadrat la firma pârâtei.
Prezumția contribuției egale în cumpărarea imobilelor nu a fost răsturnată de pârâta.
Expertiza ing. a identificat investițiile din imobilul situat in com. și le-a evaluat la suma de 453.197.501. Martorii au confirmat că investitiile au fost făcute de sotii, chitanțele depuse la dosar făcând proba cumpărării materialelor și nu a efectuării manoperelor.
S-a mai constatat că în perioada conviețuirii s-au cumpărat autovehicule, expertizate, de asemenea, de ing., autovehicule înmatriculate pe seama lui, firma familiei părților. Dacă asupra proprietății lor nu se poate discuta, fiind fără echivoc proprietatea firmei, nu s-a făcut proba că ele au fost cumpărate cu banii firmei sau cu banii părților, iar instanța trage prezumția că banii au fost ai familiei, afacerea fiind a familiei. Pentru aceste motive s-a inclus în masa bunurilor partajabile contravaloarea acestora.
Împotriva acestei sentințe reclamantul Gad eclarat apel, care a fost respins ca tardiv, prin decizia civilă nr.876/21.12.2006 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr-. Totodată, prin această hotărâre judecătorească, s-a respins apelul declarat de pârâtele, și -" Com"SRL, ca nefondat, menținându-se în întregime sentința atacată.
Prin decizia civilă nr.670/R/30.03.2007 a Curții de Apel Cluj, s-a admis recursul declarat de pârâtele, și -" Com"SRL, împotriva deciziei nr.876/21.12.2006 a Tribunalului Cluj, care a fost casată dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe. S-a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul G împotriva aceleiași hotărâri.
Instanța de recurs a constatat că probatoriul administrat în fața instanțelor de fond este insuficient întrucât este necesară, pentru justa soluționare a cauzei, administrarea unei expertize contabile. Având în vedere că apelul reclamanților a fost respins ca tardiv, problema atribuirii apartamentului este irevocabil soluționată astfel încât nu mai poate fi analizată în cadrul recursului reclamantului, deoarece acesta nu și-a exercitat dreptul de apel în termenul prevăzut de lege.
Ulterior, în urma rejudecării, Tribunalul Cluj prin decizia civilă nr.228/A/23.04.2008, pronunțată în dosarul nr- a admis în parte apelul declarat de pârâtele și - COM SRL, modificându-se în parte hotărârea atacată, în sensul că, s-a constatat calitatea de bun comun a sumei de 58.191, 44 lei, reprezentând ratele achitate în timpul căsătoriei pentru autovehiculele: semiremorca cu nr. -, autoturism Skoda nr. CJ-6698 și autotractor IVECO cu nr. -.
Pârâta - COM SRL a fost obligată să achite reclamantului G sumele de 15.377 euro, 1083,4 USD, precum și suma de 29.095,72 lei cu titlu de cotă parte din parte din contravaloarea autovehiculelor.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta împotriva aceleași sentințe.
Intimatul Gaf ost obligat să achite apelantei cheltuieli de judecată parțiale în apel în sumă de 3200 lei.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că potrivit îndrumărilor instanței de control s-a administrat expertiza contabilă, expertul stabilind că au existat documente contabile (balante de verificare) pentru perioada cea mai apropiată de data desfacerii căsătoriei ( 3.10.2003), constatând că în perioada 1995-1999 - SRL nu a desfășurat activitate, iar în perioada 2000-2003 s-a înregistrat o pierdere de 22.752 lei cumulată și la data de 30.09.2005.
Actele contabile consultate de expert confirmă faptul că la 30.09.2003 firma avea un activ net contabil negativ ( - 22.512 lei) activ care, la 31.10.2003 era tot negativ ( - 7364 lei), respectiv datoriile firmei erau mai mari decât activele sale.
Verificând contractul nr. 1038 LE/1.10.2002 încheiat cu -. - Leasing Transilvania, contractul nr. 22/25.04.2002 și nr. 64/5.12.2002 încheiate cu - Leasing SRL și fișele de cont, s-a constatat că sumele plătite de - SRL până la 3.10.2003 au fost de 58.191,44 lei, iar ulterior acestei date s- achitat suma de 100.444, 77 lei cu titlu de rate contractuale.
Sustinerile pârâtelor și - SRL în concluziile scrise, în sensul că reclamantul nu are nici o contribuție la achiziționarea autovehiculelor sunt neântemeiate tocmai datorita faptului că acestea au fost dobandite în perioada căsătoriei, fara a se face dovada că achizitionarea s-a făcut din alte surse decat veniturile fostilor soti.
Apoi, până în martie 2001 ambii soti au lucrat la alte societăți, iar din martie 2001, reclamantul a fost director tehnic la - SRL.
Însăși înființarea acestei societăți s-a făcut în perioada căsătoriei, cu contribuția soților, o altă situație nefiind dovedită de apelante.
De altfel, la interogatorul luat pârâtei aceasta recunoaște că autovehiculele ( mai puțin cele dobândite prin leasing) au fost dobândite din veniturile familiei, două autovehiculele fiind dobandite după separarea în fapt.
Cu alte cuvinte, însăși dobândirea unor autovehicule după separarea în fapt putea să conducă la pierderile înregistrate de societate.
Valoarea acestor bunuri a fost stabilită prin expertiza efectuată de inginer încă la judecata în fond.
În procesul verbal încheiat de expert a declarat că autoturismul Skoda l-a înstrăinat în luna mai 2005.
Din cărțile de identitate ale autovehiculelor rezultă că acestea au fost dobândite în perioada căsătoriei, iar conform facturii fiscale, auto Skoda a fost înstrăinată la data de 30.05.2005 cu suma de 50 milioane lei.
Concluziile expertului privind valoarea autovehiculelor sunt confirmate de celelalte probe ale cauzei - contractul de leasing financiar potrivit căruia auto IVECO a fost dobândit pentru pretul de 947.957.570 rol, la 5.12.2002, iar în perioada ianuarie -octombrie 2003 sumele achitate cu titlu de rate avand caracterul de bun comun.
SK 24 3 fost dobândită la 25.04.2002 pentru prețul de 9500 euro, plata ratelor începând la 15.05.2002, iar auto Skoda a fost dobândită la 1.10.2002.
În același răspuns la interogator recunoaște că în perioada căsătoriei au fost achitate integral contravalaoarea mai multor autovehicule, respectiv: cu nr. de circulatie -, camion, vidanjă, cap tractor Renault, remorcă cu prelată.
Chiar dacă asociat unic al firmei a fost, înființarea și activitatea acesteia s-a făcut prin munca și investiția foștilor soti, deci reclamantul este îndreptățit la cota de parte valoarea acestor autovehicule, cu titlu de creanță.
Probele administrate cauzei și mai sus enumerate confirmă faptul că în perioada căsătoriei părțile au achitat suma de 58.191,44 lei pentru semiremorca, auto SKODA si auto tractor IVECO, așadar această sumă reprezintă un bun comun.
Reținând concluziile expertului cu privire la valoarea fiecărui autovehicul-valoare stabilită la data expertizării, pârâta - SRL va fi obligată să achite reclamantului sumele de 15.377 euro, 1083,4 USD și suma de 29.095,72 lei reprezentând din contravaloarea acestora.
Așadar apelul pârâtelor și - SRL va fi admis în limita acestor sume constatând că instanța fondului avut în vedere alte sume decât prețul real de circulație a autovehiculelor la data efectuării expertizei.
În ce privește apelul pârâtei acesta a fost respins ca nefondat.
Între în calitate de reclamantă și și G în calitate de pârâți, avut loc un litigiu, avand ca obiect rezoluțiunea contractului de întreținere, iar prin Sentința civilă 3377/2003 s-a dispus rezoluțiunea contractului, reținându-se în esență neexecutarea obligației de către pârâți, în raport de data separației în fapt și a divorțului debitorilor obligației.
În schimbul întreținerii, a transmis foștilor soți dreptul de proprietate asupra imobilului din comuna,-, fără că în acel dosar să se fi solicitat pe cale reconvențională, obligarea reclamantei la plata contravalorii investițiilor.
Aceasta nu înseamnă că reclamantul de azi nu este îndreptățit a solicita pe cale unei acțiuni separate - adică prezenta acțiune - plata investițiilor.
Cu privire la această cerere nu a propus nici o altă probă din care să rezulte că investițiile ar fi fost efectuate după data separarii în fapt a foștilor soți.
Conform sentinței de divorț părțile s-au separat în iarna anului 2002, ori în atare condiții și în raport de însăși motivele invocate de - de exemplu lipsa veniturilor consistente, lipsa beneficiilor firmei - se confirmă faptul că aceste lucrări au fost efectuate în perioada conviețuirii soților.
Nici critica privind data formulării acestei pretenții de către reclamant nu este întemeiată tocmai datorită faptului că investițiile au fost efectuate în perioada căsătoriei, iar partajul bunurilor comune - între care și valoarea acestor lucrări - s-a solicitat prin prezenta acțiune.
Împotriva acestei decizii pârâtele și -" Com"SRL au declarat recurs în termen legal solicitând instanței admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului pârâtelor, cu consecința înlăturării obligației pârâtei -" Com"SRL de a achita reclamantului sumele de 15.377 euro, 1083,4 USD, 29.095,72 lei, cu titlu de cotă parte din parte din contravaloarea autovehiculelor, respectiv a constatării că suma de 58.191,44 lei face parte din masa bunurilor comune și schimbarea sentinței civile nr.1122/28.03.2006 a Judecătoriei Turda, precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, se invocă dispozițiile art.304 pct.7, 8, 9 raportat la art.312 alin.2, 3, și art. 296.pr.civ.
În motivarea recursului pârâtele au arătat că tribunalul a nesocotit dispozițiile art.315 alin.1 pr.civ. nesocotind raționamentul instanței de control judiciar. De asemenea, instanța de apel a nesocotit concluziile expertului financiar contabil, care a precizat explicit că stabilirea beneficiilor, respectiv a profiturilor sau pierderilor realizate de societate între anii 1995 - 2003, s-a făcut pe baza situațiilor financiare.
Societatea a realizat în perioada 01.01.1995 - 30.09.2003, atât profit, cât și pierderi, suma cumulată acestora reprezentând o pierdere de 22.752 lei, pierdere ce s-a menținut și la 31.10.2003 (minus 7604 lei).
Astfel, instanța de apel a încălcat reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a - a CEE și cu IAS, cap.V, pct.49, aprobate prin nr.1752/2005 ce prevăd expres că, în societățile comerciale cu răspundere limitată, aporturile de capital real în bani odată aduse în societate se depersonalizează, astfel încât dreptul la creanță a soțului neasociat în societate poartă asupra patrimoniului societății și nu asupra unor bunuri sau însemne concrete din masa acestora.
Tribunalul își contrazice propriu raționament deoarece în considerente a apreciat că autoturismele au fost dobândite în perioada căsătoriei, fără a se face dovada că achiziționarea s-a făcut din alte surse decât veniturile familiei, pentru ca în dispozitivul hotărârii, societatea să fie obligată să achite 15.377 euro, cota de parte asupra autoturismelor. Nu s-a verificat în ce măsură asociatul și-a creditat firma cu bani de acasă.
Instanța de apel a interpretat în mod greșit concluziile raportului de expertiză întrucât societatea a achitat în nume propriu cele trei autoturisme cumpărate în leasing. Nesocotind dispozițiile Legii nr.82/1991 modificată potrivit căreia exercițiul și rezultatul financiar privind patrimoniul unei societăți se realizează în baza documentelor primare justificative și se oglindesc în contabilitatea societății în baza balanțelor contabile lunare, bilanțurilor contabile, conturilor de profit și pierdere, fișelor de cont etc. apreciind că suma de 58.191,44 lei este bun comun deși din situațiile contabile prezentate de expertul contabil s-a demonstrat neechivoc că societatea a achitat autovehiculele din surse proprii prin ordine de plată.
Autoutilitara 320 D - este proprietatea reclamantului fiind în posesia exclusivă a acestuia astfel încât partajarea prețului trebuia făcută în favoarea recurentei, obligarea acesteia la plata sumei de 1083,4 USD fiind nelegală.
Împotriva aceleași hotărâri judecătorești reclamantul Gad eclarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, deoarece expertiza efectuată de ing. este corectă iar pârâta avea posibilitatea să o conteste sau să ceară o contraexpertiză ceea ce nu s-a întâmplat. Instanța nu a luat în calcul semiremorca cu nr.de circulație - cu valoarea de 5844 Euro. Autovehiculele cumpărate prin leasing, respectiv autotractor IVECO, semiremorcă basculabilă și Skoda au fost plătite cu banii proveniți din firmă, iar ratele de leasing tot din banii pe care aceste mașini i-au produs, chiar și după desfacerea căsătoriei.
În privința apartamentului din C N, acesta a fost atribuit pârâtei din eroare întrucât cei doi copii ai părților nu locuiesc acolo. Recurentul solicită ca acest apartament să fie vândut și împărțit în cotă de parte fiecăruia întrucât din anul 2005 și până în prezent valoarea lui s-a dublat.
In probațiune recurentele și -" Com"SRL au depus înscrisuri din care rezultă dovada plății autovehiculelor care nu au fost achiziționate în leasing, de către recurenta -" Com"SRL, respectiv chitanțe, ordine de plată și cărți de identitate ale vehiculelor ( 26-43 ).
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamantul G și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Astfel, prin decizia civilă nr. 876/21.12.2006 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr- s-a respins apelul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 1122/2006 a Judecătoriei Turda, dosar nr. 2213/2004 ca tardiv introdus.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, reclamantul a declarat recurs care a fost respins ca inadmisibil prin decizia civilă nr. 670/R/30.03.2007 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr-. În considerentele acestei decizii, instanța de recurs a stabilit că reclamantul nu a invocat în motivele de recurs critici care vizează soluția pronunțată de tribunal în apelul acestuia iar problemele invocate nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 - pct. 9.pr.civ. Criticile formulate în acest recurs vizează modalitatea de partaj a apartamentului dar acestea nu mai pot fi analizate deoarece reclamantul nu și-a exercitat dreptul de apel în termenul prevăzut de lege.
Având în vedere că apelul reclamantului a fost respins ca tardiv introdus prin hotărârea judecătorească mai sus menționată, critica reclamantului din recursul pendinte referitoare la modalitatea de partaj a apartamentului prin atribuirea acestuia în favoarea pârâtei a fost tranșată irevocabil astfel încât este apreciată de C ca fiind inadmisibilă.
De asemenea, criticile reclamantului din prezenta cerere de recurs care vizează autovehiculele semiremorca " " cu număr de înmatriculare -, autotractor " IVECO ", semiremorca basculabilă " " și autoturismul SKODA, precum și solicitarea acestuia privitoare la vânzarea apartamentului și împărțirea prețului în cotă de parte în favoarea părților sunt considerate de C ca fiind inadmisibile deoarece aceste critici nu au fost menționate prin cererea de apel d e către reclamant, fiind formulate omisso-medio, pentru prima dată în recurs, contrar prevederilor art. 316.pr.civ. coroborat cu art. 294 alin. 1.pr.civ.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul G împotriva deciziei civile nr. 228/A/23.04.2008 a Tribunalului Cluj, dosar nr- pe care o menține ca fiind legală.
II. Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de pârâtele și COM și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Pârâtele recurente afirmă că instanța de apel a nesocotit dispozițiile art. 315 alin. 1.pr.civ. potrivit căruia în caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Prin decizia civilă nr. 670/R/30.03.2007 prin care s- admis recursul pârâtelor și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare s-a stabilit că probatoriul administrat în cauză este insuficient iar în rejudecare tribunalul va administra o expertiză contabilă care să determine beneficiile societății la care este asociată pârâta, pentru stabilirea dreptului de creanță al pârâtului, dar și pentru a se stabili sursa din care au fost cumpărate în leasing cele trei autoturisme.
Instanța de apel s-a conformat întru-totul îndrumărilor date de instanța de control judiciar, respectând prevederile art. 315 alin.1 pr.civ. în sensul administrării probei privind efectuarea unei expertize financiare contabile, raportul de expertiză fiind întocmit de expertul, nici una din părți neformulând obiecțiuni împotriva acestuia. ( 50-54 dosar apel ).
De asemenea, este nefondată susținerea pârâtelor recurente referitoare la faptul că tribunalul a nesocotit concluziile raportului de expertiză financiar contabilă deoarece soluția pronunțată de instanța de apel s-a fundamentat pe interpretarea coroborată a tuturor probelor administrate în cauză, respectiv înscrisuri, interogatoriile părților, probele testimoniale și raportul de expertiză.
În acest sens, în mod legal tribunalul a reținut că pârâta a recunoscut prin răspunsul său la interogatoriu că, în timpul căsătoriei, părțile au reușit să achite societăților de leasing, în proporție de 100% următoarele mașini și utilaje: raba IRAK cu număr de circulație -; raba IRAK cu număr de circulație -; raba IRAK cu număr de circulație -; camion cu număr de circulație -; cu număr de circulație -; cap tractor IVECO cu număr de circulație -; cap tractor RENAULT cu număr de circulație -; remorcă cu prelată cu număr de circulație -; autoturism SKODA cu număr de circulație CJ 6698 ( 125-128 dosar fond ). Pârâta a recunoscut că autoturismul IVECO, semiremorca și autoturismul SKODA au fost achiziționate în leasing.
Având în vedere această recunoaștere a pârâtei cu privire la plata prețului acestor autovehicule din veniturile comune ale foștilor soți era inutilă cercetarea creditării contului Com de către cei doi foști soți.
Din această perspectivă susținerea pârâtei Com referitoare la faptul că a achitat din venituri proprii prețul autovehiculelor dobândite prin contractele de leasing nu poate fi luată în considerare deoarece în concluziile raportului de expertiză, necontestat, expertul a stabilit că valoarea activului net contabil al societății la data de 30.09.2003 a fost negativă ( -22.512 lei ) ca urmare a pierderilor cumulate înregistrate menținându-se la valori negative și la 31.10.2003
( -7.364 lei ).
Este greșită afirmația recurentelor privitoare la faptul că tribunalul a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 30.fam. absolutizând caracterul de bun comun al autovehiculelor care sunt proprietatea pârâtei Com întrucât instanța de apel nu a stabilit contractul de bun comun al acestora ci doar a constatat caracterul de bun comun al sumei de 58.191,44 lei reprezentând ratele achitate în timpul căsătoriei pentru autovehiculele dobândite prin contractele de leasing.
Critica recurentelor în legătură cu autoutilitara 320 D, -, ca fiind bun propriu al reclamantului astfel încât este nelegală obligarea recurentei la plata sumei de 1083,4 USD nu a fost luată în considerare de instanța de recurs deoarece această critică a fost formulată pentru prima dată în recurs cu încălcarea dispozițiilor art. 316 coroborat cu art. 294 alin. 1.pr.civ.
Deși recurentele au invocat în drept prevederile art. 304 pct. 7 și pct. 8.pr.civ. în cuprinsul cererii de recurs, pârâtele nu au dezvoltat aceste motive de recurs, în sensul de a arăta care sunt motivele contradictorii sau străine de natura pricinii, în condițiile în care hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se sprijină conform art.261 alin.1 pct.5 pr.civ. sau în ce mod tribunalul a interpretat în mod greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, astfel încât este imposibilă verificarea legalității deciziei atacate prin prisma acestor motive de recurs invocate doar formal.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele și Com întrucât în speță nu sunt îndeplinite cerințele art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9.pr.civ. și, în consecință, va menține decizia atacată ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul, precum și, respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele și - COM SRL împotriva deciziei civile nr. 228/A din 23.04.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
--- - - - -- -
GREFIER
RED.
DACT.
2 EX./17.10.2008.
JUD. APEL.,.
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Alina Rodina, Antoaneta
| ← Divort. Decizia 197/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
